Braille a devenit un element foarte important al comunității nevăzătorilor. Prin intermediul acestui sistem de puncte, cei cu deficiențe de vedere sunt capabili să citească și să scrie cu aceeași eficacitate ca și cei care citesc și scriu normal, dacă sunt învățați cu aceeași dedicare. Prin intermediul acestui sistem cei cu deficiențe de vedere se pot integra mai bine în societate.

Inventatorul acestui sistem de scriere este francezul Louis Braille. Braille s-a născut pe 4 ianuarie 1809 într-un mic orășel din Franța numit Coupvray. În 1812, Louis se juca în șopronul tatălui său când s-a lovit la un ochi cu unul dintre instrumentele ascuțite ale acestuia.

În ciuda tuturor eforturilor, rana s-a agravat iar infecția ce s-a produs s-a răspândit și la celălalt ochi lăsându-l orb. Chiar dacă majoritatea ar crede că o astfel de tragedie ar face pe oricine să se liniștească, mai ales un copil mic, acesta nu a fost și cazul lui Louis.

În condițiile în care toată lumea se aștepta ca acesta să se chinuie Louis s-a dus la școală unde a excelat prin ascultare ajungând să fie unul dintre cei mai buni din clasă. La doar 10 ani, Louis este trimis la „Institului Regal Pentru Tinerii Orbi de la Paris” cu o bursă completă.

Acolo, tânărul Louis s-a descurcat foarte bine la cursurile sale și a început să dezvolte un interes pentru muzică, în mod special pentru orgă și pian. Un lucru ce i-a atras atenția a fost folosirea unor cărți care erau scrise cu un sistem ridicat de imprimare ce le permitea nevăzătorilor să citească. Fondatorul școlii, Valentin Hauy era cel care dezvoltase acest sistem.

Primele etapele ale scrisului Braille fuseseră inventate de fapt de către Charles Barbier de la Serre. El a fost un căpitan al armatei franceze care în urma cereri lui Napoleon a inventat o metodă de „scriere pe întuneric”. Metoda sa era una ce prevedea niște puncte ridicate, astfel încât soldații să poată citi și scrie mesaje în unele zone în care lumina era foarte puțină sau chiar lipsea. Sistemul lui Barbier era prea complex pentru armată și fusese respins.

El a modificat puțin sistemul și l-a trimis către Institutul Regal în speranța că aceștia l-ar putea folosi. Invenția lui Barbier nu era chiar funcțională ca un sistem de scriere și citire, fiind extrem de complex (utilizând o matrice 6×6 pentru a reprezenta literele). Mai mult decât atât, această matrice mare cu puncte era inutilă dacă nu aveau degetele foarte mari (nu se puteau simți toate punctele dintr-o singură matrice fără a se mișca degetul).

Chiar dacă Institutul Regal nu era foarte sigur pe acceptarea acestui nou sistem, aceștia au decis folosirea sa. Atunci când Louis a devenit conștient de existența sa el a început să studieze sistemul. El a experimentat cu o hârtie și a făcut găuri în ea în căutarea unei modalități funcționale.

În foarte scurt timp, în 1825, la doar 16 ani Louis îl modificase. El l-a restructurat de la un sistem de celule de 12 puncte la unul cu doar 6. Deasemenea el a bazat sistemul pe ortografia normală a cuvintelor, spre deosebire de cea fonetică. Acestă configuație era mai simplă decât cea a lui Barbier dar suficient de versatilă pentru a permite 64 de variații, suficiente pentru toate literele alfabetului și pentru punctuații. În plus se putea adapta ușor și la alte limbi în afară de cea franceză.

Mai târziu el a adaptat sistemul Braille pentru muzică. În 1829, el a publicat două cărți numite „Metodă de scris cuvinte, muzică și piese prin intermediul punctelor pentru a fi utilizate de nevăzători și aranjate de către aceștia”.

La momentul în care a fost dezvoltat, sistemul nu a luat avânt și nu era folosit la scară largă. Directorul Institutului Regal a fost cel care a insistat pentru folosirea sistemului în cadrul școlii dar pentru că a fost atât de hotărât în înlăturarea celui vechi acesta a fost dat afară.

Louis a continuat să predea la Institut după absolvire unde și-a învățat elevii sistemul său de scriere și citire care la rândul lor l-au răspândit. În ciuda popularității Institutul Regal refuza să adopte noul sistem. Abia după doi ani de la moartea lui Braille, în 1852, și la 8 ani de la adoptarea oficială de către o școală din Amsterdam și după cererea unei majorități covârșitoare din partea studenților, fosta școală a decis adoptarea noului sistem.

Până la sfârșitul secolului al XIX-lea sistemul Braille fusese adoptat în cea mai mare parte a lumii cu excepția Statelor Unite ale Americii care au refuzat schimbarea până în 1916.

În momentul de față Sistemul Braille este încă utilizat la scară largă de către nevăzători ca un mijloc pentru scriere și citire. Până în ziua de astăzi nu a mai existat nici un alt sistem care poată rivaliza sau înlocui Sistemul Braille, chiar dacă tehnologia reușește să aducă unele îmbunătățiri sistemului.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ