Împăratul e gol! este o expresie celebră, derivată dintr-un basm al cunoscutului scriitor danez Hans Christian Andersen – “Hainele cele noi ale împăratului” – tradus în peste o sută de limbi, ceea ce explică şi popularitatea acestei ziceri.
Povestea spune că: “Era pe vremuri un împărat căruia aşa de mult îi plăcea să fie bine îmbrăcat şi să aibă mereu haine noi, încât îşi dădea toţi banii numai pe îmbrăcăminte. Nu se îngrijea deloc de oştire, la teatru nu se ducea şi nu-i plăcea să se plimbe prin pădure decât doar ca să-şi arate hainele cele noi. Avea un rând de straie pentru fiecare ceas al zilei şi, aşa cum se spune despre un rege că se sfătuieşte cu miniştrii, despre el mereu se spunea că “se îmbracă”, asta fiind îndeletnicirea lui de fiecare clipă”.
Aşa au mers lucrurile până într-o zi când doi “pehlivani” sosesc în capitala imperiului, dându-se drept ţesători pricepuţi şi oferindu-se să-i facă împăratului haine magnifice, “invizibile” pentru cei “proşti” sau “incompetenţi”. Împăratul îi angajează şi o mulţime de supuşi (funcţionari) ai împăratului, miniştri “competenţi” şi însuşi împăratul vor să verifice progresul in realizarea acestor veșminte nemaivăzute. Toţi observă că războaiele de ţesut sunt goale, dar intră în jocul “pehlivanilor”, nimeni nu îndrăznește să spună adevărul (că era vorba de o inșelătorie), de teama de a nu fi considerat “prost” sau “incompetent”.
Până la urmă, “hainele” sunt gata, spun ţesătorii, iar împăratul mimează că le “îmbracă” şi porneşte într-o procesiune prin capitala imperiului. Orăşenii fac şi ei acelaşi joc, admirând “hainele” împăratului, cu excepţia unui copil care, cu sinceritatea vârstei, spune ceea ce vede: “Împăratul e gol!”. Deși surprins, împăratul a continuat procesiunea, mergând mai mândru ca niciodată.
Împăratul e gol! – extinderea sensului unei parabole
De la acest nucleu epic al unei poveşti, “Împăratul e gol!” a devenit o expresie care s-a internaţionalizat şi care descrie voalat si metaforic situații în care oamenii se prefac că văd sau apreciază calități sau valori care, de fapt, nu există sau sunt superficiale.
A spune, într-un anume context, că “Impăratul e gol!” înseamnă curajul de a demasca nonvaloarea, de a evidenţia ipocrizia, inșelătoria, lipsa de sinceritate, obediența în societate a celor care nu vor să-şi piardă privilegiile sau care preferă să abandoneze orice atitudine critică în folosul personal – un fel de “ignoranţă pluralistă”, de conformism social, de comoditate în gândire, de supunere la “normă”, o dorinţă de a nu complica lucrurile.
Este împrejurarea, care poate fi observată frecvent în realitatea imediată, în care nimeni nu crede un anumit lucru, dar fiecare are impresia că toți ceilalți cred sau, alternativ, nimeni nu ştie dacă “împăratul poartă haine sau nu”, dar se gândeşte că ceilalți nu sunt ignoranți si se comportă ca majoritatea.
Pe de altă parte, expresia “Împăratul e gol!” subliniază şi necesitatea de a spune adevărul și de a recunoaște realitatea, indiferent de cât de neplăcută ar putea fi aceasta.
Expresia vizează, ironic, şi atitudinea “împăratului”, adică, într-un sens larg, a celui care deţine puterea, se autoamăgeşte, căruia îi place să fie flatat, adulat, fără niciun merit.
Pentru sănătatea unei societăţi, ar fi bine dacă ar exista tot mai multe voci care să spună cu voce tare: “Impăratul e gol!”, atunci când este vorba de incompetenţă, nonvaloare, minciună, ipocrizie, demagogie etc.
