Lacurile Glaciare: comorile ascunse ale Munților Rodnei

La poalele acestor munţi falnici – Munţii Rodnei (cu vârful cel mai înalt Ineu) curge râul Bistriţa, care îşi adună afluenţii Bila şi Lala şi se împrăştie, apoi, în lacul de plutire Şesuri. Râul Bistriţa se uneşte cu pârâul Iurașcu în lunca de la Rotunda. Prin Pasul Rotunda, un drum judeţean leagă Transilvania cu Moldova, apoi coboară la comuna Rodna urmând cursul Someșului Mare până la Năsăud şi Salva Beclean.

Pe aici au trecut, în anul 1241, tătarii care au distrus cetatea Rodnei. De aici, drumul de-a lungul Someșului Mare ajunge la locul de odihnă şi agrement ,,Farmecul Pădurii” şi traversează localitatea balneoclimaterică Sangeorz Băi (renumită pentru ape minerale).

Râul Bistriţa se uneşte cu apele reci ale Rebrei, venite tocmai din masivul Pietrosul şi Buhăescu, întâlneşte pârâul Rebrişoara şi, împreună, intră în lumea peşterilor – Peştera de la Izvorul Tăușoarelor (care deţine minereul mirabilit) este cea mai adâncă din ţară şi monument al naturii.

Munţii dintre pârâul Rebra şi Telcișor sunt plini de peşteri: Peştera lui Mâglei, Jgheabul lui Zalion, Peştera Zânelor.

Aceştia sunt Munţii Rodnei între apele Someșul Mare, Viseul şi Bistriţa, străjuiţi de vârful Pietrosul şi Ineu. Aici, se găsesc o serie de lacuri mici, iezere cu suprafeţe între 0,5 ha şi câteva sute de m², cu adâncimi de câţiva zeci de cm.

Cel mai adânc fiind iezerele Buhăescului (5 m), iar cel mai mare este Lacul Lala Mare de la poalele Vf.Ineu, cel mai mare şi mai frumos lac din Munţii Rodnei. În Vf.Ineu, de unde izvorăşte pârâul Lala se află două lacuri glaciare, dintre care doar unul atrage prin frumuseţea sa şi importanța piscicolă – Lacul Lala Mare (situat la 1815 m alt., cu o suprafaţă de 0,60 ha şi o adâncime de 2 m).

Izvoarele Buhăescu sunt în căldarea glaciară Buhăescu Repedea (între alt. 1820-1905 m). Aceste trei lacuri glaciare aşezate în cascadă, la obârşia pârâului Buhăescu, au suprafeţe şi adâncimi diferite şi sunt cunoscute sub numele de Iezerul de Sus, Iezerul Mijlociu şi Iezerul de Jos. Iezerul de Sus se află la 1905 m alt. şi este cel mai mic ca suprafaţă, doar de 500 m², lung de 45 m, lat de 20 m.

Este alimentat cu apă de două izvoare ce vin din munte. Apa de aici se scurge uşor în lacul al doilea – Iezerul Mijlociu, printr-o cascadă formată în trepte şi înaltă de 40 m. Iezerul Mijlociu situat la alt. de 1890 m este mai mare şi are o suprafaţă de 0,20 ha, este cel mai adânc (5 m) şi este alimentat printr-un izvor de la Iezerul de Sus. Lacul are 60 m lungime, iar lăţimea de 45 m.

Malurile sunt abrupte şi răvăşite de blocuri de stâncă acoperite cu jnepeni. Lacul are în interior numeroase blocuri de stâncă ce ies la suprafaţa apei şi este populat cu păstrăvi. Din lac, în capătul opus alimentării, iese un pârâiaş ce cade de la 5 m înălţime în cel de-al treilea lac – Iezerul de Jos.

Acesta este situat la 1820 m alt., a fost cândva cel mai mare lac, dar în prezent are o suprafaţă doar de 0,10 ha şi o adâncime de 1 m. Fundul lacului este acoperit cu mâl fin, alimentat de pârâul de alimentare. Marginile lacului sunt mlăştinoase, pline de ierburi, semn că a secat foarte mult. Aceste lacuri au fost populate cu păstrăvi indigeni, dar nu au dat în totalitate rezultate.

Astfel, în primul lac, deoarece iarna îngheaţă, s-a constatat că păstrăvii au murit sufocaţi. Accesul la aceste iezere se face pe traseul care duce de la Iezerul Pietrosul, pe muchia ce desparte Valea Pietroasă de Valea Repedea şi se ajunge într-o oră.

Sau un alt traseu începe de la cabana turistică ,,Farmecul Pădurii” din Valea Vinului, urcă pe culmea Nedeilor, iese în creasta muntelui ,,La cărţi” sau la Tarniţa de la Izvoare, după ce a trecut pe sub vârfurile Rablo (1901 m), Mireju (1754 m) şi Nedeia (1955 m), până aici 5 ore de mers şi apoi se coboară la lacuri pe creasta prin Tarniţa la Cruce, încă o oră.

La Tarniţa ,,Între Izvoare”, se poate ajunge şi pe Valea Arieșului, de la casa de vânătoare Valea Secu de pe Arieş, pe poteca dintre cele două râuri Arieșul Mare şi Arieșul Mic, prin Vf. Măihăiasa (3 ore) până sus la lacuri.

Iezerul Pietrosul este un lac din căldarea glaciară Iezerul, sub vârful înalt Pietrosul din Munţii Rodnei, între culmea Pietrosului (spre sud şi sud-est) şi culmea Hotarului (spre sud-vest). Toată această zonă este o rezervaţie naturală. Lacul are suprafaţa de 0,50 ha, este adânc de 2,5 m şi se află la 1825 m alt.

Lacul primeşte două izvoare din Vf. Pietrosul, care îl alimentează cu apă. Din acest lac, apa se scurge prin partea sudică a sa prin pârâul Pietroasa. Acest lac este situat pe roci cristaline, temperatura apei este scăzută și este îngheţat din luna noiembrie, până în luna iunie. La 500 m de lac, se află staţia meteorologică şi nu foarte departe cabana de vânătoare Zănoaga.

La lac, se poate ajunge pe mai multe poteci, durata fiind între 2-4 ore de mers. Un drum urca din oraşul Borşa, pe Valea Pietroasei, prin păduri de foioase şi, apoi, de răşinoase până la curmătura Turnu-Roșu, situată în vecinătatea iezerului (drum de 3 ore).

Un alt drum, din oraşul Borşa, pe pârâul Tisa, urcând mereu până la iezer şi pe lângă cabana Meteoru (drum de 3 ore). Un altul, din comuna Moisei, pe drumul forestier de pe Izvorul Dragoş şi continuă urcuşul pe potecă ce duce la ţarcul de aclimatizare a iezilor de capră neagră, apoi Vf. Pietrosul şi muntele vulcanic Tibleș (3 sau 4 ore de drum).

Un drum inedit de frumos, dar şi mai lung, este de la Izvorul Albastru al Izei, spre care se pleacă de lângă Săcel. Alegând poteca prin bazinul izvoarelor Izei se ajunge la Tăul Muced (1370 m alt.), aflat pe culmea ce desparte pârâul Strâmba al Salutei de izvoarele Izei. De aici, timp de 5 ore de drum pe creasta munţilor prin Tarniţa Bătrânei şi Vf. Buhăescu (2122 m), Vf. Rebei (2258 m) şi curmătura Pietrosului, se ajunge la lac.

Tăul Muced este un lac din Munţii Rodnei ce a luat naştere din alunecarea terenului (cu mai multe secole în urmă). Lacul avea o suprafaţă de 0,50 ha, iar astăzi este format din două ochiuri de apă adânci de 1,5 m, cu fundul acoperit de mâl de 1 m.

Lacul se află la 1370 m alt., la o oră de drum de Izvorul Albastru al Izei. Tăul Muced este înconjurat de o floră şi faună minusculă şi rară. Lacul nu prezintă interes piscicol, datorită caracterelor fizico-chimice ale apei, necorespunzătoare vieţii peştilor.

În anul 1932, în jurul Pietrosului Mare a fost creată o rezervaţie naturală în suprafaţa de 183 ha gol de munte, cu scopul de a ocroti fauna şi flora alpină. În anul 1962, a luat fiinţă rezervaţia naturală Pietrosul Mare, întinsă pe 2700 ha, din care 1233 ha gol alpin şi 1467 ha pădure.

Limitele acestei rezervaţii se întind spre Izvorul lui Dragoş, de la confluența sa cu pârâul Valea Colibelor, până la pârâiele Bătrâna şi Pietrosul (care, după ce se unesc, alcătuiesc Izvorul lui Dragoş). Apoi, urmează culmea ,,Între Pârâie” la Vf. Buhăescu Mare, apoi pârâul Repedea pe lângă comuna Moisei, până la Izvorul lui Dragoş.

Rezervaţia naturală Pietrosul Rodnei adăposteşte flora alpină, subalpină, cu specii rare şi endemice ca: brânca ursului, angelina (pe muchia Pietrosul), degetărelul şi ghinţura (Piatra Neagră), mierea ursului (Gropile Pietrosului şi Valea Hotarului), guşa porumbelului (se găseşte în jurul Iezerului Pietrosul), frăguliţa, cujdă, ruşuliţa, coada vulpii, garofiţa, bobornicul, floarea de colţ, smirdarul, jneapănul, iar în pădure sunt exemplare de Tisă.

Pietrosul Rodnei, în special bazinul superior al Văii Fântânei, au găzduit, în trecut, cele mai frumoase exemplare de capră neagră, corniţele lor constituind o fală peste hotare la diferite expoziţii. Între cele două războaie mondiale, datorită braconajului, numărul caprelor negre a scăzut foarte mult.

În 1964-1970, s-a repopulat această zonă cu iezi şi capre negre mature (azi este ocrotită prin lege). O altă specie ocrotită prin lege este cocoşul de mesteacăn, care populează pâlcurile mari de jnepeni din Munţii Rodnei.

Lacurile glaciare sunt importante nu doar pentru biodiversitatea lor, ci și pentru că oferă indicii despre schimbările climatice și procesele geologice care au modelat peisajul montan al Transilvaniei. Pe lângă frumusețea scenică, lacurile glaciare oferă posibilități variate de recreere: de la drumeții și fotografie, la studii ecologice și relaxare în mijlocul naturii.