Lebăda neagră este o teorie dezvoltată de Nassim Nicholas Taleb, într-o carte care poartă chiar acest titlu – “Lebăda neagră” – publicată, într-o primă ediţie, în 2010, ca parte a trilogiei “Incerto”, şi care a fost tradusă şi în limba română, cu titlul “Lebăda neagră: impactul foarte puţin probabilului”. “Lebăda neagră” este considerată “una dintre cele mai influente 12 cărţi de după cel de-al Doilea Război Mondial” (The Sunday Times).
Nassim Nicholas Taleb, născut în Liban, în prezent profesor de ingineria riscurilor la Institutul Politehnic al Universităţii din New York, SUA, este, în acelaşi timp, specialist în epistemologia probabilităţii, în matematică financiară, scriitor, o personalitate extrem de interesantă, nonconformistă şi provocatoare, poliglot – vorbeşte fluent franceza, engleza, araba clasică, italiana, spaniola, citeşte textele clasice în original, în greacă, latină, aramaică. Îl leagă o strânsă prietenie de Daniel Kahneman, laureat al Premiului Nobel pentru Economie în 2002, deschizător de drumuri în psihologia judecăţii şi a luării deciziilor.
Înainte de a deveni profesor, a lucrat ca trader, timp de 20 de ani, la New York şi Londra, vreme în care era numit “disidentul din Wall Street”, pentru că nu avea încredere în modelele financiare, după care se ghidau majoritatea oamenilor de afaceri, acestia ignorând “evenimentele rare, cu efecte dezastruoase”. Taleb isi amintea recent că spunea oricui era dispus să-l asculte că cine nu acordă atenţie evenimentelor puţin probabile se expune unor mari riscuri. “Nimeni – sublinia Nassim Nicholas Taleb, într-un interviu – nu a anticipat inventarea rotii şi nici probabilitatea ca aceasta să fie inventată. Dacă ar fi ştiut una dintre aceste două probabilităţi, roata ar fi fost deja inventată”.
Lebăda neagră – teoria despre puterea neprevăzutului
Teoria lebedei negre, aşa cum a formulat-o Nassim Nicholas Taleb, se referă la modul în care oamenii gândesc despre incertitudine, la felul în care încearcă să-şi explice neprevăzutul. “Lebăda neagră”, metaforic vorbind, denumeşte un eveniment imprevizibil, un eveniment rar, cu o probabilitate extrem de redusă ca să se producă, dar, dacă se produce, are semnificaţii şi consecinţe considerabile, chiar excepţionale, în bine sau în rău.
Astfel de evenimente de tip “lebăda neagră” pot avea loc şi la nivel individual şi la nivel colectiv. În acest din urmă caz, de exemplu, descoperirile ştiinţifice epocale, evenimente istorice cu rezonanţă, apariţia unor tehnologii remarcabile, dar şi crize majore, cu impact imposibil de prezis şi pentru care încercăm să găsim mereu o explicaţie retrospectivă, raţională, intră în categoria evenimentelor imprevizibile (dezastrul din Pompei, Primul Război Mondial, căderea URSS, crash-ul din 1987, atentatul din 11 septembrie 2001, invenţia Internetului, criza din 2008 etc.).
Scurtă istorie a conceptului “lebăda neagră”
Conceptul “lebăda neagră” a dobândit popularitate odată cu eseul lui Nassim Nicholas Taleb, dar originea acestuia este mult mai veche. Mai exact, provine din expresia latinească “rara avis în terris nigroque simillima cygno”, atribuită poetului latin Iuvenal, care înseamnă “pasăre rară pe pământ, ca o lebădă neagră”, “rara avis” referindu-se la o făptură excepţională, pornindu-se de la convingerea că lebede negre nu există.
Când, prin secolul al XVII-lea, un explorator olandez a descoperit undeva, în vestul Australiei, lebede negre, expresia a dobândit o altă conotaţie, numind evenimente aparent imposibile, dar care ar putea deveni posibile. Ulterior, expresia s-a folosit şi pentru a sublinia o eroare de logică. Chiar Nassim Nicholas Taleb, în 2001, când a publicat “Fooled By Randomness”, a folosit termenul “lebăda neagră” doar pentru domeniul financiar, extinzându-i sensurile în lucrarea din 2010, “Lebăda neagră: impactul foarte puţin probabilului”.
Lumea nu este previzibilă…
Premisa de la care porneşte Nassim Nicholas Taleb este că lumea este prezentată, în general, într-un mod artificial şi înşelător. Economişti, statisticieni, oameni de ştiinţă, din diverse domenii, îşi subordonează observaţiile regulilor matematice, spune autorul, şi pretind că pot face previziuni cu “certitudinea” legilor probabilităţilor. Dar lumea nu este previzibilă. Mai degrabă istoria este determinată de evenimente extraordinare şi neprevăzute, dar caracterul lor surprinzător dispare imediat ce are loc evenimentul.
Trăim într-o lume nesigură, consideră Taleb, iar înclinaţia noastră pentru raţionament ne face să credem că ştim mai multe decât ceea ce ştim în realitate. După ce se întâmplă evenimente de tip “lebăda neagră”, mintea umană investighează cauzele acestora, cum s-au întâmplat şi de ce nu au fost anticipate şi ajunge la concluzia că, de fapt, evenimentul a fost previzibil. O iluzie este şi faptul că viitorul este previzibil, că este doar o extensie a trecutului.
Un bias cognitiv
Teoria „lebedei negre” presupune un bias cognitiv. Informaţiile incomplete conduc întotdeauna la concluzii pripite şi greşite. Dacă am sta pe malul unui lac şi am vedea doar lebede albe, vom avea tendinţa să credem că toate lebedele sunt albe, până într-o zi când, pe neaşteptate, va apărea o lebădă neagră. Am fi putut spune că toate lebedele sunt albe numai dacă am fi putut observa toate lebedele care există. Lebăda neagră, într-un astfel de context, este semnul disonanţei statistice, pe care anticii o numeau “soartă”, iar metematicienii îi spun “hazard” – semnul unui accident cu atât mai puţin imaginabil, cu cât totul a fost planificat şi calculat.
Cum se poate identifica un eveniment de tip “lebăda neagră”? Este pandemia de COVID-19 o “lebădă neagră”?
Nassim Nicholas Taleb spune că trei sunt caractiristicile unui eveniment de tip “lebăda neagră: raritatea/ surpriza, impactul major şi faptul că încercăm să-i găsim explicaţii a posteriori, prin care să ne convingem că a fost, de fapt, predictibil.
Mulţi se întreabă, astăzi, dacă pandemia de COVID-19 este o “lebădă neagră” şi majoritatea consideră că ar îndeplini cele trei condiţii. Nu a fost anticipată şi, chiar după ce epidemia a fost anunţată în China şi în alte ţări, nu s-a perceput adevărata ameninţare.
Apoi, consecinţele sale pentru sănătate, dar şi economice, financiare, sunt imense, toţi analiştii sunt de acord că economia mondială va intra în recesiune, pieţele bursiere sunt extrem de volatile. În al treilea rând, retrospectiv, se pot înţelege motivele apariţiei acestei pandemii, spun cei care consideră că este un eveniment “lebăda neagră”, oamenii de ştiinţă lansând alerte în acest sens cu multă vreme în urmă. Iar aceste alerte au fost legate nu numai de încălzirea globală, de daunele aduse mediului, de prăbuşirea biodiversităţii, ci şi de favorizarea, în aceste condiţii, a răspândirii virusurilor.
În plus, când globalizarea înseamnă şi creşterea circulaţiei oamenilor, a mărfurilor, între diferite regiuni ale lumii, o epidemie, când loveşte într-o parte a lumii are o mare probabilitate de a se transforma în pandemie. La acestea se adaugă faptul că, în multe ţări, pandemia a venit în condiţii de subfinanţare a sistemului sanitar, iar numeroase bănci centrale, de ani de zile, au inundat piaţa cu lichidităţi, ceea ce a dus la creşterea datoriei statelor, a companiilor, s-au supraevaluat titlurile de valoare etc. Toate acestea erau fapte evidente – ca o “lebădă neagră” în mijlocul lebedelor albe.
Ce spune Nassim Nicholas Taleb despre pandemia de COVID-19?
Spre surprinderea tuturor, Nassim Nicholas Taleb, întrebat fiind dacă actuala pandemie, cu crizele pe care le-a generat, este, aşa cum o percepem la nivel mondial, o “lebădă neagră”, a răspuns că “Nu!”, aceasta este o lebădă albă şi toţi cei care o consideră o “lebădă neagră” greşesc. Şi spune acest lucru singurul analist care a anticipat criza economică mondială din 2008 şi care mai subliniază că epidemiile de SARS, MERS, H1N1 au fost tot atâtea avertismente.
Taleb a precizat că această pandemie este un risc de care lumea era aproape sigură că se va materializa la un moment dat. O pandemie era inevitabilă în condiţiile în care funcţionează lumea contemporană., iar consecinţele economice vor fi amplificate de globalizare. Datorită predictibilităţii foarte ridicate, pandemia nu ar fi trebuit să surprindă. Guvernul din Singapore, de exemplu, pe care Nassim Nicholas Taleb l-a consiliat mai demult, a fost pregătit pentru o asemenea eventualitate (a pandemiei), având un plan precis încă din 2010. Şi unele ţări asiatice au fost pregătite, precum Coreea de Sud, Taiwan.
“Lebede negre” pot fi situaţiile punctuale din anumite ţări, total nepregătite, unde pandemia a copleşit structurile sanitare, iar lockdown-ul poate avea consecinţe economice grave şi imprevizibile. Importantă, pentru a interpreta evenimentele într-un fel sau altul, consideră Taleb, este şi perspectiva: pentru o persoană ignorantă, toată situaţia cu pandemia este o “lebădă neagră”, pentru un om informat, nu.
Sugestiile şi avertismentele lui Nassim Nicholas Taleb în vreme de pandemie
Cu o vastă experienţă financiară şi economică, Taleb spune că, în condiţiile de criză, din prezent, guvernele ar trebui să dea bani direct cetăţenilor şi nu companiilor care şi-au cumpărat propriile acţiuni, pentru a le creşte artificial valoarea şi pentru a le permite liderilor să se îmbogăţească. “Mama natură a făcut lucrurile bine – spune el – ne-a înzestrat, de pildă, cu doi rinichi, dar organismul poate să funcţioneze şi numai cu unul. De ce? Deoarece Mama natură a prevăzut ce poate fi mai rău, este un fel de precauţie”.
Cauza tuturor acestor situaţii, apreciază acest matematician, inginer, filosof contemporan atipic, este că liderii guvernează lumea “fără a-şi pune pielea în joc”. De altfel, acesta este şi titlul celui mai recent volum al lui Nassim Nicholas Taleb, best-seller internaţional, tradus şi în româneşte – “Când pielea ta e în joc” (“Skin în the game”). Cartea duce mai departe teoria “lebedei negre”, insistând pe ideea că “asimetriile” din viaţa de zi cu zi, inechităţile duc la naşterea altor “lebede negre”.
Iar una dintre inechităţile de neacceptat, în lumea de azi, este aceea dintre oamenii obişnuiţi şi cei care, deşi par la fel, ştiu “să manipuleze sistemul şi să obţină avantaje personale, privilegii nejustificate. (…) Această categorie include bancherii, birocraţii care se îmbogăţesc, foşti senatori care devin complici etc. (…). Pe lângă faptul că-i invidiezi – se spune in carte – faima lor te enervează, iar simpla vedere a maşinii lor scumpe sau doar semiscumpe te amărăşte cumva. Toţi te fac să te simţi neînsemnat”. Or, pentru ca societatea să progreseze, toţi cei aflaţi în poziţii de putere ar trebui să treacă prin aceleaşi experienţe ca oamenii de rând, “fără plasă de protecţie”.
