Acum cativa ani, existau doar cateva tipuri de memory carduri folosite, cu precadere, in camerele de fotografiat digitale – CompactFlash, SmartMedia si cardurile celor de la Sony. Intr-un prezent al  globalizarii standardizate, au fost concepute zeci de variante de carduri de memorie, produse de companii diferite, multe dintre ele necompatibile unele cu celelalte.

memory flash

Cardurile de tip CompactFlash au fost introduse inca din anul 1994, de catre compania SanDisk. Acestea sunt in continuare pe piata de profil, fiind utilizate in cazul SLR-urilor digitale (Single-Lens Reflex). Exista doua feluri de astfel de carduri, tipul I si tipul II, singura diferenta dintre cele doua fiind data de grosimea produsului finit. Majoritatea camerelor digitale permit folosirea unor memory carduri de tip CompactFlash, acestea fiind disponibile in versiunea de 8 GB si costand in jur de 50 de lei (RON).

microdrive seagate

Cardurile de memorie mai sunt utilizate si la hard drives-urile in miniatura, asa numitele MicroDrives, dezvoltate initial de IBM. MicroDrives-urile erau foarte populare cu cativa ani in urma, pentru ca aveau o capacitate de stocare mare si ofereau o viteza crescuta. Recent, compania Hitachi a anuntat lansarea unui microdrive de 20 GB, care foloseste tehnologia de inregistrare perpendiculara a datelor.

Memory cardurile de tip SmartMedia au fost introduse in anul 1995, dar au cazut repede in dizgratie, din cauza capacitatii mici de stocare – 128 MB – suficienta doar pentru maximum 30 de poze. Cardurile SmartMedia erau subtiri, adica susceptibile de deteriorare rapida, si nu au mai fost folosite pentru camerele digitale in ultimii cinci ani.

memory card 2

In momentul in care producatorii au realizat ineficienta memory cardurilor SmartMedia, acestia au trecut la formatele SecureDigital, exceptie facand Fujifilm si Olympus, care au hotarat introducerea unui card de memorie complet nou, xD-Picture, lansat in anul 2002. Acesta avea avantajul ca era de dimensiuni mai mici decat cele SD si dispunea de o capacitate teoretica de stocare de pana la 8 GB, spre deosebire de cele SecureDigital, care nu aveau, la momentul respectiv, mai mult de 512 MB.

Companiile Fujifilm si Olympus sperau ca noul card sa fie folosit de catre majoritatea companiilor producatoare de camere digitale, lucru care nu s-a intamplat. Pana si Fuji a lansat camerele cu sloturi pentru carduri  xD si SD, semn ca incepea sa isi piarda increderea in propriul sau produs.

Memory cardurile de tip Secure Digital (SD) au fost lansate in anul 1999, de catre Panasonic, Toshiba si SanDisk, bazandu-se pe tehnologia existenta – formatul MultiMedia (MMC), conceput cu doi ani mai inainte, de catre companiile SanDisk si Siemens. Numele cardului provine de la capacitatea acestuia de a encripta formatele audio. Se foloseste pentru majoritatea camerelor digitale existente pe piata in acest moment, dar si in cazul DSLR-urilor (Digital Single-Lens Reflex) si chiar in cazul camerelor video, al telefoanelor mobile, palmtopurilor si al mp3 playerelor.

Citește și:  Nihongo, limba japoneza unica

hard disck 2

In anul 2006 este lansat memory cardul de tip SD imbunatatit – SDHC (High Capacity), capabil sa stocheze un plus de 2 GB si avand o capacitate de citire/scriere mult mai mare decat in cazul cardurilor SD simple. Majoriatea camerelor digitale compatibile cu cardurile SD sunt compatibile si cu aceste carduri de tip SDHC, dar este indicata verificarea compatibilitatii inainte de achizitionarea unui nou card.

san disk 2

Compania Sony are propriile marci de carduri de memorie, cardul original, Sony Memory Stick, fiind lansat in anul 1998. Avea o capacitate de stocare de doar 128 MB, de aceea a fost inlocuit cativa ani mai tarziu, in 2003, de noul Memory Stick Pro, pus la punct in colaborare cu compania SanDisk.

sony memory stick

Compania Sony isi imbunatateste constant produsele si, la scurt timp, lanseaza memory cardul Stick Pro Duo, de dimensiuni mai mici, similar, intr-o oarecare masura, cu cel de tip SD, urmat de cardul si mai mic ca dimensiuni, Stick Micro, dar si de ultrarapidul Stick Pro HG, prezent pe piata in urma cu cativa ani. Aceste carduri sunt folosite in camerele digitale Sony, fiind, in general, mai scumpe decat cardurile SD, chiar daca au capacitati de stocare asemanatoare.

Numarul de fotografii care pot fi stocate pe un card de memorie dintr-o camera digitala este greu de aproximat. Majoritatea camerelor digitale folosesc, pentru stocare, formatul JPEG, care compreseaza imaginile, pentru a economisi din spatiul memory cardului, dar gradul de compresie depinde foarte mult de natura si calitatea imaginii.

Pentru o camera compacta de 7 MP, cu setarile de calitate maxime, dimensiunea fisierelor poate sa varieze de la 2 MB, pana la 4 MB, cu o medie constanta de aproximativ 3.5 MB. Pentru aceeasi camera compacta de 7 MP, pozele realizate dupa sandarde scazute de calitate pot fi de trei ori mai mici ca dimensiune, decat imaginile realizate la standarde ridicate. Din cauza acestor factori, un memory card de 1 GB poate sa stocheze intre 200 si 800 de imagini.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.