„Care sunt primele gânduri care ne străbat mintea atunci când ne gândim la România?”, „ Ce transmitem turiștilor cu care intrăm în contact, în afară sau în țară, din relația pe care noi o avem cu România?”, „Simțim că avem vreo legătură cu țara noastră?” sunt câteva întrebări care așteaptă un răspuns din partea noastră, un răspuns pentru noi.

„There is no place like home” spunem de fiecare dată când, cu bagajele făcute, așteptăm să ne întoarcem nerăbdători din excursiile prelungi, la casele noastre dragi din România. Dar ce ne determină să resimțim un dor nețărmuit și o atracție fenomenală spre „acasă”? Într-adevăr prietenii, familia, dar mai ales locurile, locurile care spun câte o poveste despre fiecare pas de om care le-au străbătut.

Și cum să nu existe o încărcătură a acelor locuri când zeci, sute, milioane sau miliarde de oameni au trecut, și-au lăsat și încastrat o parte din istoria lor individuală în ele. Iar dacă pornim retrospectiv, pe linie ancestrală, redescoperim o zestre inimaginabilă, adunată de-a lungul vremii în căușul Țării Române.

Câteva locuri înzestrate și încărcate spiritual, după cum urmează:

Muntele Ceahlău

Sursa: poze-imagini-calatorii.blogspot.com

Muntele Ceahlău este un masiv impresionant ce aparține  Carpaților Orientali. Dimitrie Cantemir obișnuia să îl asemuiască  Olimpului grecilor. Ocultistul Fabre d’Olivet îl localizase pe Orfeu, erou al mitologiei grecești, în munții ce  despart Moldova de Transilvania, afirmând faptul că, pe versantul moldovenesc al Carpaților  s-a format tradiția, bine- cunoscută de greci, a muntelui Kogaion, sau „Muntele Sacru”, adică Ceahlăul.

Izvoarele sunt împărțite, indicând și în direcția Masivului Bucegi în baza unei inscripții de la Romula care arată faptul că Sfinxul din Bucegi se află pe locul unde Orfeu ar fi fost ucis. În afara acestor două localizări mai sunt enunțate câteva, în încercarea de a clarifica unde este stabilită o mare zestre spirituală: Muntele Godeanu, Vârful Curcubeta din Munții Bihorului etc.

Lângă vârful Toaca din Masivul Ceahlău, se află vârful Panaghia și Piatra Ciobanului, toate trei fiind dispuse pe aceeși axă. Stânca Piatra Ciobanului se află la Vest de Toaca, situată aidoma mormântului lui Osiris, față de templul din apropierea sa.

Geometria vârfului Toaca este constituită la bază dintr-un trunchi de piramidă, continuat cu un vârf de piramidă retezat. Calculele matematice ale unghiului Vârfului Toaca au scos la iveală asemănările cu piramida egipteană a lui Keops.

Există, de asemenea, elemente care duc la ipoteza că piramidele egiptene își găsesc arhetipul în Masivul Ceahlău. Piramida de pe Toaca ar putea avea o vechime de 10.000 de ani, pe când cea a lui Keops este datată de 2.500 de ani î.Hr.

Sfinxul din Bucegi

Sursa: romaniamegalitica.blogspot.com

În anul 1968, arhitecul peruan, Daniel Ruzo a vizitat România, îndeosebi Platoul Bucegilor după ce  văzuse imaginea Sfinxului pe o carte poștală. Scria el „…în Carpați am găsit monumente unice dovedeind faptul că în aceste locuri a existat o civilizație măreață, constituind centrul celei mai vechi civilizații cunoscute astăzi.”

De asemenea, Ruzo a găsit o asemănare a sculpturilor din Bucegi cu Platoul Marcahuasi, un platou cu stânci uriașe, constituit din formațiuni geologice neobișnuite. Sculpturile din stânci și denumirile străvechi l-au ghidat către descoperirea unei culturi și anume „cultura Masma”, cea mai veche de pe glob, care a evoluat cu peste 50.000 de ani în urmă.

Munții Buzăului

Sursa: romaniamegalitica.blogspot.com

Munții Buzaului au fost incluși, din străvechi timpuri, în geografia sacră a lumii a cărei coordonate ezoterice au fost stabilite de dinainte de Marele Potop, așa cum transmit mitologiile lumii, începând cu cea sumeriană. Coordonatele respective au înregistrat zone unde s-au manifestat anomalii magnetice, zone cu potențial energetic ce se manifesta, atât pe plan fizic, cât și spiritual. Fenomenele astfel înregsitrate au primit denumirea de perimetre energo-informaționale.

Sarmizegetusa Regia

Sursa: turistderomania.ro

Situată în satul Grădiștea Muncelului, județul Hunedoara, ea a fost capitala Daciei preromane. Denumirea de Sarmizegetusa a apărut în inscripțiile antice și sub altă formă: Sarmazege sau Zermizegetusa. Atât Constantin Daicovicioiu în „Ulpia Traiana”, cât și Liviu Mărghitan în „Civilizația geto-dacilor” susțin teoria profesorului Ion Russu, prin care afirma că numele este compus din două elemente de bază: „zermi” care înseamnă stâncă și „zeget” – cetate. Traducerea este „Cetatea de pe stâncă”. Istoricul Jean Deshayes atribuie genul construcției circulare, atipice pentru regiune, masageților, rudele geților care au ajuns pânî la Munții Urali, în China și tibet, păstrându-și de-a lungul timpului religia și simbolistica solară.

Punctul central de atracție al fostei capitale dacice este marele cerc de andezit, unde aveau loc sacrificiile în cinstea lui Zamolxe.

Țara Luanei din Munții Buzatului

Sursa: alexdinu.ro

Localnicii asociază Țara Luanei cu Poarta lui Dumnezeu, mărturiile susținând că acest tărâm a fost centrul unei mari civilizații care știa să construiască cetăți în piscul munților, să scrie și să își ducă seva mai departe, peste mări. S-a constatat că aici se află al treilea pol energetic al pământului, ca importanță, primul fiind Vârful Omu.

Situl de la Turdaș, Hunedoara

Sursa: tubeclip.wordpress.com

Cercetările arheologice au scos la iveală primul oraș din Transilvania, o așezare neolitică din județul Hunedoara, centru regional de producție și distribuție a ceramicii. Situl se întinde pe 100 de hectare, are cartiere și fortificații, iar printre ruine au fost descoperite vase și statui valoroase. Civilizației Turdaș îi aparține și cea mai veche scriere din lume, de aproximativ 7000 de ani. Tăblițele de la Tărtăria din lut sunt martorele acestui fapt. Ele sunt inscripționate cu însemne similare cu cele ale scrierii sumeriene. Scrierea, cu cel puțin o mie de ani mai veche decât orice alfabet, a rămas nedescifrată .

Așadar, cu o încărcătură de veacuri, o încărcătură spirituală de netăgăduit, România nu trebuie să se lupte să își câștige locuitorii. Cu pământurile fertile, lăcașurile sfinte, poveștile strămoșilor și tot bagajul lăsat nouă, ea stă timidă și așteaptă să fie descoperită. Ceea ce țara noastră emană este forță și protecție pe care și le extrage din istoria celor de dinainte, din culturile și obiceiurile pe care le-a găzduit, din luptele pe care aceștia le-au dus. Din acest motiv pașii noștri trag tot timpul înapoi acasă, către căușul spiritual în care suntem cuibăriți și din care renaștem de fiecare dată când mai descoperim câte ceva despre țara noastră.

 

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here