In anul 1970, in timpul constructiei barajului romano-iugoslav de la Portile de Fier (Kladovo – Turnu Severin), superba insula Ada Kaleh, de pe Dunare, locuita inca din antichitate, situata la aproximativ 3 kilometri in aval de Orsova, masurand 1,75 kilometri lungime si 0,5 kilometri latime, a fost complet acoperita de ape. Insula a fost locuita de aproximativ 600 de turci, care au fost repatriati sau s-au mutat in alte parti ale tarii, dupa disparitia acesteia. Numele Ada Kaleh, in limba turca, inseamna « Insula fortificata ». O astfel de denumire este justificata de faptul ca, in secolul al XVII-lea, austriecii au construit aici, data fiind pozitia strategica, ziduri de aparare, ca sa impiedice inaintarea armatei otomane, transformand locul intr-un fel de « Mic Gibraltar », cum au numit-o istoricii.

Ada Kaleh1

De altfel, insula Ada Kaleh s-a aflat, de-a lungul timpului, alternativ, sub ocupatie austriaca sau turca (numindu-se, pe atunci, Carolina), devenind teritoriu romanesc, asa cum se si cuvenea, prin asezarea ei si prin vointa locuitorilor, consultati prin referendum, in 1920. Prima consemnare a existentei insulei se gaseste intr-un document al Cavalerilor Teutoni, din 1430, desi se pare ca o pomeneste si Herodot, in scrierile sale, numind-o Cyraunis si descriind-o ca fiind un spatiu cu o vegetatie bogata, plin de vita de vie salbatica si de maslini.

Dupa 1920, pana la disparitia ei, insula Ada Kaleh, protejata, multa vreme, inainte de cel de-al Doilea Razboi Mondial, de regele Carol I, a fost un adevarat « rai », pentru negustorii turci, scutiti de impozite, dar si pentru vizitatori. Bucurandu-se de un climat mediteraneean, Ada Kaleh era o mare « gradina », incarcata de roade. Se gaseau aici, din ceea ce cultivau locuitorii turci, struguri aromati, smochine, masline, susan etc. Mai mult, comerciantii, in orice moment, puteau pune la dispozitia vizitatorilor, pentru vanzare, cafea la nisip, ceai, tutun, dulceturi alese (de smochine, de trandafiri), rahat dat prin susan, alte specialitati culinare turcesti, bijuterii lucrate manual, cu mare finete, stofe de tot felul etc.

Citește și:  Apa Pamantului - de unde provine aceasta?

Ada Kaleh11

Astfel de marfuri erau duse cu barca si in localitatile de pe malul Dunarii, negustorii intocandu-se spre seara, pentru a ajunge la timp, la rugaciune. Pravaliile, cele mai multe, se aflau pe strada principala – Ezarzia, dar atrageau atentia si alte constructii, precum Geamia (lacas de cult, specific musulmanilor), in care se afla, se spune, cel mai mare covor rosu, din Europa, daruit turcilor de pe insula de catre un sultan. Cand insula a fost distrusa, covorul a fost dus la o moschee din Turcia, iar Geamia a fost daramata.

Dupa 1970, autoritatile comuniste au promis locuitorilor din Ada Kaleh ca ii vor muta pe o insula care nu a fost acoperita de ape – Simian – si ca vor reface imaginea Ada Kaleh-ului, dar nici conditiile nu erau favorabile si nici oamenii nu au fost tentati de o asemenea propunere. In prezent, autoritatile din judetul Caras-Severin, impreuna cu Ambasada Turciei, vor sa puna in practica proiectul pentru insula Simian, sa construiasca, aici, un hotel, magazine, restaurante, galerii de arta, mai ales ca « paradisul » pierdut al insulei Ada Kaleh i-a fascinat permanent pe artisti – pictori, poeti, compozitori.

« Ultima primavara pe Ada Kaleh » se poate vedea in documentarul realizat, in 1968, de Studioul Cinematografic « Alexandru Sahia », din Bucuresti, la adresa :

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.