Maimuta urlatoare rosie este una dintre cele mai cunoscute primate sud-americane. Se remarca prin coloritul roscat al blanii si sunetele extraordinar de puternice pe care le emite si care pot fi auzite de la distante foarte mari. De la aceste aspecte ii vine si numele de maimuta urlatoare rosie. Arealul sau este format din regiunile cu paduri tropicale umede, paduri de foioase si de mangrove din Venezuela, Peru, Bolivia, Guyana Franceza, Columbia, Surinam, Brazilia. Nu suporta apa, daca padurea este inundata sta pe copacul izolat pana moare de foame decat sa intre in apa si sa treaca pe alt copac. Prefera mai ales copacii foarte mari si cei de inaltime medie.

Maimuta urlatoare rosie, Alouatta seniculus

Ca si alte primate ale genului Alouatta se caracterizeaza prin limba sa speciala care se umfla ca o besica si astfal indeplineste rol de cutie de rezonanta pentru emiterea sunetelor. De asemenea are si cartilajul laringelui scurt si lat. Dintre cele 9 specii de maimute urlatoare, aceasta este cea mai mare. Conform specialistilor ea reprezinta si cea mai mare specie de maimuta din America. Are lungimea corpului de 51-72 cm si greutatea de 7-9 kg. Intotdeauna femela este mai mica decat masculul, are lungimea corpului de cel mult 57 cm si greutatea de pana la 6-4 kg. Blana are un colorit variabil in functie de fiecare exemplar in parte. Cu siguranta predomina nuantele roscate, mai inchise sau mai deschise, distribuite pe corp in mod diferit, in functie de varsta si sex, dar si de zona in care traieste fiecare individ. Firele de par care alcatuiesc blana sunt lungi si groase, mai mici la extremitatile corpului. Pe partea superioara a corpului, la unele specii nordice apare o coama de culoare roscat-aurie, care iese in evidenta fata de celelalte nuante mai inchise. Exista si exemplare care au un colorit rosu uniform pe intregul corp. Capul acestor maimute este inalt, fata lunga, fruntea turtita iar botul iesit in afara. Oasele faciale sunt mai mari si mai bine dezvoltate decat cele ale craniului. Fata nu este paroasa, barbia are cateva fire de par ca o barba, ochii sunt mari si expresivi, au irisul de culoare inchisa, deschiderile nazale sunt largi, iar urechile sunt mari si golase. Membrele anterioare si posterioare sunt lungi si musculoase, acoperite de blana deasa, cu labe negre, degete lungi si unghii negre.

Maimuta urlatoare rosie se remarca prin coada sa foarte lunga, aceasta poate avea 55-73 cm si reprezinta unul dintre elementele importante ale corpului sau. Aceasta are rol prehensil, este suficient de robusta sa sustina intreaga greutatea a corpului ca un al-5-lea membru de prindere, cand este infasurata in jurul crengilor cu partea sa superioara golasa. Este folosita si drept contragreutate, pentru mentinerea unei pozitii stabile, sau tinuta infasurata in jurul corpului in timpul somnului.

Tehnica de catarat in copaci este foarte bine realizata, isi foloseste intotdeauna coada la fiecare schimbare a pozitiei corpului, se prinde cu ea de creanga si abia apoi isi asigura un nou sprijin si cu membrele. Avand o astfel de miscare precauta, la prima vedere ar putea fi considerata o mainuta lenesa, insa abilitatea la catarat este un mod de a ajunge la o mare varietate de fructe si frunze pe care le mananca. Hrana sa este formata si din flori, seminte, alune, muguri pe care le culege cu degetele membrelor anterioare si le duce la gura. Avand in vedere ca hrana este de natura vegetala aceste maimulte trebuie sa consume o cantitate mare spre a-si asigura necesarul de energie zilnic. Deseori ele dorm in cea mai mare parte a zilei, spre a-si conserva energia si astfel se explica inca o data faptul ca sunt numite maimute lenese. Un singur exemplar consuma cam 1 kg de frunze si alte materii vegetale, iar tractul sau digestiv este foarte lung si are bacterii speciale care ajuta la digestia celulozei.

Citește și:  Babuinul de Guinea (Papio papio), vezi prin ce diferă această primată de restul

Urletele si strigatele lor sunt foarte puternice, se aud de la o distanta de 2 km, si reprezinta cel mai bun mijloc de comunicare intre exemplare si de avertizare in caz de pericol. Desi sunt stridente nu sunt deloc neplacute, din contra au un fele de sonoritate ciudata si ritm bine realizat. Comparativ cu masculul care ura mai puternic, femela scoate sunete mai scurte si par a canta in duet. Au obiceiul sa-si prezinte intotdeauna referenul in zorii zilei.

Maimuta urlatoare rosie

Aceste maimute urlatoare coboara extrem de rar pe sol, aproape niciodata, sunt exclusiv arboricole.

Traiesc in grupuri mici formate din cel mult 10 exemplare (masculi, femele si puii lor) conduse de un mascul dominant. Acesta isi castiga locul printr-un comportament agresiv, daca ajunge batran si neputiincios nu este ajutat si hranit de alte exemplare ci din contra este agresat si alungat de alti masculi care vor sa devina lideri. Unii nu reusesc in conflictul creat si incearca sa fie agresivi cu puii masculului dominant, insa cum este si de asteptat acestia sunt ocrotiti de femele. Comportamentul agresiv se explica prin dorinta lor de a se imperechea cu femelele si rezultatul este de multe ori dezastros, datorita faptului ca reusesc sa supravietuiasca doar o parte din pui. Fiecare femela are o perioada de gestatie de 7 luni, apoi naste un singur pui, pe care il alapteaza, il poarta agatat de blana ei si il protejeaza pana la varsta de doi ani.

Maimuta urlatoare rosie are denumirea stiintifica de Alouatta seniculus, face parte din ordinul Primates, familia Atelidae. Riscul de disparitie al acestei specii este redus. In salbaticie speranta de viata la maimuta urlatoare rosie este de pana la 15 ani.

Video – Maimuta urlatoare rosie (Alouatta seniculus):

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.