Agrafele de birou, micile obiecte din metal sau din plastic, folosite pentru a tine laolalta mai multe coli de hartie, au propria istorie, care tradeaza spiritul inventiv al omului, manifestat atat in aspectele majore ale existentei lui, cat si in privinta celor marunte, menite sa aduca mai mult confort in activitatile cotidiene.
Unii specialisti, care studiaza istoria inventiilor, sustin ca astfel de agrafe de birou existau inca din Antichitate, ca, in Bizant, se utilizau agrafe de birou facute din bronz, dar numai pentru pretioasele documente imperiale. Alte informatii nu au mai fost consemnate, pana in secolul al XiX-lea, cand, in Marea Britanie, The Gem Manufacturing Company, in 1890, se pare ca producea “gem clip”. Un aparat menit sa fabrice agrafe de birou a fost brevetat, in 1899, de catre William Middlebrook, in Waterbury (SUA).
In aceeasi vreme, norvegianul Johan Vaaler a brevetat si el o agrafa de birou, cea mai functionala, de pana la acel moment, si el este considerat “parintele” acestei inventii. Este interesant de stiut ca, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, norvegienii s-au folosit de insignifiantul obiect patentat de concetateanul lor, purtand agrafa la rever, ca simbol al rezistentei in fata agresiunii naziste. Agrafa lui Johan Vaaler nu a fost insa niciodata produsa in serie, deoarece antreprenorii au considerat ca necesita costuri prea mari.
Agrafele de birou au fost fabricate initial din otel (un aliaj obtinut din fier si carbon), pentru ca acestea sa nu rugineasca si sa nu deterioreze foile de hartie, si aveau diverse dimensiuni. Ulterior s-au folosit si alte materiale, astazi preferandu-se plasticul.
Cea mai mare agrafa de birou, lunga de sase metri si cantarind o tona, a fost realizata in 1998, la Amherst (Noua Scotie, Canada). A fost cumparata in 2001, de catre un investitor in ceea ce se numeste “capital de risc” (capital care poate, la un moment dat, sa aduca profit, din exploatarea unor noi tehnologii), si a fost expusa in Florida (Massachusetts, SUA).
Microsoft Office utilizeaza ca simbol pentru “user assistance” (Online help) o agrafa de birou – Clippit.
In 2005-2006, un tanar om de afaceri canadian, Kyle MacDonald, a devenit celebru prin nastrusnica idee de a intra in posesia unei case, in regiunea Saskatchewan, printr-un fel de troc, in care a pornit de la o banala agrafa de birou rosie, pe care a zarit-o, intr-o zi, pe biroul sau.
A inceput prin a schimba, pe internet, agrafa sa de birou pe un stilou in forma de peste, stiloul pe o clanta de usa sculptata, aceasta pe un gratar (barbecue), gratarul pe un generator electric, dat, la randul lui, pe un scuter de zapada, au urmat o camioneta, un contract cu o casa de discuri (pentru un demo), un an de sedere gratuita la Phoenix (SUA). De-a lungul acestor schimburi, care au pornit de la o agrafa de birou, media s-a interesant constant de pariul ciudat si s-a creat chiar si un “fan club”.
La un moment dat, Kyle MacDonald a schimbat sederea la Phoenix pe o dupa-amiaza petrecuta cu idolul sau, Alice Cooper (compozitor si interpret hard-rock american), cedand si aceasta dupa-amiaza pe un “glob de zapada”, in genul celor pe care le stim din comert si care se vand cu ocazia sarbatorilor de iarna, facute din sticla, dar mai valoros decat acestea. Fanii nu au inteles pe moment acest schimb, aparent dezavantajos, dar, in curand, actorul Corbin Bernsen, mare colectionar de globuri de zapada, i-a oferit un rol intr-un film, in schimbul globului.
In iulie 2006, rolul (unul secundar) a fost schimbat pe o vila in orasul Kipling. In 2008, intamplarea a intrat in Cartea Recordurilor (Guiness Book), la categoria “Most successful Internet trade”, pentru ca a fost un schimb, desfasurat cu ajutorul internetului, cel mai profitabil, in aceasta zona. Toata intamplarea, Kyle a povestit-o in cartea “Agrafa de birou rosie” si este o alta dovada despre cat de inventiva poate fi mintea umana, in orice imprejurari si in orice timp.
