Ar fi absurd sa credem ca Pamantul este singura lume populata in spatiul infinit, sau cel putin asa scria filozoful grec Metrodoros in anul 300 i. Hr. Sunt destui oameni care cred asta, chiar daca singura dovada pe care o au este pur si simplu bunul simt. Metrodoros stia de existenta a cinci planete in afara de a noastra si, poate a crezut ca acestea erau locuite, insa el a putut vedea ca cerul este plin de stele. Acesta nu a avut un telescop care sa-i arate existenta altor planete aflate in orbita altor stele, insa universul este infinit de mare, iar Metrodoros a inteles ca ceva ce este infinit contine o cantitate infinita de lucruri. Universul este un loc unde nu numai ca exista un numar foarte mare de sori, dar exista si un numar incalculabil de galaxii. Pare putin probabil ca in toata aceasta multime de galaxii exista o singura planeta pe care viata sa poata prospera.

In cautarea unor Terre1

Timp de multe secole, notiunea ca ar putea exista mai multe lumi a fost o erezie periculoasa in Europa crestina. O interpretare literala a Bibliei produsese credinta ca Dumnezeu crease lumea in sase zile si ca pusese soarele pe cer pentru a oferi lumina. Pamantul era unic si era centrul universului. Nu exista nimic in Biblie care sa faca referinta la alte lumi sau alte forme de viata, prin urmare, asemenea lucruri nu existau. Munca matematicianului polonez Nicolaus Copernic a inceput procesul de subminare a conceptului unui cosmos geocentric. Copernic a aratat ca Pamantul si celelalte planete trebuie sa se miste pe orbita in jurul soarelui, mai degraba decat soarele sa se miste in jurul nostru. Insa, acesta a gresit in legatura cu orbitele circulare, iar sarcina de a demonstra ca orbitele planetare erau eliptice a cazut pe umerii lui Johannes Kepler, care s-a bazat pe munca lui Tycho Brahe. Odata ce au fost stabilite bazele matematice, vederea moderna a universului a inceput sa iasa la lumina.

Existenta planetelor extrasolare nu mai este doar teoretica, iar cautarea unor Terre este un proiect aflat in desfasurare. Telescoapele noastre nu sunt indeajuns de puternice pentru a ni le arata, insa oamenii de stiinta au reusit sa dovedeasca existenta a sute de planete extrasolare prin diverse metode indirecte. Insa, planetele care au fost localizate pana acum au trebuit sa fie suficient de mari, astfel incat campurile lor gravitationale sa tulbure miscarile stelelor in jurul carora orbiteaza – acest lucru inseamna ca sunt prea mari pentru a sustine tipul de viata care prospera pe Pamant. Asta nu inseamna ca nu exista planete de marimea Pamantului in univers, ci doar ca deocamdata nu le putem detecta prezenta. Insa, intr-un cosmos infinit, cu siguranta, exista un numar infinit de lumi, inclusiv unele foarte asemanatoare cu Pamantul. In acest moment exista un telescop spatial care se ocupa tocmai cu descoperirea unor Terre.

Kepler si misiunea sa

Telescopul se numeste Kepler. NASA a lansat acest telescop in martie 2009 si l-a plasat pe orbita solara intr-un unghi in care nici Pamantul nu-i poate bloca vederea. Deoarece este situat in spatiu, imaginile pe care le aduna nu sunt supuse efectelor atmosferice (acelasi efect care face ca stelele sa clipeasca). Telescopul a inceput sa trimita date inca din iulie 2009. Kepler nu este singurul telescop spatial capabil sa gaseasca planete extrasolare. Agentia Spatiala Franceza si diversi parteneri europeni au lansat un telescop in 2006, numit COROT (COnvection ROtation and planetary Transits). In termen de cinci luni, acesta a trimis date privind prima descoperire. Insa COROT este adecvat pentru descoperirea planetelor care au un diametru mai mare decat al Pamantului. In ceea ce priveste Telescopul Spatial Hubble, acesta a fost proiectat pentru alte scopuri si nu ramane concentrat pe un grup de stele indeajuns de mult incat sa obtina informatiile necesare descoperirii unor planete.

Citește și:  Ce este narcoza azotului?
Kepler si misiunea sa
Kepler si misiunea sa

Spre deosebire de Telescopul Spatial Hubble, Kepler are un camp de vedere fix care observa in mod continuu peste 100 000 de stele din constelatiile Cygnus, Draco si Lyra. Aceste constelatii au fost alese deoarece se afla in afara planului ecliptic si astfel nu pot fi ascunse de vederea telescopului de catre lumina soarelui. In timpul misiunii sale, Kepler va cauta tranzite planetare – trecerea unei planete in fata stelei pe care o orbiteaza. Un asemenea tranzit ar cauza o reducere temporara a luminozitatii aparente a stelei – de exemplu, tranzitul unei planete asemanatoare cu Pamantul ar reduce magnitudinea observata a stelei sale cu 0,01%, pentru scurt timp. Oamenii de stiinta nu pot detecta o astfel de fluctuatie cu ajutorul telescopelor terestre, insa Kepler o poate face si, deoarece privirea sa este atintita in mod constant asupra acelorasi stele, telescopul nu numai ca poate sa observe miscarile unor lumi atat de mici, dar de asemenea poate urmari intervalul dintre tranzite – acest interval ajuta la determinarea orbitei planetei si poate ajuta la tragerea unor concluzii legate de climatul planetei.

Kepler va trebui sa inregistreze cel putin trei tranzite planetare pentru a se asigura ca o planeta este cea care cauzeaza perturbarea, si ca nu este vorba de o fluctuatie aleatorie a stelei. Astfel, primele rapoarte de la Kepler ne vor spune probabil despre planete care sunt de sute de ori mai mari decat Pamantul si care se misca in orbite relativ apropiate de stelele gazda, intrucat acestea sunt cel mai usor de detectat. Orice forma de viata care ar trai pe o asemenea lume ar trebui sa suporte forta gravitationala imensa si radiatia solara mistuitoare, prin urmare, aceasta nu ar semana deloc cu viata de pe Pamant. Pentru moment, existenta unor asemenea fiinte trebuie sa ramana ceva de domeniul fanteziei pure.

Chiar si atunci cand Kepler va incepe sa localizeze lumi mai mici, cele care au atractia gravitationala si structura geologica adecvate pentru existenta vietii asemanatoare cu cea de pe Pamant, va fi nevoie sa luam in considerare faptul ca cele care se misca pe orbite extrem de distante de stelele gazda sunt probabil foarte reci, iar cele care se misca pe orbite foarte apropiate sunt foarte fierbinti. Stim destul de multe despre propriul sistem solar pentru a intelege ca numai una dintre cele opt planete poate sustine genul nostru de viata. Insa, nu exista nicio indoiala ca universul este plin de planete, si ca o sansa din noua (daca este valabila peste tot) duce la constientizarea faptului ca universul este plin de lumi locuibile.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.