Modulul lunar al navei Apollo a fost primul vehicul cu echipaj conceput pentru a functiona in afara mediului Pamantului. Acesta a ramas andocat cu modulul de serviciu si comanda (CSM) in timpul calatoriei lui Apollo pe orbita Lunii. Odata ajunsi in orbita, doi dintre cei trei astronauti care formau echipajul s-au transferat din modulul de seviciu si comanda in acel modul lunar. Dupa sigilarea celor doua module, astronautii au separat aceste vehicule, iar modulul lunar si-a inceput calatoria pana la suprafata Lunii.

Modulul lunar avea doua sectiuni. Sectiunea superioara era etapa de ascensiune. Aceasta sectiune cuprindea compartimentul echipajului, afisajele si comenzile sistemului, antenele radar si cu banda S, un sistem de control de reactii (RCS), rezervoare cu oxidant si carburant si rezervoare de oxigen. Sectiunea inferioara era etapa de coborare. Aceasta continea echipamentele pe care astronautii aveau sa le foloseasca pe Luna. Sectiunea inferioara avea, de asemenea, un motor de coborare, tren de aterizare si rezervoare cu oxidant si combustibil. Ambele sectiuni au coborat pana pe suprafata Lunii, sectiunea de coborare fiind cea care a controlat aselenizarea. Insa, atunci cand astronautii au parasit Luna, acestia au plecat doar cu sectiunea de ascensiune. Sectiunea de coborare a servit drept rampa de lansare si a fost lasata in urma.

Modulul lunar a avut radar de aterizare care transmitea fascicule de microunde catre suprafata lunara si care masura apoi undele pe care suprafata le reflecta inapoi spre nava spatiala. Prin calcularea intarzierii dintre emisie si receptie, si prin masurarea undelor, computerul modulului lunar a putut calcula proximitatea modulului de suprafata si a putut face ajustari.

Citește și:  Care sunt cele mai importante descoperiri ale lui Galileo Galilei?
Modulul lunar al navei Apollo, Foto: todayinspacehistory.wordpress.com
Modulul lunar al navei Apollo, Foto: todayinspacehistory.wordpress.com

Dupa aterizarea pe Luna, cei doi astronauti au pregatit mai intai etapa de ascensiune a modulului lunar pentru decolare. Abia apoi s-au odihnit si s-au pregatit pentru obiectivele misiunii pe suprafata Lunii. Odata ce au terminat aceste obiective, astronautii s-au intors la modulul lunar pentru urcare. Sectiunea superioara a modulului lunar a fost separata de etapa de coborare cu ajutorul suruburilor explozive. Sistemul de control de reactii al etapei de ascensiune a furnizat 1587 kilograme de forta de tractiune, indeajuns pentru a lansa vehiculul pe orbita Lunii.

NASA a conceput antena radar a etapei de urcare astfel incat sa poata primi transmisii de la transponderul din modulul de serviciu si comanda. Transponderul transmitea informatii privind pozitia si viteza modulului de serviciu si comanda. Cu aceasta informatie, cele doua sectiuni au efectuat manevre de andocare. Dupa ce s-au reunit modulele, echipajul din modulul lunar a transferat mostrele de materiale pe care le-a adunat de pe Luna. Apoi au sigilat ambele vehicule si s-au debarasat de modulul lunar, pe care l-au trimis pe un curs de coliziune cu Luna. Instrumentele lasate pe suprafata Lunii au masurat impactul ca parte dintr-un proiect de cercetare seismica. In acest stadiu al misiunii, tot ce mai ramasese din nava spatiala Apollo era modulul de serviciu si comanda.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.