Mană cerească este, încă, o expresie foarte vie în limbajul popular/ oral/ colocvial, chiar şi în cel scris/ literar, atunci când se subliniază, într-un mod metaforic, o anume situaţie. O simplă căutare pe Internet oferă nenumărate exemple de contexte în care este folosită – “Problema pensiilor, o mană cerească pentru guvernanţii populişti”, ”Prima zi de şcoală, o adevărată mană cerească pentru florari”, “Delta Dunării ar trebui să fie o adevărată mană cerească pentru turismul românesc…”, “TikTok, mană cerească și pentru cei cărora nu le place munca…”, “Mană cerească cu gust amar pentru…” etc.
Exemplele menţionate sunt o dovadă a felului în care o expresie referitoare, iniţial, la o “realitate sacră” a pătruns în profan, păstrându-şi însă puterea de sugestie, pe care orice vorbitor de limba română o înţelege cu uşurinţă.
Originea expresiei “mană cerească”
Expresia “mană cerească” are o origine biblică și o semnificație profund legată de ideea de ajutor divin neașteptat. Mai exact, expresia provine din Biblia ebraică (Vechiul Testament), în special din “Cartea Exodului”, capitolele 16 și 17.
După ce poporul evreu a fost eliberat din robia Egiptului și rătăcea prin pustiu sub conducerea lui Moise, a început să sufere de foame. Atunci, Dumnezeu le-a trimis “mană” din cer – o substanță misterioasă, care cădea dimineața, odată cu roua, și care le oferea hrana necesară pentru supraviețuire – Exodul 16:15 – “Când au văzut-o, fiii lui Israel și-au zis unul către altul: ‘Ce este aceasta?’ căci nu știau ce este. Moise le-a zis: “Aceasta este pâinea pe care v-a dat-o Domnul ca hrană”.
Etimologia cuvântului „mană”
Cuvântul “mană”, din expresia „mană cerească”, provine, în limbajul actual, din limba latină și din greaca biblică, dar cu rădăcini în ebraica veche. Cuvântul “mān”, din ebraică (provenit, probabil, din aramaică), este folosit in Exodul 16:15 – Când israeliții au văzut hrana necunoscută căzută din cer, au întrebat “Man hu?”, adică “Ce este aceasta?”, iar hrana a primit acest nume: “mană”.
În “Septuaginta” (traducerea în greaca veche a Cărţilor Bibliei ebraice, baza Vechiului Testament), “man”, din ebraică, a devenit “manna”, forma preluată ulterior în limba latină, ca termen religios sau liturgic.
În limba română, cuvântul “mană” a pătruns tot prin filieră religioasă (traduceri ale textului biblic, sub influenţă slavă şi latină) şi păstrat cu sensul originar.
Sensul expresiei “mană cerească” în limbajul actual
Trebuie reţinut că există mai multe sensuri proprii ale cuvântului “mană”: 1. “Lichen comestibil care crește pe stânci în forma unor mici gheme cenușii, purtate uneori de vânt în locuri foarte depărtate, unde cad ca o ploaie/ Lecanora esculenta” (DEX); 2. denumirea “mai multor boli ale plantelor cultivate, cauzate de anumite ciuperci parazite” (DEX), 3. “Rouă sau ploaie de vară pe vreme însorită, care are un efect dăunător asupra dezvoltării plantelor”/ “mană de rouă”, 4. exsudat dulce, secretat de unele plante sau insecte, adesea folosit de albine pentru miere.
De altfel, sensul figurat al expresiei “mană cerească” derivă din unele dintre aceste inţelesuri, pentru că “hrana trimisă din cer” israeliţilor, “pâinea” trimisă de Dumnezeu era, după cum se spune în “Cartea Exodului”, ceva “asemănător fulgilor” (probabil mici gheme de licheni), sosind odată cu roua dimineţii şi care trebuiau colectaţi înainte de a se topi la căldura soarelui. Boabele erau măcinate/ pisate şi din pasta obţinută se făceau mici turte care se coceau în spuză.
În interpretările teologice, expresia are o conotaţie spirituală: “Mana înseamnă Cuvântul lui Dumnezeu care hrăneşte sufletul şi care este potrivit tuturor, pe măsura fiecăruia, prin lucrarea practică şi prin cunoştinţă” (Maxim Mărturisitorul, “Filocalia”).
În limbajul obişnuit, în sens figurat, “mană” înseamnă abundență, belşug, rod, balsam, mângâiere, ajutor nesperat, venit exact la momentul potrivit, un dar neașteptat și salvator într-o situație de criză, ceva providențial care pare venit „din cer”, fără efort propriu – de exemplu, “Moștenirea aceea a venit ca o mană cerească, tocmai când avea datorii”, “Vacanța a fost mană cerească după luni întregi de muncă intensă” etc.
