Lăcusta: cea mai lacomă insectă și impactul său asupra culturilor

Lăcusta este una dintre cele mai cunoscute insecte datorită capacității sale de a devora cantități mari de vegetație într-un timp foarte scurt. Această insectă, răspândită pe toate continentele, cu excepția Antarcticii, poate forma roiuri uriașe care distrug rapid câmpuri întregi de culturi agricole.

În plus, lăcustele sunt capabile să sară pe distanțe mari și să zboare pe distanțe considerabile, ceea ce le face un adevărat pericol pentru fermieri și ecosisteme. În acest articol vom explora de ce lăcusta este considerată cea mai lacomă insectă și cum a afectat de-a lungul timpului agricultura.

Anatomia și adaptările lăcustei pentru supraviețuire

Exista mii de specii de lacusta, care sunt raspandite pe toate continentele (exceptand Antarctica). O parte sunt carnivore (consuma insecte mai mici) iar altele mananca foarte mari cantitati de vegetatie (sunt considerate insecte daunatoare culturilor). Au capacitatea de a face salturi foarte mari (datorita picioarelor lungi) si sa zboare cu ajutorul aripilor. Corpul lung, acoperit cu o carapace, este alcatuit din: cap, torace si abdomen. Are doua perechi de aripi, 2 antene si 6 picioare. Gura este destul de puternica, are organe auditive (timpane).

Lacustele au cinci ochi: doi in varful celor doua antene, un ochi pe cap si doi de o pare si de alta a capului. Astfel ea are posibilitatea de a vedea in fata, in parti si in spate.

Dintre lacustele saritoare fac parte lacustele de camp si lacustele de frunzis.

Lacusta de frunzis nocturna este rapitoare, canta la fel de mult ca si greierii, are antene lungi si organe auditive pe picioarele anterioare.

La lacusta de camp (Acrididae) organele auditive sunt situate pe partile laterale ale primului segment abdominal. Ele canta frecand un sir de papile situate pe partea inferioara a coapselor posterioare, de o creasta sonora a aripilor anterioare. Acestea se pot usor deosebi de lacustele de frunzis prin faptul ca antenele lor sunt scurte.

Lacusta calatoare este cea mai mare dintre lacustele de camp. Femela are corpul lung de 45-55 mm, iar masculul 35-50 mm. Au aripi lungi, stralucitoare, lungi de 43-55 mm masculii si de 50-60 mm femelele. Consuma fiecare cca. 400 g de vegetale.

Cum se hrănește lăcusta și impactul său asupra agriculturii

Manaca: grau, ovaz, porumb, orz, orez, secara, lucerna, varza, fasole verde, soia, trifoi, ataca si culturile de rosii, cartodi, sfecla de zahar, castraveti, pepeni, floarea soarelui, canepa, tutun, bumbac, fructe de padure, ierburi etc. Are culoare cafenie sau cenusie-verzui cu aripi cafenii-verzui, punctate mai inchis. Este raspandia in regiunea tropicala africana, in Madagascar, in Europa de Est si in Asia.

Lacusta italiana este mai mica, are culoarea cafenie-cenusie-rosiatica cu pete inchise pe aripi. In timpul zborului aripile intinse sunt roz. Femelele ajung la 34 mm lungime, masculii la 26 mm. Femela depune in august-septembrie pana la 50 de oua in sol la adancime de 3 cm, acoperite de o secretie spongioasa. Nimfele apar in mai si devin adulti in iulie. Este intalnita in Europa Centrala si de Est, dar si in Asia de Vest si Africa de Nord.

Lăcusta calatoare și alte specii de lăcuste distrugătoare

Lacusta marocana este cea mai mica dintre toate lacustele, raspandita in zona mediteraneana a Marocului, dar si la altitudini de pana la 1000 m. Are culoare cenusie-rosiatica cu pete maro, neregulate, pe aripile transparente si bine dezvoltate. Femela atinge 22-36 mm, iar masculul 28 mm. Ciclul de viata este de un an de zile.

Lacusta de fanete de marime mijlocie si de culoare cafenie-verzui, are trei dungi longitudinale verzui si pete punctiforme negre pe abdomen.

Toate lacustele de camp isi depun ouale pe sol si pe plante, cum fac lacustele de frunzis. Peste oua femela depune un lichid spumos, care dupa intarire formeaza un strat spongios de protectie. Lacustele de camp sunt insecte diurne ce se hranesc cu plante, iar unele specii sunt renumite (inca din cele mai vechi timpuri) ca daunatoare.

Aceste specii de lacuste apar sub doua forme: unele traiesc izolate si altele in grupuri. Cand devin adulte si au aripile bine dezvoltate, atunci ele formeaza roiuri enorme. Cand rezervele lor de grasime sunt epuizate ataca regiuni situate la sute de kilometri de locul lor de bastina, distrugand toata vegetatia din campiile invadate. Dupa ce s-au hranit ele depun ouale.

Alte tipuri sunt lacustele de noapte care prezinta forme interesante de adaptare, prin imitarea unor parti de planta. Lacustele bagheta au formele unor ramuri, iar lacusta migratoare in forma de frunza seamana complet, dupa culoare si forma, cu frunza unui copac.

Lacusta bagheta are lungimea de 80-100 mm, este activa noaptea (cand se hraneste), iar ziua se odihneste. Intalnita frecvent in India, accidental a fost introdusa in regiuni din Africa de Sud si America. Lacusta migratoare in forma de frunza este camuflata complet, sansele ca ea sa fie vazuta de o pasare sau alti pradatori sunt reduse la minim. De asemenea aripile ei (cand se misca) scot un fosnet care sperie potentialii pradatori.

Foarte frecventa in Europa de Sud este lacusta calugarita – este o insecta zvelta (femela are 7 cm lungime si 6 cm masculul) de culoare cafenie sau verde, la care toracele anterior a fost transformat intr-un gat lung, cu aspect ciudat.

Toracele poseda picioare puternice de prada, a caror tibie poate fi indoita spre articolul femurar. Capul care se poate roti in toate partile are ochi mari. Miscarile lacustei sunt incete, insa prinderea victimei se face fulgerator. Se hraneste cu muste, greieri, furnici, molii de faina si alte insecte mici.

Ouale depuse de femela in mod destul de regulat, in randuri, sunt invelite intr-o secretie filiforma mucilaginoasa, care se solidifica in contact cu aerul. Este raspandita in America de Nord, Asia Mica si Europa de Sud. In Germania sunt protejate, este interzisa capturarea lor. Sunt foarte frecvente in Italia, in regiuni de coasta si insule.

Impactul istoric al invaziilor de lăcuste asupra civilizațiilor

De-a lungul istoriei, invaziile de lăcuste au provocat distrugeri masive asupra recoltelor, afectând grav economiile și populațiile din diverse regiuni ale lumii. În Biblie, plaga lăcustelor este descrisă ca una dintre cele zece urgii care au devastat Egiptul antic, iar în istoria recentă, în anul 1875, un roi de lăcuste din America de Nord a fost înregistrat ca fiind cel mai mare din istorie, acoperind o suprafață de 513.000 km².

Aceste invazii devastatoare au dus la foamete și pierderi economice considerabile, iar fermierii din regiunile afectate continuă să dezvolte strategii moderne pentru a preveni astfel de catastrofe ecologice.