Nimeni nu stie cu exactitate cand a fost descoperit, dar din istorie aflam ca inelul legamantului a inceput sa fie din ce in ce mai popular in jurul secolului al 4-lea e.n. In acele timpuri, verigheta era denumita „inelul cu sigiliu” (este primul inel care apare mentionat in Biblie). Evident, nu reprezenta acelasi lucru ca si astazi, ci el era simbolul demnitatii, autoritatii si era folosit pentru sigilarea unor contracte ale romanilor. Deci, verigheta a fost prima oara folosita de romani. Barbatii romani, in timpul pe care il aveau intre logodna si nunta, trebuiau sa dea o suma de bani sau un obiect valoros miresei. Timpul trece, lumea romana se schimba, iar inelul legamantului ramane si astazi simbolul unirii sufletelor indragostitilor.

Pe ce mana ii este locul?

Depinde. Sunt situatii si situatii. Tinerii care vor sa isi arate cat mai repede afectiunea fata de partener, cei ai caror parinti nu sunt de acord cu relatia lor, banii, de ce nu, sunt unele „piedici” care ii fac pe iubiti sa accepte pentru moment un legamant „de inceput” si anume logodna. In aceasta situatie, verighetele sunt sfintite si sunt puse pe mana dreapta a mirilor unde preotul este ajutat de nasii cuplului. Preotul pune verigheta miresei pe degetul inelar de la mana dreapta a mirelui si verigheta mirelui pe degetul inelar de la mana dreapta a miresei. Slujba de logodna se sfarseste. In cazul in care nu se doreste cununia, verighetele trebuie sa stea pe mana dreapta pana la infaptuirea acesteia. Daca se doreste cununia, slujba continua, iar preotul ia cu mana dreapta verigheta de pe mana mirelui si o pune impreuna cu nasa pe degetul inelar de la mana stanga a miresei. Acelasi lucru se intampla si cu verigheta de pe mana dreapta a miresei, doar ca de aceasta data, preotul este ajutat de catre nas.

Sunt o multime de explicatii referitoare la purtarea verighetei pe degetul inelar. De exemplu, in medicina chineza, se spune ca pe degetul inelar exista unele meridiane ce au ca functie cautarea partenerului de viata. Atunci cand pe deget este pus acest inel al legamantului, acele meridiane sunt oprite, ele incetand cautarea sufletului pereche. O alta explicatie vine de la vechii egipteni. Acestia numeau degetul inelar „vena amoris”; se credea ca prin acest deget trece o vena care duce spre inima (explicatie romantica ramasa pana in zilele noastre). Biserica justifica altfel faptul ca verigheta este purtata pe degetul inelar. Explicatia este data de citirea Sfintei Treimi. Asadar, inelul trece de primele trei degete, iar in momentul in care se spune „amin” este asezat pe degetul iubirii.

Citește și:  Top 10 sfaturi pentru astronomii incepatori

Modele vechi si noi

foto: avonconnects.com.ro
foto: avonconnects.com.ro

Inca din cele mai vechi timpuri, cercul a fost considerat simbolul infinitului, al continuitatii eterne. Forma circulara a inelului de legamant incepe sa prinda contur in Egiptul antic, el fiind simbolul iubirii nemarginite. In acel timp, verighetele se confectionau din ierburi, vegetale in general, iar acestea trebuiau inlocuite frecvent. Acest lucru devenea obositor si necesita timp, iar oamenii au realizat ca metalul este mult mai comod de folosit. Prelucrarea metalului in scopul crearii verighetelor a aparut in perioada Romei Antice pentru a scoate in evidenta asemanarea intre metal si mariaj: ambele trebuiau sa fie durabile. Forma circulara se pastreaza si in societatea zilelor noastre, dar moda si tendintele in permanenta schimbare in domeniul bijuteriilor isi fac simtita prezenta. Casele mari de bijuterii au dorit sa iasa in evidenta cu produse noi si de aceea ele confectioneaza atat verighete rotunde cat si patrate. Modelele sunt din ce in ce mai diferite. Societatea se schimba, oamenii se schimba si de aceea se doreste unicitate. Metalele sunt diverse: otel inoxidabil, argint, aur (alb, galben), wolfram si platina. Evident, preturile difera de la metal la metal. Aurul este cel mai cautat intrucat are o culoare placuta, straluceste dar simbolizeaza si bogatia. Inelele de legamant pot fi facute din aur pur sau din aur combinat cu alte metale fine. Argintul are un pret mai scazut decat cel al aurului dar in timp, tinde sa se subtieze; nu este indicat pentru purtarea zilnica. Otelul inoxidabil este si el din ce in ce mai folosit de persoanele care lucreaza in aer liber, cu apa, intrucat este rezistent la rugina. Wolframul este un metal tare, foarte rezistent la zgarieturi; in general nu prea se foloseste dar este un metal din care se pot confectiona inele durabile. Platina este un metal foarte scump. Persoana care il poarta trebuie sa aiba o atitudine „royala” pentru ca acest metal este lucios si alb, de o eleganta extraordinara. Este foarte indicat pentru realizarea de inele de legamant intrucat este foarte rezistent purtarii dar si zgarieturilor.

Persoanele care vor sa iasa din anonimat, macar in cercul de prieteni si cunostinte, trebuie sa isi comande verighete din platina cu rubine, cristale, diamante s.a.m.d. Vedem din ce in ce mai des tineri casatoriti care au incrustat diferite pietre pretioase din credinta ca acestea, impreuna cu verigheta, le vor aduce fericirea in cuplu. Oare asa sa fie?

foto: nunta-moldova.md
foto: nunta-moldova.md
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.