Memetica – noua “alfabetizare culturală”? Cât de mult ne influenţează meme-urile personalitatea?

Memetica este un domeniu interdisciplinar, care studiază meme-urile (sau “memele”, ambele variante sunt considerate corecte) – unități culturale de informație, care se propagă de la o minte la alta, asemănător modului în care genele se transmit biologic. Reuneşte elemente de psihologie socială, antropologie culturală, teoria evoluției, studiul rețelelor sociale și internetului.

Termeneul “memă” (echivalentul comportamental al unei “gene”), de la care derivă “memetica” (asa cum de la “genă” derivă “genetica”) a fost introdus de biologul şi comunicatorul ştiinţific Richard Dawkins, într-o carte intitulată “Gena egoistă” (“The Selfish Gene”).

Etimologia cuvântului “memă” se află în limba greacă – gr. “mimema” (“imitaţie”) – şi pentru că Dawkins căuta un termen care să “sune” asemănător cu “genă” a prescurtat etimonul grecesc: “Sper că prietenii mei clasiciști mă vor ierta, spunea acesta, dacă abreviez mimeme în memă”.

Biologul britanic a emis ipoteza că ideile, obiceiurile, modelele comportamentale, vestimentare, expresiile lingvistice, sloganurile, tehnologiile etc. pot fi considerate “replicatori culturali” (meme) – adică elemente care se copiază și se răspândesc între oameni – aşa cum “gena” funcţionează ca replicator în evoluţia biologică. Memele (meme-urile), ca şi în cazul genelor, sunt “egoiste” (cum spune titlul cărţii lui Dawkins), pentru că proprietăţile lor condiţionează şansele de a fi copiate şi transmise – unele sunt valoroase şi au “succes”, altele nu, sunt mai degrabă asemenea “viruşilor”.

Memetica studiază, aşadar, felul în care apar și evoluează meme-urile, cum se răspândesc în cadrul unei societăți, ce factori influențează supraviețuirea și succesul unei meme, paralelisme între evoluția biologică și evoluția culturală.

În prezent, termenul “memetică” este frecvent asociat cu meme-urile de internet, dar aceasta este doar o ramură a ideii originale. Totuși, răspândirea virală a meme-urilor oferă un mediu interesant pentru studii informale de memetică digitală.

Meme-uri culturale moderne – Memetica digitală

Meme-uri culturale, ca în orice altă epocă, funcționează şi astăzi — adică se răspândesc rapid, de la o persoană la alta, sunt recunoscute de mase largi şi replicate, influențează comportamentul, limbajul sau atitudinile. Unele au o viaţă lungă, au devenit “clasice”, sunt parte din cultura pop sau chiar din limbajul cotidian, altele s-au născut recent, iar memetica analizează felul în care acestea concurează, persistă, se schimbă, dând profilul comportamental al unei perioade. Iată câteva exemple relevante de meme-uri actuale (idei, imagini, comportamente, structuri lingvistice etc.) prezente mai ales în memetica digitală:

Meme-uri conceptuale / culturale

“Manifesting” este un exemplu de memă culturală, popularizată de TikTok și Instagram, referitoare la convingerea că poți atrage lucruri în viața ta doar prin gândire pozitivă.

“Main Character Energy” concentrează ideea că cineva se comportă ca și cum viața lui ar fi un film în care e protagonist, un mod nou de a eticheta atitudini narcisiste sau exagerat de încrezătoare.

“Quiet quitting” a devenit o memă virală, ca idee de rezistență pasivă la capitalismul corporatist, afirmând/ susţinând practica de a face strictul necesar la locul de muncă, fără efort suplimentar.

Meme-uri lingvistice / expresii virale

Meme-urile lingvistice (expresii virale) sunt folosite în limbajul cotidian, chiar și fără conștientizarea originii lor şi este interesant cum multe au fost preluate în diverse limbi, inclusiv română, cu forma englezească, ceea ce indică un fel de “globalizare” şi la acest nivel:

„Based” – inițial un termen negativ (echivalent cu “droguros”/ de la “droguri”), acum înseamnă că cineva este sincer, autentic, neafectat de presiuni sociale.

„I can’t even…” (“Nici măcar nu pot…”) – expresie incompletă, care transmite o emoție copleșitoare (de obicei amuzament, șoc, disperare etc.).

„No cap” – afirmă că ceva este sincer/adevărat (opusul lui “mincinos”).

Meme-uri comportamentale / sociale

“Unboxing videos” – a devenit comportament standard în marketingul influencerilor, referindu-se la ritualul de a deschide un produs nou în fața camerei.

Challenge-urile virale – Ice Bucket Challenge, Plank Challenge, TikTok dances etc. se propagă prin imitare și adaptare, un comportament memetic clasic.

Memetica vizuală a internetului

Memetica vizuală a internetului este extrem de bine reprezentată, mai ales prin intermediul reţelelor sociale. Probabil că mulţi dintre noi am reţinut involuntar (din pricina repetitivităţii) meme-uri precum:

“NPC Wojak” – o imagine cu un personaj gri, fără expresie, care simbolizează gândirea de turmă sau lipsa de individualitate, folosită (cu ironie) mai ales cu trimitere la domeniul politic.

“Woman Yelling at a Cat” – colajul cu o femeie furioasă care strigă și un motan confuz la masă, utilizat pentru a exprima reacții exagerate versus indiferență sau confuzie. “Woman Yelling at a Cat” a primit, în 2020, “Premiul Meme” la a 12-a ediţie a Premiilor Shorty.

„This is fine” – o memă (preluată dintr-o bandă desenată a lui KC Green) înfăţişând un câine stând calm într-o cameră în flăcări, imagine folosită ironic, pentru a ilustra negarea realității sau acceptarea absurdului. Autorul acestei imagini mărturisea că desenul său a avut un asemenea succes, rezonând cu atât de mulţi oameni, devenind o memă, probabil datorită simplităţii sale. Mai mult, spunea acesta, ideea cu câinele impasibil în millocul flăcărilor i-a venit într-o perioadă dificilă, când lua antidepresive, gândindu-se că trebuia să ignore “nebunia” din jur (ca pe o casă în flăcări). Ulterior, mulţi oameni i-au mărturisit că au găsit “alinare” în imaginea acelui câine, ceea ce este relevant pentru ideile susţinute de memetică.

Meme-uri clasice internaţionale

Meme-urile clasice internaţionale sunt din categoria celor cu o viață lungă, multe dintre ele devenind parte din cultura pop sau chiar din limbajul cotidian:

„Keep Calm and Carry On” (“Păstrează-ți calmul și continuă”) – creat ca un poster britanic, în 1939, a devenit viral pe internet în anii 2000 şi a generat o mulțime de variante: „Keep Calm and Drink Coffee” etc.

„All your base are belong to us” (“Toată baza voastră ne aparține”) – este o memă, pe Internet, care provine dintr-o traducere greșită a unui joc japonez (Zero Wing). A devenit o memă a absurdului și a greșelilor amuzante în traduceri.

“Rickrolling” – a trimite un link fals, care duce, de fapt, la videoclipul lui Rick Astley – Never Gonna Give You Up (de exemplu, Informații NASA secrete aici”/ Rick Astley).

“Success Kid” – imaginea unui copil cu pumnul strâns și expresie de triumf, folosită pentru a exprima succese mici, dar satisfăcătoare.

Memetica românească – înainte şi în epoca Internetului

Astăzi, în epoca interconectării, există şi la noi o memetică online foarte activă, influențată de umorul național, politica locală și cultura pop, cu rădăcini adânci în istoria şi specificitatea existenţei noastre.

Chiar dacă termenul “memă” nu era cunoscut înainte de 1989, România comunistă avea forme clare de memetică populară, transmise oral, vizual sau comportamental, care funcționau exact ca meme-urile – se replicau, se adaptau, circulau de la om la om și influențau gândirea colectivă.

Meme-urile nu trebuie să fie neapărat imagini de internet. În sens larg (așa cum le-a definit Richard Dawkins), ele sunt idei, expresii sau gesturi culturale, care se reproduc social și modelează comportamente.

În România comunistă, circulau oral, în absența internetului, bancuri, jocuri de cuvinte, vizual, desene, graffiti, simboluri codificate, comportamental, gesturi, “ritualuri” de evitare a cenzurii.

Bancurile (cu Ceaușescu, Bulă, Leana) funcționau ca supape sociale și mod de comunicare codificată a frustrării, erau “virusuri culturale” perfect memetice – scurte, ușor de transmis, pline de critică la adresa sistemului și adaptabile.

Limbajul dublu / codificat, umorul absurd sau sarcastic erau forme de comunicare criptată – termeni ca „șopârlă” (aluzie strecurată în presă sau TV) sau expresii de genul „Pe vremea ailaltă…” deveniseră coduri subtile. De asemenea, gesturi și comportamente replicabile (ascultatul postului de radio “Europa Liberă”, cu volumul dat încet, cozile la orice, doar pentru că era coadă etc.) deveniseră meme comportamentale, cu rol subversiv, ironic sau adaptiv în fața unui sistem opresiv. De fapt, în orice mediu controlat, umorul, bancurile și simbolurile devin forme de rezistență memetică.

Memetica românească în era digitală

În prezent, meme-urile românești îşi păstrează o anume specificitate şi, în general, pun accent pe absurdul vieții cotidiene, umor, autoironie, frustrările legate de politică și birocrație, contrastul între rural și urban.

De pildă, “Ce faci, Doina?„, un meme provenit dintr-o conversație bizară și amuzantă pe Facebook între doi oameni care nu se înțeleg, a devenit simbol al interacțiunilor absurde online.

“Nea Vasile și știrile„, care apare pe diverse site-uri, aduce imagini cu oameni simpli comentați ironic, în stil de “breaking news”, „Puștiul cu cornul și laptele” (imaginea unui băiat trist, cu cornul și laptele oferite la școală) reprezintă trauma copilăriei în post-comunism, “românul minimalist” (“N-am bani, n-am chef, n-am baterie, dar mă țin bine”), meme studenţesc de sesiune – “Mi-am făcut program de învățat. Acum trebuie doar să învăț să-l respect!”, după alegeri – “A votat toată scara. A câștigat liftul!”, generaţia Z, la job – “Am 23 de ani, sunt obosit de viață, dar știu să fac prezentări în Canva și să-mi maschez burnout-ul cu filtre vintage” etc.

Memetica şi conştiinţa de sine

Există teorii care susțin despre conştiinţă (sau cel puțin explorează ideea) că ar putea fi privită ca un complex de meme-uri — sau, mai precis, că mintea conștientă umană este modelată, întreținută și populată de meme-uri culturale, care se autoreplică și care influențează gândirea noastră. Această idee apare în zona interdisciplinară dintre memetică, neuroștiințe, filosofie a minții și teoria evoluționistă a culturii.

Una dintre cele mai influente lucrări, în acest sens, este “The Meme Machine”, semnată de Susan Blackmore, specialistă în memetică. Ea spune, printre altele, că mintea umană a evoluat ca un “vehicul de replicare memetică, iar conștiința de sine nu este un “eu profund”, ci o narațiune internă autoîntreținută de meme – de fapt, de pachete complexe de meme-uri (memeplexuri) — rețele coerente de idei, credințe, simboluri, ritualuri etc., care se susțin reciproc și oferă iluzia unității personale”.

Într-o altă carte, “Consciousness Explained”, D.C.Dennett, filosof american contemporan, nu spune explicit că toată conștiința este un set de meme-uri, dar merge într-o direcție similară: “Eul este un centru de narare, nu un centru de comandă”. Conștiința e un produs emergent al fluxului narativ intern, format din gânduri, concepte, povești – toate înrudite cu ideea de meme.

Şi alţi cercetători arată că, deopotrivă, gândirea simbolică şi capacitatea noastră de conștiință au evoluat împreună cu nevoia de transmitere culturală, iar cultura (inclusiv meme-urile) a modelat modul în care gândim, percepem realitatea și ne auto-reflectăm – idee centrală în memetică.

Or, dacă acceptăm că cel putin o parte din conștiință este memetică, atunci gândirea noastră este parțial “colonizată” de idei din afara noastră (religii, ideologii, limbaj, morală etc.), conștiința devine un “teren de luptă” între meme-uri — unele benefice, altele parazite (de exemplu, teorii conspiraționiste), iar meditația, introspecția sau psihoterapia ar putea fi văzute ca moduri de filtrare a meme-urilor.

Meme-urile/ memetica – o forţă modelatoare a conştiinţei colective în epoca digitală?

Aşadar, în era hiperconectată a internetului, fluxul continuu de imagini, glume, mesaje scurte etc. a creat un nou tip de comunicare – meme-urile. Aceste unităţi culturale, aparent frivole, funcţionează astăzi ca veritabili vectori de idei, emoţii şi norme sociale. Dincolo de umorul lor de suprafaţă, meme-urile deţin o forţă subtilă, dar profundă, în modelarea conştiinţei individuale şi colective. Ele codifică idei în forme simple, accesibile şi uşor de reţinut, devenind astfel purtătoare eficiente de mesaj într-o lume suprasaturată de informaţie.

În spaţiul digital, meme-urile joacă mai multe roluri simultan:

• Normare socială – meme-urile stabilesc ce este acceptabil, ridicol sau demodat, influenţând valorile colective.
• Polarizare şi solidarizare – acestea coagulează grupuri în jurul unor idei sau identităţi comune, dar pot şi radicaliza opinii.
• Simplificare cognitivă – meme-urile înlocuiesc gândirea critică cu reacţii rapide, reducând complexitatea la formule vizuale memorabile.
• Instrumente de influenţă – sunt utilizate strategic în marketing, activism, propagandă sau manipulare emoţională.

Puterea meme-urilor vine, inevitabil, şi cu pericole – răspândirea dezinformării, întărirea prejudecăţilor sau reducerea dialogului la caricaturi. În acelaşi timp, meme-urile pot educa, inspira şi mobiliza. Responsabilitatea revine atât creatorilor, cât şi consumatorilor de conţinut, care trebuie să navigheze in acest spaţiu cu discernământ.

Într-un astfel de context, este explicabilă atenţia de care se bucură memetica – domeniu care urmăreşte felul în care apar, evoluează şi influenţează meme-urile nu doar ceea ce gândim, ci şi cum gândim. Înţelegerea funcţiei şi impactului lor este esenţială, pentru a descifra conştiinţa individuală/ colectivă contemporană. Într-o lume în care ideile circulă cu viteza luminii, meme-urile par a fi „noua alfabetizare culturală” – una vizuală, lingvistică, uneori ironică şi, de cele mai multe ori, extrem de influentă.