Inteligenţa multifocală este o teorie recentă, despre felul în care se construiesc gândurile şi despre efectele acestui proces asupra dimensiunii intelectuale şi emoţionale a personalităţii, pornind de la mecanismele care condiţionează mintea noastră. Este o abordare al cărei principal scop este de a ne învăţa cum să ne luăm în stăpânire viaţa prin inteligenţă şi gândire.
Natura inteligenţei umane, de-a lungul timpului, a fost o preocupare constantă pentru oamenii de ştiinţă, de la observaţiile empirice, până la spectaculoasele descoperiri din domeniul neurostiintelor, din secolul al XXI-lea, precum neuronul rosehip, care controlează fluxul informaţiei în creierul uman, sau neuroplasticitatea creierului, graţie căreia funcţiile sistemului nervos se pot regenera.
Mai nou, la acest început de mileniu III, un paradox legat de inteligenţa umană este de neignorat – acela care a fost numit Efectul Flynn şi care se referă la modificările de la nivelul inteligenţei umane, în epoca actuală, în sensul că, în pofida posibilităţilor, a evoluţiei tehnologiei şi, implicit, a intelectului, a cunoaşterii, inteligenţa umană pare a înregistra un regres în comparaţie cu secolul trecut.
Ce este inteligenţa multifocală ?
Inteligenţa multifocală este o teorie creată de psihiatrul, fizicianul şi psihoterapeutul brazilian Augusto Cury, teorie pe care a formulat-o într-o carte, cu acelaşi titlu – “Multifocal Intelligence” – publicată în 1999.
Acest volum – “Inteligenţa multifocală” – s-a vândut în peste 40 de ţări, în aproximativ 30 de milioane de exemplare, iar Augusto Cury este cel mai citit autor în Brazilia. Este specialist nu numai în psihiatrie, ci şi în ştiinţele educaţiei, în domeniul calităţii vieţii, al dinamicii emoţiilor şi al dezvoltării inteligenţei.
Zeci de alte studii şi volume, devenite lucrări de referinţă în universităţi din lumea întreagă, i-au consolidat reputaţia de om de ştiinţă, unele dintre acestea fiind traduse şi în limba română: “Eliberează-te din temniţa emoţională”, “Codul inteligenţei”, “Copii străluciţi, elevi fascinanţi”, “ Fascinanta construcţie a Eu-lui”, “Minţi sclipitoare, minţi antrenate”, “Manualul adolescenţilor stresaţi, dar foarte inteligenţi”, “Femei inteligente, relaţii sănătoase” etc.
Pentru a defini inteligenţa multifocală, Augusto Cury porneşte de la premisa că maniera de a gândi, de a trata informaţiile la care avem acces are o influenţă decisivă asupra felului în care ne poziţionăm în realitate. Pornind de aici, dezvoltăm atitudini şi comportamente.
Astfel, dacă valorificăm corect inteligenţa multifocală, avem toate şansele să gestionăm corect gândurile noastre, ceea ce se va reflecta în comportamente mai constructive, orientate spre obiective avantajoase pentru fiecare.
La modul cel mai general, inteligenţa umană înseamnă capacitatea de a înţelege uşor, corect şi profund fenomenele, lucrurile, ideile, pe baza experienţei acumulate. Inteligenţa multifocală, în viziunea lui Augusto Cury, este rezultatul interacţiunii dintre structurile psihodinamice, dintre procesele pe baza cărora funcţionează mintea noastră, iar modul de construire a acestor relaţii generează ceea ce se numeşte inteligenţa multifocală.
Procesele din care se naşte inteligenţa multifocală
Procesele pe baza cărora se naşte inteligenţa multifocală, spune autorul acestei teorii, sunt următoarele:
- construcţia gândurilor
- transformarea energiei psihice
- studiul individual/autoformarea
- organizarea memoriei, pornind de la istoria conştientului şi inconştientului individual
Eul, nucleul personalităţii, cum îl numea Sigmund Freud, părintele psihanalizei, instanţa conştientă a psihicului uman, este cel care echilibrează forţele la care este supus individul şi care administrează toate procesele. Cu alte cuvinte, totul poate fi controlat conştient, prin analiză critică, privind lucrurile din perspective diferite şi dând un sens nou şi coerent acelor aspecte care ne influenţează negativ.
Ceea ce propune teoria inteligenţei multifocale este intervenţia conştientă în lanţul gândurilor care ne perturbă, să le punem la îndoială, să le criticăm, să le anihilăm. Intervenţia trebuie să fie fermă şi constantă, până se transformă în obişnuinţă.
Diverse experimente şi observaţii au arătat că este nevoie de doar cinci secunde pentru ca angoasele, suferinţele cu anticipaţie să se instaleze în creierul nostru, în virtutea unei obişnuinţe conştiente şi inconştiente, adică a istoriei noastre emoţionale. Se produce un fel de “marcaj” în cortexul cerebral (scoarţa cerebrală), care generează o “breşă”, în sensul unei perspective negative, distructive.
De exemplu, dacă cineva este pus în situaţia de a se exprima în public, într-o conferinţă sau într-o altă împrejurare similară, şi dacă în creierul persoanei respective există preconcepţia că totul va merge prost, în numai cinci secunde această perspectivă se instalează cu putere, provocând emoţii negative.
În schimb, dacă în faţa unui asemenea scenariu negativ vom interveni raţional, vom reuşi să împiedicăm crearea “breşei”, a “ferestrei” respective, iar prin repetarea unei asemenea atitudini se va ajunge la crearea de obişnuinţe favorabile nouă. Este principalul obiectiv al teoriei inteligenţei multifocale.
Metode de stimulare a inteligenţei multifocale
Augusto Cury propune diverse metode de stimulare a inteligenţei multifocale, punctul de convergenţă al acestora fiind conştientizarea gândurilor care motivează acţiunile noastre, altfel spus este vorba de “administrarea” corectă a gândirii. Psihoterapeutul brazilian recomandă următoarele metode:
- Relaxarea pe termen scurt – de mai multe ori pe zi, este necesară o relaxare a minţii, timp de câteva minute, în care să ne gândim la sensul pozitiv si la scopul lucrurilor pe care le facem;
- Accentuarea stimulilor pozitivi – înseamnă focalizarea atenţiei pe mesajele pozitive pe care le primim din realitatea din jurul nostru;
- Odihnă “sănătoasă” – adică un somn bun, neamputat, şi o diviziune clară între timpul de muncă şi timpul de odihnă;
- Controlul raţionamentului anticipativ – se referă la atenţia sporită acordată ideilor legate de viitor. Viitorul trebuie să existe în mintea noastră pentru a propune obiective şi proiecte, nu pentru a ne imagina situaţii dramatice. Când apar gânduri negative, acestea trebuie blocate imediat, conştient;
- Atenţie sporită pentru calitatea raţionamentelor – este necesar ca gândurile perturbatoare să fie monitorizate permanent şi, mai mult, analizate critic.
Puterea minţii – Panta rhei
Toate aceste metode recomandate de autorul teoriei inteligenţei multifocale au rolul de a educa dimensiunea noastră raţională, în scopul eliminării gândurilor negative, al blocării “ferestrelor” care ne destabilizează şi pentru crearea unor automatisme în acest sens. Cu timpul, conform acestei teorii, toate acestea vor conduce la o viaţă mai bună, mai liniştită, mai constructivă, mai inteligentă.
În general, avem impresia că suntem mereu la fel. Percepţia unui “Eu” fix, imuabil este aproape un stereotip. În realitate, totul este într-o continuă dinamică, în jurul nostru şi în noi. “Panta rhei”, spunea axioma filosofului grec al antichităţii, Heraclit, un adevăr pe care ştiinţele moderne îl confirmă neîncetat, inclusiv când este vorba de mecanismele minţii noastre.
Inteligenţa multifocală, ca şi inteligenţa biologică, cea care susţine funcţiile vitale ale organismului, inteligenţa comunicaţională, volitivă, holistică (cea care ne face să ne punem întrebări şi să obţinem răspunsuri despre sensul existenţei umane), toate aparţin fiinţei noastre. Absenţa oricăreia dintre ele ne-ar face mai săraci, incompleţi.
Fiecare informaţie, fiecare experienţă, emoţie, percepţie ne modelează eul. Iar pentru ca rezultatul să rezoneze cu dorinţele fiecăruia, aceste aspecte trebuie conştientizate, monitorizate cu spirit critic şi cu voinţă.
Augusto Cury, prin toate cărţile sale, mizează pe puterea inteligenţei multifocale, atrage atenţia asupra capcanelor care ne blochează inteligenţa şi sănătatea psihică, propune metode care să stimuleze construcţia de gânduri şi de “poteci” favorabile în mintea noastră.
Academia Intelingentei
Iată un fragment relevant pentru gândirea lui Augusto Cury, cel care, printre altele, conduce şi o instituţie numită “Academia inteligenţei”, în cadrul căreia îşi desăvârşesc studiile medici, psihologi, profesori, manageri etc.: “Emoţiile fluctuante, gândurile anticipative şi excesul de angajamente fac parte din meniul unei persoane caracterizate prin hiper-gândire. Dacă oamenii şi-ar folosi memoria într-un mod mai raţional, şi-ar uza mai puţin creierul, s-ar trezi cu o dispoziţie mai bună, s-ar bucura de ziua care răsare, ar crea mai multe situaţii propice pentru a-i cuceri pe cei dragi, pentru a avea gesturi unice, reacţii neaşteptate şi atitudini surprinzătoare (…) Există diverse capcane mentale, construite în mod clandestin, de-a lungul procesului de formare a personalităţii umane. Acestea ne întemniţează tocmai acolo unde ar trebui să fim liberi cu toţii. E fundamental să fim suficient de lucizi ca să le recunoaştem şi suficient de smeriţi ca să ni le asumăm şi să le depăşim (…) capcanele minţii umane blochează capacitatea de a descifra codurile inteligenţei – şi, la rândul ei, această incapacitate de a descifra anumite coduri construieşte aceste capcane” (Augusto Cury).
