Marele rechin alb (numit Carcharodon carcharias) face parte din regnul Animalia, clasa Chondrichthyes, familia Lamnidae. Mărimea unui rechin alb poate să depășească 6 metri, fiind unul dintre cele mai mari animale marine. Se hrănește cu balene, foci, lei de mare, pești etc. Ca prădători pentru rechinul alb sunt balenele orci. Totodată riscul poate veni și din partea semenilor săi, prada vânată fiind consumată întâi de către cei mai mari și apoi de către cei mai mici rechini.

Unde trăiesc rechinii albi?

Habitatul rechinului alb îl reprezintă apele temperate (cu o temperatură cuprinsă între 12 – 24 grade C), fiind întâlnit în special în nord-estul Atlanticului, sudul Africii, în Japonia, Oceania, Chile și Marea Mediteraneană. Populația cea mai densă de rechini albi se întâlnește în sudul Africii, în Insula Dyer.

Caracteristicile marelui rechin alb

Masculii ating maturitatea la vârsta cuprinsă între 8 – 10 ani, având o lungime de 3.5 – 6 metri și o greutate de 680 – 2000 kg. Femelele ating maturitatea la 12 – 18 ani, măsurând de la 4 la 5 metri și cântărind 1000 – 1900 kg.

Ca și înfățișare, rechinii au un bot robust, conic. S-a observat că atingerea botului cu mâna îi imobilizează pentru câteva secunde. Au în jur de 44 – 52 dinți. Pe burtă sunt albi, partea dorsală fiind de culoare gri, uneori cu o tentă de maro sau albastru.

Vederea de la depărtare îi este mult mai bună decât cea de la apropiere, el vânând ziua. Marele alb poate detecta o picătură de sânge de la 1 km distanță. Rechinii albi sunt ovovivipari, ouăle dezvoltându-se în uterul femelei, la naștere puii fiind capabili să vâneze pentru supraviețuire. În urma unei cercetări în Insula Focii (sudul Africii) s-a observat că un stomac plin le anulează comportamentul agresiv și le mărește predispoziția sexuală.

Țări în care rechinul alb a fost declarat ca fiind vulnerabil și pe cale de dispariție, fiind protejat de lege sunt: Australia (1999), Noua Zeelandă (2007), California (2013). Încercarea de a-i proteja ținându-i în captivitate a eșuat de fiecare dată, aceștia refuzând să mai mănânce.

Citește și:  13 curiozităţi despre șopârle

Cercetarea din Insula Focii

Un grup de cercetători a observat comportamentul rechinului alb în sudul Africii, în insula Focii, în False Bay. Insula este locuită de către foci îmblănite, numărul acestora ajungând la 60.000 de exemplare.

Pentru procurarea hranei, focile trebuie să părăsească insula, de cele mai multe ori, în acest drum fiind vânate de rechinii albi, care le așteaptă la terminarea zonei cu turbulențe, ce înconjoară insula. Stând la pândă pe fundul apei, în vânătoarea sa important este atacul și nu planul. Astfel, rechinul alb este un proiectil cu dinți, ajungând viteza de 32 km/h, țâșnind în aer cu prada în fălci, făcând acrobații. De aici îi vine și porecla de „Fălci în aer”.

Dacă se cunoștea faptul că rechinii sunt grei și lenți, rechinul alb denotă o mobilitate remarcabilă, ajungând să se înalțe în aer, în atacul său vertical, până la 2 metri. Dacă lovitura fatală și neașteptată a rechinului alb eșuează din prima, focile au șanse să scape doar rănite sau tefere atunci când îl observă venind la timp, prin acrobații nenumărate și răsuciri complete.

În ceea ce privește relația cu omul, aceasta nu este una prietenoasă, ca în cazul delfinilor, dar nici de pradă. Se pare că rechinii albi nu sunt interesați de om, atacurile la adresa lor fiind din greșeală, cel mai adesea, prin identificarea unor practicanți de surf drept focă. Aceste atacuri nu au fost mortale, rechinul alb adesea mușcând din plăci sau indivizi pentru a își da seama ce sunt. Acest lucru denotă că omul nu se află pe lista de meniu a rechinului alb.

Loading...

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.