Kopskam este un concept foarte nou, lansat în Suedia, una dintre ţările cu cele mai spectaculoase progrese la nivel economic şi social, lider incontestabil în privinţa educaţiei, a sănătăţii, a proiectelor ecologice.
Suedezii au iniţiat, de pildă, in urmă cu câţiva ani, mişcarea “flygskam” (în traducere literală, “ruşinea de a zbura cu avionul”), pledând pentru transportul pe uscat şi pentru diminuarea călătoriilor aeriene, cu scopul de a proteja mediul şi de a-i face pe oameni să conştientizeze pericolul poluării şi al schimbărilor climatice.
Tot din Suedia a pornit, recent, şi o altă iniţiativă, pe care au numit-o “Kopskam” (“ruşinea de a cumpăra haine excesiv”), o mişcare socială care se adresează celor care sunt tentaţi de a cumpăra obiecte de vestimentaţie inutil sau chiar şi alte obiecte, doar din dorinţa de a fi în pas cu moda, cu orice preţ.
Potrivit unor statistici ale ONU (Organizaţia Naţiunilor Unite), industria textilă şi a îmbrăcămintei reprezintă una dintre cele mai mari surse de poluare din lume, producând anual mai multe emisii de carbon decât aviaţia civilă şi comerţul maritim la un loc.
Suedezii speră ca tot mai mulţi oameni să adere la mişcarea kopskam, care să se impună ca un standard în obiceiurile noastre legate de modă si de cumpărături, în condiţiile în care populaţia globului devine din ce în ce mai mult conştientă de efectele încălzirii globale, ale cărei manifestări au devenit adesea dezastruoase. Deja, în ţările scandinave, giganţii modei au înregistrat scăderi semnificative ale vânzărilor şi fenomenul s-ar putea extinde şi în alte ţări.
Kopskam – câteva cifre relevante
Potrivit unui studiu efectuat în 2019, de către o asociaţie de profil, sub titulatura “Stop uzurii morale planificate”, producţia de îmbrăcăminte generează anual 1,2 miliarde de tone de gaze cu efect de seră. 7 500 de litri de apă sunt folosiţi, de pildă, pentru a confecţiona o singură pereche de blugi, adică echivalentul apei băute de o persoană timp de şapte ani.
Este nevoie de 14 000 de kilometri de fir de nailon şi de 750 de litri de apă pentru a fabrica o perche de colanţi, care, în 70% dintre cazuri, nu vor fi folosiţi mai mult de şase ori înainte de a ajunge la gunoi, spune acelasi studiu.
Spălarea şi întreţinerea hainelor reprezintă un proces care are, de asemenea, consecinţe, fiecare spălat la maşină generând eliberarea în apa reziduală a mii de microfibre din plastic, care ajung apoi în mări şi oceane.
Obsolescenţa planificată şi consecinţele acesteia. Obsolescenţa estetică
Obsolescenţa planificată (în engleză, “Planned obsolescence”) sau “Uzura morală planificată” se referă la o politică de marketing care are impact asupra felului în care sunt proiectate şi realizate diversele produse de piaţă. Mai exact, producătorii, în dorinţa lor de câştig, limitează deliberat, prin uzura morală, durata de viaţă a produselor, cu mult sub capacităţile tehnice de producţie. În acest fel, se asigură cererea continuă de şi mai multe produse.
Mişcările ecologiste, inclusiv Kopskam, au denunţat această metodă care este una dintre cauzele supraconsumului, care, la rândul lui, este un factor al supraexploatării resurselor naturale şi al surplusului de deşeuri.
Kopskam vizează, în mod special, obsolescenţa estetică, numită şi “obsolescenţa psihologică” sau “culturală”, adică obsolescenţa creată de “efectul de modă” numit şi “efectul bandwagon”.
“Efectul de modă”, care conduce la cumpărături inutile, excesive, defineşte un tip de comportament gregar sau, în termeni colocviali, este un efect “de turmă”, mulţi oameni fiind tentaţi să să cumpere ceea ce cumpără majoritatea, adică ceea ce este “în trend”, fără a fi absolută nevoie de astfel de cumpărături.
Psihologii explică un astfel de fenomen – efectul de modă – prin similitudine cu un anumit comportament politic, atunci când alegătorii nehotărâţi, în ultima clipă, votează cu presupusa majoritate, pentru a obţine un fel de “satisfacţie psihologică” prin alăturarea la tabăra celor “victorioşi”.
Pe de altă parte, identificarea, prin vestimentaţie, cu o altă persoană (de exemplu, vedete TV, actriţe/actori de cinema etc.), cu sentimentul că persoana respectivă “este ca noi” sau “noi suntem ca ea” modelează comportamentul multor oameni, încurajând mimetismul. Iar mimetismul, spun susţinătorii mişcării Kopskam, este extrem de nociv.
Cumpărături la second-hand – prioritatea Kopskam
Adepţii mişcării Kopskam militează pentru limitarea cumpărăturilor de orice fel la strictul necesar. Evident, nu este vorba de a trece dintr-o extremă în alta, este doar un fel de a face pe oameni să conştientizeze că, frecvent, achiziţiile lor sunt excesive, nesjustificate, că a umple locuinţa cu haine este, mai degrabă, o “ruşine”.
Cumpărăturile la second-hand, dar numai când există nevoia de haine, poate fi o soluţie şi poate reprezenta inclusiv o metodă de a diminua cumpărăturile în cazul persoanelor dependente de shopping.
Iniţiativa Kopskam încearcă să combată şi un mecanism psihologic, pe care specialiştii îl numesc “Efectul Diderot”, potrivit căruia există, în firea noastră, o tentaţie de a cumpăra lucruri inutile, nu numai ca efect al mimetismului, ci şi ca un fel de compensaţie de moment, când alte lucruri din viaţă nu ne satisfac.
Mai mult, potrivit aceluiaşi efect Diderot, se poate crea impresia că, atunci când achiziţionam un nou produs, prin comparaţie cu acesta, multe alte lucruri pe care le avem deja par învechite şi ar trebui înlocuite.
Avantajele cumpărăturilor la second-hand, potrivit susţinătorilor iniţiativei Kopskam sunt:
- se poate cumpăra aproape orice, la preţuri foarte mici;
- tone de obiecte refolosibile, unele noi, sunt salvate de la a deveni deşeuri;
- se reduce astfel substanţial cererea de produse noi;
- cu cât un obiect este folosit mai mult, cu atât scade amprenta ecologică;
- colectarea, repararea şi revânzarea creează locuri de muncă şi ajută multe persoane să obţină produse pe care altfel nu şi le-ar putea permite;
- cumpărarea second-hand înseamnă şi răbdare pentru a găsi obiectul dorit, în felul acesta cumpărându-se mai puţin sub impulsul de moment, reflectând asupra nevoilor noastre reale;
- se protejează mediul şi resursele naturale.
Kopskam – pledoarie pentru o lume mai sănătoasă fizic şi moral
Un singur mare magazin de haine second-hand şi de alte produse textile, din Suedia, de exemplu, rulează 1,8 milioane de kilograme, în fiecare zi, ceea ce echivalează cu 600 de maşini de mărime medie. Aproape 100% din obiectele de îmbrăcăminte şi textile sunt reciclabile, dar, din nefericire, 85% ajung deşeuri, în condiţiile în care se estimează că o persoană obişnuită aruncă, în medie, 70 de kilograme de haine pe an.
Conceptul kopskam a câştigat deja teren în multe ţări europene, în cele scandinave în primul rând, unde nivelul de trai este la standarde înalte, deci nu sărăcia a generat o astfel de tendinţă.
Este un semnal, un îndemn la conştientizarea comportamentului nostru, pentru a trăi intr-o realitate mai sănătoasă fizic şi moral, să nu ne transformăm spaţiul de locuit într-o inutilă acumulare de haine sau orice alte obiecte, numai pentru că sunt “la modă” sau pentru că nu ne putem controla pasiunea pentru “shopping”. Valoarea unui obiect, vestimentar sau de altă natură, depinde de măsura în care este sau nu necesar. Kopskam-ul (ruşinea de a cumpăra haine inutil) poate fi şi un semn al respectului de sine.
