Luna martie, potrivit calendarului gregorian (cel mai cunoscut și utilizat calendar, acceptat în forma actuală de pe vremea Papei Grigore al XIII-lea, începând cu 24 februarie 1582), este cea de-a treia lună a anului și prima lună a primăverii, în emisfera nordică.
În vechiul calendar roman, martie era prima lună a anului, apoi, în vremea împăratului Iulius Caesar, când a fost introdus calendarul iulian (anul 46 i.Hr.), a devenit luna a treia din an, așa rămânând și ulterior, în calendarul gregorian.
Pe măsură ce societatea evoluează, tradițiile legate de luna Martie se adaptează la noile contexte, păstrându-și totodată rădăcinile adânci în cultura și istoria românească. Este important să valorizăm aceste tradiții, transmițându-le generațiilor viitoare și integrându-le în viața contemporană pentru a păstra legătura cu patrimoniul nostru cultural.
- Reflectarea tradițiilor martiești în lumea modernă.
- Importanța educării tinerelor generații despre semnificația acestor obiceiuri.
- Propuneri de activități culturale și educative ce pot fi organizate în luna Martie.
Pentru a înțelege mai bine cum tradițiile și limbajul se influențează reciproc în contextul cultural românesc, vă invităm să citiți articolul nostru despre cum este corect: niciun sau nici un. Această lectură va adânci aprecierea față de subtilitățile limbii și cultura românească.
Luna martie își trage numele de la zeul roman Mars, corespondent al lui Ares în mitologia greacă, imaginea acestui zeu fiind rezultatul unui sincretism mitologic, aspect care justifică multiplele lui semnificații. Romanii îl considerau pe Mars protector al muncilor agricole și simbol al renașterii naturii, dar și zeu al războiului. Din legendele romane se desprinde și ipostaza de zeu fondator și ocrotitor al Romei, tatăl gemenilor Romulus și Remus, din timpul căsătoriei cu vestala Rhea Silvia, preoteasă a zeiței Vesta, a focului domestic. Romulus, de altfel, devenit primul rege al Romei, s-a dovedit el însuși, asemenea tatălui său, mare războinic, este cel care a adus vaste teritorii sub dominația Romei antice.
Romanii au denumit, așadar, prima lună din vechiul calendar, luna martie, în cinstea zeului protector, zilele de început de primăvară fiind și cele favorabile reluării războaielor de cucerire, așa cum luna octombrie marca sfârșitul acestora. Ca și corespondentul său grec, Ares, Mars era și protectorul recoltelor, atât de necesare nu numai în viața cotidiană, dar și în războaie, al tinerilor, pe care se baza, în mare măsură, forța armatelor.
Astronomii au ales denumirea „Marte” pentru a patra planetă de la Soare, din sistemul nostru solar, datorită culorii roșiatice („Planeta Roșie”), făcând aluzie la culoarea războiului. Astrologii au exploatat și ei această imagine mitologică a zeului roman, asociind planeta Marte, implicit pe nativii acestei perioade, cu energia descătușată, cu voința, tensiunea, uneori agresivitatea.
Pentru luna martie, ca denumire, lingviștii români, indică, pe lângă forma derivată de la latinescul „Mars”, și un alt etimon – slavonescul „martii”, din care au derivat și substantivele corespondente din limbile slave – rusă, bulgară, slovacă, sârbă etc.
Există, în limba română, și denumiri populare pentru fiecare lună a anului, născute din legătura ancestrală a omului cu ritmurile repetabile ale naturii, de care erau indisolubil legate muncile agricole, viața în general. Astfel, potrivit tradițiilor românești, luna martie este luna „Mărțișor” sau „Germănar” (Incolțitorul).
De asemenea, tot din vechile legende românești vin și „Babele”/„Zilele Babei” din luna martie, cu rădăcini în miturile despre Baba Dochia, mituri care relatează (cele mai multe) confruntarea (războiul) dintre iarnă și primăvară.
De luna martie se leagă și o expresie celebră – Idele lui Martie/Idele lui Marte – referitoare la a 15-a zi din lună, considerată a fi, potrivit vechilor tradiții romane, o zi de cumpănă, o răscruce periculoasă între bine și rău, cu evenimente prezise cu multă vreme în urmă. La Idele lui Martie, de exemplu, a fost asasinat Iulius Caesar (15 martie, anul 44 i.Hr.), personalitate marcantă a Romei antice, după ce fusese declarat “Dictator Perpetuus” (Dictator pe viață).
Din punct de vedere istoric și cultural, luna martie, pentru noi, românii, a marcat diverse evenimente: la data de 9 martie 1866, Mihai Eminescu (avea doar 16 ani) debutează în revista „Familia”, cu poezia „De-aș avea”, la 1 martie 1867, apare la Iași primul număr al revistei junimiste „Convorbiri literare”, la 14 martie 1881 este promulgat documentul prin care România devine Regat, la 18 martie 1906, Traian Vuia efectuează primul zbor autopropulsat din istorie, cu un aparat mai greu decât aerul, la 27 martie 1918, Sfatul țării decide Unirea Basarabiei cu România, la 30 martie 1946, se înființează Opera de Stat din Timișoara, la 31 martie 1933, s-a născut poetul Nichita Stănescu etc.
O veche tradiție precreștină asocia fiecărei luni a anului o floare, în mod simbolic. Pentru luna martie, floarea simbolică era narcisa, cea galbenă însemnând renașterea și noi începuturi în dragoste, în timp ce narcisa albă era considerată semnul egocentrismului.
De primele zile din luna martie se leagă și un obicei specific lumii rurale, astăzi aproape uitat, ca fetele să-și pună la gât un bănuț de aur, legat cu fir alb-rosu, ca de mărțișor, pentru a fi sănătoase și înfloritoare tot anul.
Sărbătoarea Mărțișorului (derivat diminutival de la „mart”, denumirea populară a lunii martie), la rândul ei, specifică spațiului sud-estic european (români, sârbi, bulgari, greci etc.) își are originea în vechi ceremonii, precreștine, de întâmpinare a primăverii.
