Aspirina sau acidul acetilsalicilic este un derivat al acidului salicilic. Acesta este un analgezic ușor utilizat în ameliorarea cefaleei și a durerilor musculare și articulare. Medicamentul acționează prin inhibarea producerii de prostaglandine, substanțe chimice ale organismului care sunt necesare pentru coagularea sângelui și care sensibilizează terminațiile nervoase în caz de durere.

Părintele medicinei, Hipocrate, a lăsat în urma sa înregistrări istorice ale unor tratamente ce ameliorau durerile, incluzând utilizarea unei pulbere făcută din scoarță și frunze de salcie pentru vindecarea durerilor de cap și ale altor dureri musculare și articulare și pentru scăderea febrei.

În jurul anului 1829, oamenii de știință au descoperit existența unui compus numit salicină în interiorul plantelor de salcie care ar fi fost responsabil pentru ameliorarea durerilor.

În 1826, doi italieni, Brugnatelli și Fontana, obținuseră deja salicina, dar într-o formă extrem de impură. Nu a durat mult și ingredientul activ din scoarța de salcie a fost izolat de către un profesor de la Universitatea din Munchen, numit Johann Buchner. Buchner a reușit să izoleze o cantitate mică de cristale galbene cu gust amar pe care a numit-o salicină.

În anul 1929, Henri Leroux îmbunătățise deja procedura de extracție și fusese capabil să obțină aproximativ 30 de grame de salicină din aproximativ 1,5 kilograme de scoarță.

Până în 1838, un chimist italian numit Raffaele Piria ce lucra atunci la Sorbona în Paris a divizat salicina în zahăr și un compus aromatic, numit salicilaldehidă, pe care le-a convertit în cele din urmă, prin hidroliză și oxidare, într-un acid incolor cristalizat, pe care l-a numit acid salicilic.

Henri Leroux a fost cel care a extras pentru prima dată salicina în formă cristalină, iar Raffaele Piria a reușit să obțină acidul salicilic în starea sa pură.

Chiar dacă Aspirina era un medicament revoluționar la vremea respectivă, nu venea fără probleme. Problema sa principală apărea ca urmare a faptului că acidul salicilic era dur pentru stomac, motiv pentru care s-a căutat o modalitate de tamponare a compusului.

Prima persoană care a reușit să facă acest lucru a fost un chimist francez numit Charles Frederic Gerhardt. În 1853, Gerhardt a neutralizat acidul salicilic prin tamponarea sa cu sodiu (salicilat de sodiu) și clorură de acetil, creând astfel acidul acetilsalicilic. Produsul lui Gerhardt a funcționat, dar acesta nu a avut nici o dorință să-l comercializeze, așa că a abandonat descoperirea.

În 1899, un chimist german numit Felix Hoffman, care lucra pentru compania germană Bayer, a redescoperit formula lui Gerhardt. Felix Hoffman s-a născut în Germania, fiind fiul unui mare industriaș. Munca sa în domeniul farmaceutic l-a fascinat atât de mult încât a decis să-și lărgească cunoștințele prin începerea studierii chimiei.

La recomandarea profesorului Adolf von Bayer, se alătură „Farbenfabriken vorm. Friedr. Bayer & Co.” în 1894, pentru a lucra ca chimist în laboratorul chimic al companiei.

Redescoperirea acidului salicilic a avut loc din întâmplare pe 10 august 1897. Prin acetilarea acidului salicilic cu acidul acetic, el a reușit să recreeze acidul acetilsalicilic (AAS) într-o formă chimică pură și stabilă.

Felix Hoffman a făcut compusul și l-a administrat tatălui său, care suferea de dureri foarte mari din cauza artritei. Rezultatele foarte bune l-au determinat pe Hoffman să îi convingă pe cei de la Bayer să comercializeze noul medicament minune.

Farmacologul responsabil pentru verificarea acestor rezultate a fost sceptic la început, dar minunea acestui medicament a devenit clară odată cu realizarea mai multor studii la scară largă. Studiile trebuiau să investigheze eficacitatea și tolerabilitatea compusului, iar după finalizarea testelor rezultatele au fost uimitoare.

Hoffman descoperise o substanță capabilă să aline durerea, să scadă febra și să aibă un rol anti-inflamator. Compania a lucrat din greu pentru a dezvolta un proces de producție rentabil care ar permite ingredientului activ promițător să fie furnizat ca un produs farmaceutic.

În 1899 a fost lansat pentru prima dată sub numele de Aspirină, sub forma unei pulbere în flacoane de sticlă. Aspirina a transformat numele companiei Bayer, făcându-l cunoscut la nivel mondial, lucru ce nu se mai întâmplase cu un alt medicament.

În 1915 s-au realizat primele tablete de aspirină, fiind unul din primele medicamente disponibile sub formă de tabletă. Interesant este că atât Aspirina, cât și heroina au fost odată mărci înregistrate ale Bayer. După ce Germania a pierdut în Primul Război Mondial, Bayer a fost nevoită să renunțe la ambele mărci comerciale, ca parte a Tratatului de la Versailles din 1919.

La scurt timp după sintetizarea acidului acetilsalicilic, Felix Hoffman a fost promovat ca șef al departamentului de marketing farmaceutic. Până la momentul în care s-a retras în 1928, descoperirea sa devenise deja un fenomen la nivel mondial. Cu toate acestea, inventatorul Aspirinei a rămas necunoscut publicului internațional. El a trăit în Elveția departe de scena publică, până la moartea sa în 1946. Felix Hoffman nu a fost niciodată căsătorit și nici nu a avut copii, așa că rolul său a rămas ascuns o lungă perioadă de timp.

În ziua de astăzi, Aspirina este considerată a fi cel mai de succes medicament al tuturor timpurilor și a devenit un standard mondial pentru tratarea durerilor, inflamațiilor și a febrei.

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ