Partea 1
Pentru amatorii de muzee: în Tulcea există şi Muzeul de Etnografie şi Artă Populară, situat pe str. 9 Mai, într-o clădire construită în perioada interbelică (1924 – 1927), care a fost şi sediu al Băncii Naţionale a României – sucursala Tulcea. Un alt muzeu interesant este cel de Artă, aflat pe str. Grigore Antipa, nr.2, şi el, de curând, refăcut (da, în ultimii ani, în Tulcea s-au tot recondiţionat clădiri importante). Colecţiile muzeului includ peste 7000 de lucrări, atât pictură modernă şi contemporană, cât şi clasică, altături de sculpturi, gravuri, icoane, etc..
Menţionam mai devreme Muzeul Delta Dunării care a funcţionat mulţi ani în Casa Avramide. În prezent, acesta s-a mutat într-o clădire nou-construită, pe strada 14 noiembrie, aproape de Muzeul de Etnografie. Muzeul Delta Dunării include o expoziţie permanentă, un acvariu public şi diverse expoziţii temporare. Mai exact, expoziţia principală constă în prezentarea unor scene din peisajul nord-dobrogean, cu animalele, păsările şi plantele specifice. Atunci când vizitatorul se apropie, peisajul se luminează uşor şi se aude ciripitul păsărelelor şi alte zgomote din natură, creându-se impresia că eşti în mijlocul câmpiei. De asemenea, mai pot fi admirate peisaje din Tulcea şi din împrejurimi, imagini cu oameni şi obiceiuri din deltă, scene cu prinsul şi prelucrarea peştelui. Pentru a afla mai multe informaţii despre zonă, aveţi la dispoziţie câteva clipuri ce povestesc istoria şi geografia locului, precum şi alte obiective turistice. Acvariul este un spaţiu liniştit, întunecat, ieşind în evidenţă doar acvariile, luminate puternic, găzduind peşti din deltă, dar şi exotici.
În comparaţie cu vechiul sediu, acesta este mai mic însă modern amenajat. Chiar dacă edificiul în care se află nu are o arhitectură prea plăcută (hai să fiu sinceră: e oribil), interiorul este reuşit, o adevărată lecţie de geografie, etnologie, biologie şi istorie.
De la muzeu, urcăm dealul pietruit care se ridică în faţa noastră, iar pe partea dreaptă se înalţă Colegiul Dobrogean Spiru Haret. Nu-l menţioneaz doar pentru că e o clădire impunătoare, ci şi pentru că aici am făcut liceul deci pentru mine zona e plină de amintiri.
Mergând în continuare, la intersecţia străzilor Independenţei cu 14 Noiembrie, pe stânga, vedem geamia Azizzie, numită aşa după sultanul Abdul Aziz, în timpul căruia a fost ridicată. Are un singur minaret, reconstruit în 1897, după război.
Ne refacem un pic forţele la umbra geamiei şi apoi plecăm mai departe, spre Monumentul Independenţei, ce domină oraşul, de pe un deal. Monumentul are forma unui obelisc, înalt de 22 de metri, şi a fost construit pentru a-i comemora pe românii care au luptat în Războiul de Independenţă (1877-1878) şi pentru a aminti unirea Dobrogei cu România. Inaugurarea sa a avut loc la data de 2 mai 1904, în prezenţa regelui Carol I. La baza obeliscului, au fost amplasate două sculpturi simbolice: un vultur cu aripile deschise şi un dorobanţ cu arma pe umărul stâng şi o goarnă în mâna dreaptă.
Urcaţi treptele care duc la monument şi admiraţi Tulcea de la înălţime. De aici, avem o privelişte spre oraş, spre faleză şi Dunăre, dar şi spre terenurile agricole mărginaşe.
De la obelisc, coborând spre stânga, intrăm într-un mic parc semisălbatic, cu câteva bănci, unde se zăresc urmele unor ruine. Este vorba de fosta cetate Aegyssus, ce datează din secolul al IV-lea î.Hr.. Mare parte din vestigiile descoperite aici sunt expuse la Muzeul de Istorie şi Arheologie, aflat tot în acest parc, alături de alte piese ce reconstituie istoria Dobrogei din cele mai vechi epoci şi până în prezent.
Acum că ne-am clătit privirea cu panorama Tulcei, coborâm de la monument şi ne îndreptăm spre una din principalele atracţii turistice ale oraşului: faleza. Construită pentru a preveni inundarea oraşului cu apele Dunării, faleza reprezintă un loc minunat pentru plimbare, mai ales seara, spre apus. În port, sunt ancorate multe nave, bărci şi vaporaşe, printre care şi nava-muzeu Republica.
De pe faleză se vede şi Monumentul Independenţei, precum şi numele oraşului scris pe deal, cu litere care noaptea se luminează.
După plimbarea pe faleză vine rândul unui alt spaţiu verde: Parcul Personalităţilor, aflat aproape de Casa Cărţii, unde sunt înşirate busturile mai multor personalităţi importante pentru Dobrogea. Trecem mai departe şi ajungem la Parcul Ciuperca, amenajat în jurul lacului cu acelaşi nume. Când încă locuiam în Tulcea, parcul ăsta era destul de obscur şi nu avea o reputaţie prea bună. Însă în primăvară, am rămas impresionată de cât de bine arată acum. Are chiar şi câteva piste de biciclete. 😀 Facem o tură de lac, ca să admirăm mai bine plaja, bazinul de înot şi celelalte clădiri, o moară de vânt şi o eoliană.
De aici, se vede bine şi zona industrială a oraşului. În vecinătatea parcului Ciuperca se află şi gara, sub forma unei bărci, având în faţă o locomotivă ca exponat.
Sper că v-a plăcut plimbarea prin Tulcea şi că vă veţi oferi şansa de a o descoperi aşa cum se cuvinte când veţi ajunge pe-acolo. Ca încheiere, o declaraţie de iubire, pe un bloc de lângă gară:
