Cand ierarhia sociala nu a mai reprezentat pilonul societatii, ca in Evul Mediu, literatura iluminista a pledat pentru egalitatea naturala dintre oameni, in spiritul ratiunii. Iluminismul, curentul cultural si ideologic, aparut in Franta secolului al XVIII-lea, a fost cel care a pornit acest proces al schimbarii, pledand, totodata, pentru ratiune si stiinta. Anuntat cu un secol inainte de operele filosofice nou aparute, curentul cultural s-a manifestat prin dorintele burgheziei de a schimba lumea, considerandu-se ca prin educare, cultura, respectiv prin “luminare”, omul poate percepe rational universul si absolut tot ce il inconjoara. De pilda, monarhul incetase sa mai fie “unsul lui Dumnezeu”, devenind astfel un slujitor al Domnului, in numele celorlalti. Gandirea religioasa de tip medieval a fost si ea respinsa, mai ales in literatura. Printre reprezentantii de seama ii enumeram pe Jean-Jacques Rousseau, Voltaire, Diderot si Montesquieu (in Franta), Immanuel Kant si Ephraim Lessing (in Germania), David Hume si John Locke (in Anglia). De fapt, literatura iluminista a fost doar un mijloc prin care curentul cultural si-a manifestat expresia specifica.

In Tara Romaneasca si Moldova, Iluminismul a intrat pe filiera greceasca sau franceza, neavand, de altfel, un ecou puternic. Chiar si asa, in Tara Romaneasca, Iluminismul francez era mult mai cunoscut. In schimb, in Transilvania, curentul a fost mult mai rasunator, datorita faptului ca burghezia nu era multumita de lipsa drepturilor sociale si politice ale transilvanenilor. Acestia se aflau sub stapanirea Imperiului Austriac. Drept urmare, au redactat un memoriu, “Supplex Libellus Valachorum Transilvaniae”, prin care se cerea recunoasterea romanilor din Transilvania ca natiune egala in drepturi cu celelalte. Mai simplu, se cerea egalitatea in drepturi, acesta fiind si motivul pentru care burghezia s-a ridicat impotriva Imperiului Austriac. Problemele transilvanenilor au mai fost exprimate si in pactul politic numit “Unio trium nationum”, adica “Uniunea celor trei natiuni”, incheiat intre secui si nobilii sasi, pe cand se aflau sub stapanirea nobilimii maghiare.

Cand vorbim de literatura iluminista romana, trebuie sa ne referim la Scoala Ardeleana din Transilvania, o miscare cultural-literara si ideologico-politica, ce l-a avut ca precursor pe Ioan Inocentiu Micu-Klein (1692-1788). Acesta a strans in jurul miscarii diversi intelectuali, preoti, istorici, poeti, lingvisti, scriitori, insa cei mai importanti au fost: Ion Budai-Deleanu, Gheorghe Sincai, Samuil Micu si Petru Maior. De fapt, miscarea din care faceau cei mentionati, este identificata astazi cu expresia Iluminismului la noi. Contributia acestora a fost mai mult decat semnificativa, ei continuand ideile cronicarilor, conform carora la baza limbii romana sta originea latina, ei incercand sa confirme si latinitatea romanilor.

Citește și:  Bursa - oglinda dinamicii economico-financiare
foto: cluj.info
foto: cluj.info

De pilda, Ion Budai-Deleanu(1760-1820), corifeu al Scolii Ardelene, a scris “Tiganiada”, o epopee tragi-comica sau un “poemation eroi-comic”, asa cum el si-a numit creatia. “Tiganiada” este considerata cea mai importanta opera literara din acea perioada, respectiv din literatura iluminista. Redactata in doua variante, epopeea ilustreaza cel mai bine ideile iluministe din acele vremuri.

Reprezentatii Scolii Ardelene si-au facut studiile la Roma sau la Viena, drept pentru care nu a fost dificil sa se integreze in cadrul miscarii. Mai mult, acestia, prin scrierile lor istorice, au incercat sa demonstreze ca limba romana are la baza limba latina, ei axandu-si o mare parte din documentare pe dictionare, pe principiile etimologiei, elemente de cercetare imprumutate de la umanisti. De fapt, iluministii au vazut in latinitatea limbii romane un motiv indeajuns de puternic, cat sa fie cultivata. De asemenea, o teorie pe care Ion Budai-Deleanu a adus-o a fost aceea ca originea latina a limbii romane s-a alterat, de fapt, din cauza contactului cu limba dacilor, gotilor, gepizilor, slavilor etc.

Anii 1780-1830 au reprezentat o perioada de tranzitie pentru cultura, din moment ce influenta Imperiului Otoman continua sa-si exercite puterea in Principate. Cu toate acestea, literatura iluminista avea sa urmeze intocmai spiritul occidental-european, prin intermediul pleiadei de carturari si a actiunilor lor: traducerile lui Samuil Micu, scrierile didactice ale lui Petru Maior. Insa cele mai importante lucrari ale reprezentatilor iluministi, membrii ai Scolii Ardelene sunt: “Istoria pentru inceputul romanilor in Dachia” de Petru Maior, “Istoria si lucrurile si intamplarile romanilor” de Samuil Micu si “Hronica romanilor si a mai multor neamuri” de Gheorghe Sincai. Alte lucrari importante, de aceasta data, de cercetare filologica, au fost scrise de Petru Maior (“Disertatie pentru inceputul limbii romane”; “Lesiconul romanesc-latinesc-unguresc-romanesc”).

Miscarea cultural-politica, Scoala Ardeleana, a ajutat la crearea unui climat desprins de influentele religioase, a unui mediu in care egalitatea drepturilor transilvanenilor era primordiala. In fine, literatura iluminista, mai precis Iluminismul a reprezentat doar inceputul dorintei romanilor de a fi egali in drepturi, de a pune in prim plan ratiunea, in defavoarea sacrului, atat de promovat in Evul Mediu. Operele semnificative perioadei “luminilor” au fost doar primele trepte in procesul de modernizare, de schimbare a societatii romanesti, si a culturii acesteia, adoptandu-se tiparul occidental-european. Declansarea Revolutiei de la 1848 si manifestarile culturale ale perioadei pasoptiste nu au fost decat cateva din rezultate.

foto: artistiromani.wordpress.com
foto: artistiromani.wordpress.com
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.