Din cele mai vechi timpuri, oamenii au avut nevoie sa comunice la distanta, astfel incat inca din mileniul al IV-lea i.Hr., in China si in Egipt, existau servicii de « curierat », in cadrul carora se foloseau un fel de marci postale, sub forma de sigiliu (stampila), de culoare albastra sau rosie, aplicate pe documentele expediate si care certificau autenticitatea acestora, dar si a persoanei care indeplinea misiunea de mesager. 
In Europa, marcile postale au aparut in secolul al XIV-lea si erau un fel de « ordine » pentru mesager de a duce corespondenta la destinatie cat mai repede posibil. Cam in aceeasi perioada, la Milano, se utilizau « timbre de mana », pe care era trecuta adresa expeditorului.
Abia in secolul al XVI-lea, sunt mentionate, in documente, marci postale pe care era trecut costul transportului. La Paris, incepand cu anul 1653, cine depunea corespondenta in cutia postala (si aceasta inventata in aceeasi epoca, in 1633, in Germania) trebuia sa plateasca o taxa pentru transport si, pentru a face dovada acestei plati, la plic, se atasa, cu o agrafa sau cu un fir, o hartie numita « Billet de port paye » (Bilet de transport platit), un precursor al marcii postale.
In 1661, colonelul Bishop, seful Postei din Marea Britanie, a inventat primul timbru datat, pentru a elimina criticile celor care se plangeau de intarzierea nejustificata a primirii corespondentei. Era vorba despre o stampila din lemn, care indica ziua si luna expedierii si care se aplica pe fata scrisorii, la momentul depunerii la posta. Ulterior, au fost create si alte tipuri de marci postale – pentru expedierea ziarelor si a revistelor (in 1779), pentru indicarea distantei si, implicit, a pretului de expediere (in 1784).
In 1836, slovenul Laurenz Koschier a propus guvernului austriac sa vanda timbre de valoare pe care sa le poata lipi expeditorul scrisorii, platind astfel remiterea. Doi ani mai tarziu, James Chalmers, un scotian, a facut o propunere asemanatoare, preluata de Rowland Hill, persoana care avea ca atributii reformarea serviciului postal britanic. 
In acest context, la 1 mai 1840, s-au tiparit primele timbre postale, cu portretul reginei Victoria – One Penny Black – si, incepand cu 6 mai, acelasi an, au putut fi lipite ca marca postala preplatita. In paralel a fost creata si stampila de anulare a marcii postale, la destinatie, pentru ca aceasta sa nu poata fi reutilizata. Pentru « One Penny Black », stampila de anulare era « Crucea de Malta », la inceput de culoare rosie, apoi neagra, pentru a fi vizibila si pentru a nu putea fi stearsa.
In acest scop, cerneala utilizata trebuia sa fie rezistenta la apa si la orice tratament chimic. Mai tarziu, stampila de anulare, rotunda, patrata, stelata, cuprindea si cifre, ca simboluri ale localitatii in care era folosita.
Primul timbru postal colorat (in albastru, rosu si alb) a fost realizat in Elvetia, in 1845, in cantonul Bale si se numea “Porumbelul din Bale”, pentru ca avea in centrul desenului, un porumbel alb, iar pe margine mentiunea « Stadt Post Basel ». A fost conceput de arhitectul Melchior Berri. Pentru corespondenta din cadrul aceleiasi localitati era suficient un timbru, pentru alte localitati se aplica un timbru dublu. Dupa reforma postala din Anglia si cea din Elvetia, foarte curand si alte tari au adoptat sistemul – Brazilia, SUA, Franta, Belgia, Canada si apoi si celelalte.
- La momentul actual, marca postala cea mai cunoscuta a ramas tot timbrul, dar se mai pot folosi si vignete autocolante. Multe tari, chiar si in prezent, rivalizeaza in privinta originalitatii marcilor postale. Au fost concepute:
- timbre triunghiulare
- romboidale,
- circulare
- din otel
- din lemn
- (in Elvetia, Gabon), timbre din matase
- din aluminiu
- din dantela (Italia
- din plus,
- din broderie (Austria) etc
De la inceputul anilor 2000, in privinta desenelor de pe timbrele postale, in multe tari, preferatele au devenit personajele din desenele animate – Mickey Mouse, Donald Duck, Asterix.
In Romania, primele marci postale au aparut la 15 iulie 1858, mai exact, arhicunoscutul timbru « Cap de bour » – pe care este reprezentata imaginea heraldica de pe stema Moldovei, la care se adauga o stea, in cinci colturi, si o goarna postala – unul dintre cele mai valoroase timbre, in lumea colectionarilor.
Este de mentionat ca pe teritoriul romanesc, marcile postale au aparut mai repede decat in restul tarilor din regiune, iar regele Carol al II-lea era cunoscut ca unul dintre cei mai pasionati filatelisti, valoarea colectiei sale (a ceea ce a mai ramas din aceasta, dupa ce o parte a fost vanduta, o alta a fost mostenita de Elena Lupescu, alta s-a pierdut) fiind estimata la cateva zeci de milioane de euro, doua dintre timbre fiind evaluate la sase milioane de euro – unul emis, cu o eroare de culoare in colonia britanica din Australia, in 1855, iar celalalt este prima marca postala suedeza (tot cu o eroare de culoare), numita de catre specialisti – „Treskilling” (« Trei silingi »), cea mai scumpa marca postala din lume, la ora actuala.
 , de culoare albastra sau rosie.){kind=link}