Viscacha de câmpie este un mamifer din grupul rozătoarelor care trăiește în grupuri familiare în subteran. Sapă vizuini mari de forma unor tuneluri în pământ, care se pot întinde și pe o distanță de 300 m. Coloniile sunt formate din 20-50 exemplare, comunică prin sunete, de aceea sunt foarte zgomotoase.
Viscacha de câmpie este considerat cel mai mare membru al șinșilelor, are lungimea corpului de 4,5-6,5 cm și greutatea de 7-9 kg. Corpul este îndesat și capul mare, iar coada este doar de 1,5-2 cm. Femela este mai mica decât masculul, are greutatea doar de 2-4,5 kg. Urechile sunt mari și rotunjite, acoperite cu fire scurte de păr.
Ochii sunt mari, ca două mărgele negre, iar botul este robust, prevăzut cu numeroase vibrize fine, lungi, albe. Blana este formată din fire de păr mai lungi și fire de subpar dese și moi. Coloritul este în general maroniu-închis spre cenușiu pe spate și părțile laterale ale corpului, iar pe abdomen este alb. Pe față are dungi albe și negre. Membrele anterioare sunt destul de scurte comparativ cu cele posterioare.
Au un colorit gri-deschis. Degetele sunt flexivile și prezintă gheare puternice, ascuțite și tari. Membrele posteriare sunt robuste și musculoase. Cu ajutorul lor animalul sapă gropi în pământ destul de ușor. Maxilarele au 20 de dinți, din care incisivii sunt foarte bine dezvoltați, îi permit să roadă ușor rădăcini tari. Coada este maronie și are vârful de culoare neagră.
Acest animal trăiește în regiunile cu pajiști din centru și sudul Americii de Sud. Apare în zonele centrale și nordice ale Argentinei, în sudul Boliviei și Paraguay. Este o specie în pericol de dispariție.
Hrana sa constă din semințe, rădăcini, ierburi. Își face depozite de hrană în tunelurile lungi, iar la intrarea în aceste vizuini obișnuiește să îngrămădească pietre, ramuri și oase. O colonie este formată în principal din femele și puii lor, și doar cel mult 3 masculi. Întotdeauna colonia este condusă de femele și nu de masculi cum se întâmplă la alte specii de mamifere. În perioada de împerechere masculii se luptă între ei pentru femele.
După ce se termină perioada de împerechere și mai ales când femelele fată puii, masculii sunt alungați din vizuină. Deși ei încearcă să se întoarcă la grup, sunt alungați de fiecare data la fel. În cele din urmă ei trebuie să-și facă altă vizuină. Au obiceiul să-și marcheze teritoriul cu urină și secreții ale unor glande din zona botului. Dacă vreun intrus pătrunde sau doar se apropie de teritoriul lor, devin foarte agresivi față de acesta.
Viscacha de câmpie are denumirea științifică Lagostomus maximus, face parte din ordinul Rodentia, familia Chinchillidae.
Video – Viscacha de câmpie (Lagostomus maximus):
