Hipnopedia este un termen care se referă la posibilitatea de învăţare în timpul somnului. Ne-am obişnuit să credem că, pe parcursul zilei, suntem într-atât de solicitaţi să efectuăm diverse activităţi, să învăţăm lucruri noi, să facem faţă diverselor situaţii, încât este obligatoriu ca seara, când adormim, să ne deconectăm total de la toate acestea, pentru a-i da organismului nostru, creierului în primul rând, timpul necesar să se refacă.
Studii recente aduc dovezi că ceea ce era considerat, mai degrabă, un mit sau un scenariu utopic, precum în celebra carte a lui Aldoux Huxley, “Minunata lume nouă”, în care educaţia copiilor era bazată pe hipnopedie, pare a fi, între anumite limite, un adevăr.
Hipnopedia/Învăţarea în timpul somnului – câteva experimente
Sid Kouider, coordonatorul unei echipe de cercetători de la CNRS (Centru Naţional de Cercetare Ştiinţifică, din Franţa), declara, într-un interviu acordat revistei “Nature Communication”, că “este posibil să învăţăm lucruri complexe în timp ce dormim” şi că, în viitorul apropiat, tot mai mulţi oameni vor putea profita de această capacitate a creierului uman.
Se ştie deja că mecanisme subtile controlează somnul, funcţie vitală a organismului, şi că o mare varietate de procese biologice sunt dictate de ritmurile circadiene (somn – veghe). Somnul are rolul fundamental de a menţine echilibrul intern (homeostazia) şi, într-un somn normal, de 8-9 ore pe noapte, sunt parcurse mai multe faze: somnul lent lejer (când adormim), somnul lent profund (când ne refacem fizic şi psihic) şi somnul paradoxal/somnul Rem, în timpul căruia visăm şi când activitatea cerebrală este similară cu cea din stare de veghe, cu deosebirea că ritmul cardiac este mai lent, iar respiraţia neregulată.
În timpul somnului profund, spune doctorul Sid Kouider, creierul nu este sensibil la influenţele din afară, este complet deconectat de realitate, dar în celelalte faze (somnul lent lejer şi paradoxal), poate să perceapă sunete, de exemplu, să se adapteze şi să creeze noi “conţinuturi”, graţie neuroplasticitatii sale. S-a putut constata, pe subiecţii implicaţi în experimentul de hipnopedie (30 de persoane cu vârsta cuprinsă între 18 şi 35 de ani), că aceştia au păstrat în memorie “amintirea” a ceea ce li s-a prezentat în somn.
Evident, era vorba de simple zgomote sau pocnituri continue, nu de conţinuturi elaborate, şi pe care le-au putut recunoaşte a doua zi. Pe baza acestor observaţii, specialiştii consideră că se poate extrapola şi imagina că, în viitor, învăţarea în somn a unor lucruri mai complicate să fie posibilă, cum ar fi memorarea unor cuvinte noi sau a unor cuvinte dintr-o limbă străină.
Mai mult, este o certitudine că, în timpul somnului, creierul este extrem de activ şi acest fapt are legătură cu memoria şi învăţarea, implicit cu hipnopedia, în sensul consolidării a ceea ce s-a acumulat peste zi, precum şi a epurării cunoştinţelor, păstrându-se ceea ce este important şi eliminându-se restul.
La constatări similare despre hipnopedie au ajuns şi cercetătorii de la Neuroscience Institute, din Bruxelles. Aceştia au demonstrat că, într-adevăr, creierul omului este capabil să perceapă sunete în timpul somnului, ca şi în starea de veghe, dar că nu poate să recunoască decât sunete izolate dintre cele percepute în somn. Experimentul a constat în înregistrarea activităţii cerebrale prin magnetoencefalografie (MEG), în timp ce subiecţii erau supuşi la fluxuri rapide de sunete, combinate aleatoriu sau structurate în serii de câte trei elemente sonore succesive. Seria de trei sunete succesive, în ordinea dată, nu a putut fi recunoscută decât în stare de veghe.
Rezultate remarcabile în studiul hipnopediei la Universitatea din Berna
La începutul acestui an, o echipă de cercetători de la Universitatea din Berna, Elveţia, au publicat un studiu, în revista Current Biology, prin care demonstrează că învăţarea în somn este posibilă. Rezultatele cercetării lor arată că, în timpul somnului paradoxal, subiecţii au putut acumula informaţii (cuvinte imaginare, asociate unor cuvinte cunoscute), le-au fixat în memorie şi le-au putut repeta la trezire.
Mai exact, cei 41 de voluntari au adormit purtând căşti, în care, în timpul somnului lent lejer, se puteau auzi perechi de cuvinte, ordonate după aceeasi regulă: un cuvânt în limba germană şi “traducerea” acestuia într-o limbă imaginară. De asemenea, jumătate dintre cuvinte descriau un obiect mai mic decât o cutie de pantofi.
La trezire, voluntarilor li s-a cerut să rezolve un test: le-au fost prezentate cuvintele imaginare, iar dintre acestea subiecţii trebuiau să le aleagă pe cele care indicau obiecte care să încapă într-o cutie de pantofi. Numărul mare al răspunsurilor corecte a dus la concluzia că nu putea fi vorba de hazard.
În plus, cercetătorii au mai constatat că memorizarea a fost mai puternică în condiţiile în care cuvintele au fost rostite în căşti când undele cerebrale aveau o frecvenţă mai mică. Undele cerebrale (beta, alpha, tetha, delta, gamma) sunt un fel de pulsaţii ale neuronilor, împreună asigurând armonia şi echilibrul gândurilor, senzaţiilor şi emoţiilor noastre. Undele tetha, cu o frecvenţă de 4,5-8 Hz, sunt caracteristice somnului paradoxal (REM) si fac posibil accesul către subconştient, stimulând creativitatea.
În astfel de momente, din timpul somnului, activitatea neuronilor este foarte intensă, iar experimentul celor de la Universitatea din Berna a arătat şi că, în perioada în care cuvintele erau rostite în căşti, se activa şi o anume zonă din hipocamp, responsabilă cu limbajul. Studiul a relevat şi că repetarea cuvintelor respective a ajutat la o memorizare mai bună.
Astfel de observaţii, de dată recentă, arată că, în viitorul apropiat, hipnopedia ar putea deveni o metodă de învăţare foarte atractivă, mai ales în învăţarea unei limbi străine, de exemplu, dar şi în alte zone ale cunoaşterii.
Despre posibilitatea şi avantajele învăţării unei limbi străine prin hipnopedie au adus argumente şi cercetătorii de la Universitatea din Zurich, Elveţia, rezultatele studiilor lor fiind publicate în revista “Cerebral Cortex”. Aceştia au recrutat 60 de voluntari, vorbitori de limba germană, care doreau să înveţe olandeza.
În cadrul experimentului, fiecare dintre voluntari avea de învăţat perechi de cuvinte până la ora 22. Jumătate dintre ei au ascultat, în timpul somnului, la căşti, cuvintele învăţate, ceilalţi au ascultat, de asemenea, cuvintele învăţate, dar în stare de veghe. La ora două dimineaţa, ambele grupuri au trecut un test, iar rezultatele au arătat că cei din primul grup, care au ascultat în somn cuvintele, au avut rezultate cu mult mai bune.
Coordonatorii studiului subliniau faptul că somnul activează spontan conţinutul învăţării recente şi că are un rol fundamental în procesul memorizării, dar o astfel de metodă, hipnopedia, nu are niciun efect când este vorba de lucruri care nu au fost învăţate, dar ar putea fi ascultate la căşti.
Pentru ca o informaţie să fie durabil ancorată în memorie, aceasta trebuie să treacă din hipocamp (cu rol major în memorizare) în cortexul cerebral, sediul gândirii noastre. Or, această trecere se face în timpul somnului profund, dar numai în cazul informaţiilor deja acumulate şi numai dacă între momentul învăţării şi somn nu intervin alte evenimente sau emoţii, mai puternice, situaţie în care acestea vor avea prioritate în mecanismele din timpul somnului.
La momentul actual, hipnopedia este încă o zonă în curs de cercetare, aşa cum, în anii 2000, a reintrat în atenţia specialiştilor efectul binaural, care constă în stimularea anumitor unde cerebrale, în vederea tratării unor afecţiuni sau pentru îmbunătăţirea somnului, atenţiei, concentrării, învăţării, memoriei.
Este, în schimb, o certitudine faptul că cel mai fascinant organ, creierul uman, are o potenţialitate extraordinară şi aşa cum neuroplasticitatea creierului (care permite dezvoltarea voluntară a sistemului nervos, prin antrenament şi atenţie) a fost considerată până de curând ca fiind doar un mit, iar astăzi este realitate demonstrată ştiinţific, aşa şi capacitatea noastră de învăţare este, probabil, cu mult peste ceea ce se ştie la momentul actual.
