Luna plină extremă, ultima Lună plină din acest an, va putea fi admirată pe cerul nopţii, duminică, 15 decembrie 2024 (şi în seara următoare) şi ceea ce face ca acest fenomen astronomic să fie special şi rar este faptul că luna va răsări și va apune în punctele cele mai nordice şi sudice ale orizontului, ceea ce se întâmplă o dată la 18,6 ani.
La un interval de aproape două decenii, în apropierea solstițiului de iarnă (21 decembrie), Luna plină atinge un punct foarte jos pe cer (în emisfera nordică). Acest lucru se întâmplă din cauza unghiului redus dintre ecliptică (cerc imaginar rezultat prin intersecția planului orbitei Pământului cu sfera cerească) și orizont, caracteristic acestei perioade a anului.
Luna plină extremă si „staționare lunară majoră”
În mod obişnuit, spunem că Luna şi Soarele răsar în est şi apun în vest, dar acest lucru nu se petrece întocmai în toate zilele de peste an. În cazul Soarelui, pozițiile răsăritului și apusului se schimbă pe parcursul anului, urmând un model legat de solstiții și echinocții şi de faptul că axa de rotaţie a Terrei este înclinată. Aceasta înseamnă că, jumătate din an, Polul Nord este înclinat spre Soare, în timp ce pentru celelalte șase luni, este rândul Polului Sud.
Pentru Lună, răsăritul și apusul, ca poziţii, se schimbă mai repede – pe parcursul unei luni, nu pe parcursul unui an. Şi mai există, de asemenea, un model de 18,6 ani, care produce o schimbare “extremă”.
“Luna plină extremă” se produce în timpul a ceea ce este cunoscut, in lumea stiintifică, sub numele de “Major lunar standstill” („staționare lunară majoră” sau „extremă lunară majoră”) – un fenomen astronomic asociat cu ciclul de mișcare a Lunii pe cer și modul în care poziția sa aparentă variază în timp.
“Major lunar standstill” este momentul în care declinația Lunii (unghiul dintre direcția către un astru și planul ecuatorial) atinge valorile maxime și minime extreme, pe o perioadă de 18,6 ani. În acest interval, traiectoria Lunii pe cer oscilează între punctele cele mai înalte și cele mai joase din emisfera vizibilă.
Luna poate ajunge până la o declinație de aproximativ ±28,6°, comparativ cu declinația obișnuită, de aproximativ ±18,3°.
Efectele vizibile ale „staționării lunare majore”
Efectele vizibile ale „staționării lunare majore” sunt că Luna răsare și apune în puncte extreme de pe orizont (de aceea se si numeste „Luna plină extremă”), mai îndepărtate decât de obicei, este vizibilă mai sus pe cer în timpul declinației maxime, din emisfera nordică, și mai jos în emisfera sudică, și invers în alte faze. Fenomenul se desfășoară pe parcursul unui ciclu complet de 18,6 ani, iar amplitudinea mareelor poate deveni mai pronunțată în astfel de perioade.
“Major lunar standstill” este un fenomen rar, care oferă oportunități speciale pentru observații astronomice și studii despre influența Lunii asupra Pământului. „Minor lunar standstill” (staționare lunară minoră) este opusul acestui fenomen, cu declinații mai puțin extreme ale Lunii.
Aşadar, din orice parte de lume, Luna plină extremă, din 15 decembrie 2024, va răsări și va apune în cele mai nordice puncte ale orizontului, în timpul acestui ciclu actual de 18,6 ani.
Alte denumiri pentru Luna plină extremă, din 15 decembrie
Luna plină este faza lunară în timpul căreia astrul nopţii se vede ca un disc strălucitor, pentru că întreaga suprafaţă a Lunii este luminată de Soare. Durata între două perioade cu Lună plină este de 29 de zile, 12 ore, 44 de minute şi 2,9 secunde (mai mult decât îi trebuie Lunii pentru a face o rotaţie completă în jurul Pământului (perioada orbitală fiind de 27 de zile).
Luna plină din decembrie, de dinaintea solstiţiului de iarnă (anul acesta, din seara de 15 decembrie), a primit, de-a lungul timpului, diverse denumiri care reflectă aspecte caracteristice acestei perioade de sfârşit de an şi care poartă amprenta locurilor şi culturilor din diverse părţi ale lumii – Luna plină rece, Luna Înghețată, Luna de noapte lungă, Luna dinainte de Yule, Luna de stejar, Luna Festivalului Datta (Dattatreya Jayanti), Luna Festivalului Karthika Deepam, Unduvap Poya etc.
“Luna plină rece” sau “Luna de noapte lungă”
Denumirea de “Lună plină rece” sau “Luna de noapte lungă”, pentru Luna plină din decembrie, provine din tradițiile popoarelor native americane, fiind adoptată și în cultura modernă, referindu-se la faptul că luna din decembrie este o perioadă asociată cu temperaturi scăzute, cu începutul iernii aspre în multe regiuni şi cu durata îndelungată a nopților din jurul solstițiului de iarnă.
Luna plină din decembrie – “Luna stejarului”
Luna plină din decembrie mai este numită şi “Luna stejarului”, denumire care provine din tradițiile și simbolistica asociate cu natura și ciclul anual al vieții, în principal in culturile europene precreștine și in tradițiile druide.
Stejarul a fost considerat un arbore sacru în multe culturi vechi, europene, inclusiv în mitologia celtică, nordică și romană. În timpul lunii decembrie, când natura pare să fie adormită, stejarul rămâne un simbol al puterii și continuității, datorită longevității și rezistenței sale.
Acest copac falnic s-a impus ca un simbol al reînnoirii și al ciclului vieții. Luna plină din decembrie apare aproape de solstițiul de iarnă, un moment al transformării, al întunericului maxim, dar și al speranței pentru revenirea luminii.
Druizii, preoții celtici, aveau un calendar bazat pe arbori, în care stejarul ocupa un loc central. În perioada solstițiului de iarnă, stejarul simboliza puterea de a rezista întunericului și era emblematic pentru ciclul de regenerare a naturii. Stejarul era asociat și cu zei precum Zeus/ Jupiter în mitologia greacă și romană sau cu Dagda, o divinitate celtică a fertilității și reînnoirii.
În tradițiile anglo-saxone și cele nord-europene, decembrie era considerată o lună în care oamenii se pregăteau pentru iarnă și celebrau forțele naturii care le asigurau supraviețuirea. Denumirea de „Luna Stejarului” reflectă si respectul pentru copacul care furniza lemn pentru căldură și construcții.
Luna plină de dinainte de Yule
“Luna plină de dinainte de Yule” subliniază conexiunea dintre fazele lunii și sărbătorile tradiționale care celebrează ciclul naturii. Vechea sărbătoare Yule (un cuvânt cu etimologie incertă, probabil un corespondent al zeului cu barbă albă, Odin) era celebrată de popoarele germanice și nordice, în timpul solstițiului de iarnă.
Această denumire reflectă contextul cultural și spiritual al acestei perioade, care marchează tranziția de la întuneric spre lumină. Popoarele germanice și nordice acordau o mare importanță ciclurilor lunii. Luna plină era văzută ca un moment de putere, lumină și energie maximă, potrivit pentru ritualuri și ceremonii sacre, iar Luna plină din decembrie, fiind cea mai apropiată de solstițiu, era asociată cu energiile de transformare și reînnoire ale lui Yule.
După creștinarea Europei, multe tradiții de Yule au fost integrate în sărbătorile de Crăciun, cum ar fi aprinderea lumânărilor și decorațiunile cu crengi de brad sau vâsc.
Luna Festivalului Datta (Dattatreya Jayanti)
În cultura și spiritualitatea indiană, Luna plină din decembrie este Luna Festivalului Datta (Dattatreya Jayanti), fiind legată de venerarea lui Dattatreya, o zeitate importantă în hinduism, reprezentând uniunea trinității divine – Brahma (Creatorul), Vishnu (Protectorul) și Shiva (Distrugătorul). Dattatreya era considerat un maestru spiritual suprem și o sursă de înțelepciune.
În tradiția indiană, fazele lunii și ciclurile naturale erau corelate cu aspecte spirituale. Luna plină era/ este considerată un moment de maximă energie spirituală, ideal pentru rugăciuni și meditație. Dattatreya era asociat cu iluminarea și realizarea de sine, iar Luna plină simbolizează claritatea și plenitudinea conștiinței. Festivalul este celebrat si astăzi în ziua de Lună plină (Purnima) din luna Margashirsha, potrivit calendarului hindus.
Festivalul Karthika Deepam
Festivalul Karthika Deepam este o sărbătoare importantă în sudul Indiei, cu semnificații religioase și spirituale, dedicată, în special, venerării luminii divine și a zeului Shiva, iar apogeul său coincide cu ziua de Lună plină (Purnima) din decembrie.
O poveste mitologică centrală a festivalului este confruntarea dintre Brahma (Creatorul) și Vishnu (Protectorul), care au concurat pentru a dovedi cine este cel mai mare. Shiva a apărut sub forma unei lumini infinite (“ Lingam”de foc), pentru a le arăta că adevărata divinitate este dincolo de forme și dimensiuni.
Arunachala, un munte sacru din Tamil Nadu, este considerat manifestarea fizică a acestui Lingam de lumină, iar la templul Arunachaleswara, din Tiruvannamalai, festivalul atinge o intensitate extraordinară.
Cu ocazia Festivalului Karthika Deepam, casele, templele și străzile sunt decorate cu lămpi de ulei (deepams), pentru a invoca binecuvântările divine, luminile simbolizând pacea, puritatea și prosperitatea.
Unduvap Poya şi Luna plină extremă din decembrie
Luna plină are o semnificație deosebită şi în budism, fiind considerată un moment de reflecție, meditație și celebrare a marilor evenimente din viața lui Buddha. Unduvap Poya este una dintre cele 12 sărbători lunare Poya din calendarul budist și este dedicată unei conștientizări mai profunde a învățăturilor spirituale. Este celebrată de comunitatea budistă din Sri Lanka și din alte părți ale lumii și are semnificații religioase și istorice legate de răspândirea budismului și de tradițiile asociate acestuia.
„Poya” se referă la zilele de Lună plină, iar Unduvap Poya marchează ultima Lună plină a anului și este dedicată unor evenimente cheie din istoria budismului.
Unduvap Poya comemorează sosirea prințesei și călugăriței Theri Sanghamitta în Sri Lanka, fiica împăratului Ashoka din India, care a adus o ramură din Arborele Bodhi original (Ficus religiosa), sub care Buddha a atins iluminarea. Această ramură a fost plantată la Anuradhapura, iar Arborele Bodhi, care crește acolo astăzi, este considerat cel mai vechi copac cu origine continuă (documentată) din lume.
Luna plină a Unduvap Poya nu are doar o semnificație astronomică, ci și una profund spirituală și culturală pentru comunitatea budistă, cu această ocazie desfăşurându-se ceremonii religioase (rugăciuni și meditații în templele budiste), se plantează copaci Bodhi, pentru a simboliza iluminarea și continuitatea dharmică, se fac fapte bune (distribuirea de alimente și ajutor comunităților), se exprimă aprecieri pentru contribuţia femeilor la păstrarea și răspândirea budismului.
Lumini celeste peste sfârşitul de an
Aşadar, Luna plină din 15 decembrie 2024 este încă un dar pe care Universul ni-l oferă la acest sfârşit de an, pe lângă ploile de stele căzătoare din această lună (cele mai multe de peste an). În plus, cei cărora le place să admire spectacolul celest vor putea observa, în seara de 14 decembrie, cea mai mare planetă a sistemului nostru solar – Jupiter – mai strălucitoare ca oricând, intre Luna aproape plină şi steaua Aldebaran (“Urmăritorul”, pentru că “urmărește” roiul Pleiadelor, în drumul lor pe bolta cerească, sau “Ochiul Taurului”), cea mai luminoasă stea din constelația Taurus.
Următoarea Lună plină va fi la data de 13 ianuarie 2025, cunoscută sub numele de “Luna lupului”.
