Mentalitatea de crab sau „teoria crabului” – un comportament social ciudat, dar în expansiune

„Mentalitatea de crab” sau “Teoria crabului” este o metaforă referitoare la anumite manifestări umane, derivată din comportamentul observat la crabi atunci când sunt ținuți într-o găleată. Dacă un crab încearcă să iasă din vasul in care este captiv, ceilalți crabi îl vor prinde și-l vor trage înapoi, împiedicându-l să scape.

Acest comportament simbolizează tendința unor oameni sau grupuri de a-i sabota pe cei care încearcă să progreseze sau să iasă dintr-o situație nefavorabilă, doar pentru că ei înșiși nu pot sau nu vor să facă același lucru. Metafora reflectă un fenomen social prin care unii indivizi, din vanitate, din invidie, din frică sau din comoditate, subminează succesul altora, pentru a nu fi lăsați în urmă.

Mentalitatea de crab – originea expresiei și popularitatea acesteia

„Teoria crabului” sau „mentalitatea de crab” nu are un autor anume sau o origine formalizată ca o teorie științifică. Este, mai degrabă, o metaforă populară, născută din observații ale comportamentului crabilor și care a fost adoptată pentru a descrie anumite dinamici sociale și psihologice.

Expresia își are rădăcinile în folclorul din diverse regiuni ale lumii, în special în comunități care depind de pescuit și în care comportamentul crabilor dintr-o găleată a fost observat direct, fiind apoi popularizata pentru a descrie problemele din colectivități sărace sau defavorizate, unde succesul cuiva era perceput ca o amenințare pentru ceilalți.

Ulterior, această metaforă a fost adoptată de autori de cărți motivaționale și din domeniul dezvoltării personale, pentru a descrie atitudinile negative din grupuri. Stephen Covey, de exemplu, în “The 7 Habits of Highly Effective People”, explorează aspecte legate de „mentalitatea de crab”, atunci când vorbește despre atitudini negative și despre felul în care acestea pot bloca progresul personal și colectiv. De asemenea, Napoleon Hill, autorul cărții “Think and Grow Rich”, tratează concepte similare (deși nu folosește termenul „teoria crabului”), prin observațiile despre influențele negative din diverse cercuri sociale.

Teoria menținerii autoevaluării şi “teoria crabului”

Teoria crabului poate fi înţeleasă mai bine în relaţie cu „Teoria menținerii autoevaluării” (Self-Evaluation Maintenance Theory, SEM), dezvoltată de Abraham Tesser, în 1988, care explică modul în care relațiile interpersonale influențează percepția de sine și autoevaluarea unei persoane. Conform acestei teorii, autoevaluarea noastră poate fi afectată pozitiv sau negativ de realizările și comportamentele altora, în special ale celor apropiați.

Tesser a identificat mai multi factori in functie de care succesul altora ne afectează pozitiv (prin reflecție) sau negativ (prin comparaţie). Comparaţia are loc atunci când realizările unei alte persoane sunt relevante pentru identitatea sau competența noastră.

De exemplu, dacă un prieten apropiat este foarte bun într-un domeniu care contează mult pentru tine (carieră, muzică, sport etc.), succesul lui poate să afecteze negativ autoevaluarea ta, deoarece te compari cu el.

Reflecţia intervine când realizările unei alte persoane nu sunt relevante pentru autoevaluarea noastră. În acest caz, ne bucurăm de succesul celuilalt și ne simțim bine datorită asocierii cu acea persoană. Dacă, să spunem, un frate sau un prieten câștigă un concurs într-un domeniu care nu contează pentru tine, te poți simți mândru doar pentru că îl cunoști sau ai o legătură apropiată cu el.

Prin urmare, dacă domeniul în care o altă persoană are succes este important pentru tine, compararea (cu efect negativ) devine mai probabilă, iar succesul unui prieten apropiat, intr-un domeniu de care esti interesat, poate provoca mai multă invidie decât succesul unei cunoștințe îndepărtate. Mentalitatea crabului (tendinţa de a-i “trage” în jos pe competitori) poate fi privită, aşadar, ca un răspuns la inegalitatea socială percepută, ca o strategie de a face față sentimentelor de inadecvare sau nedreptate.

Prejudecățile de sumă zero – baza “teoriei crabului”

Prejudecățile de sumă zero (în engleză, “zero-sum bias”) reprezintă convingerea greșită că resursele, succesul sau oportunitățile sunt limitate, iar câștigul unei persoane înseamnă automat pierderea alteia. Este o distorsiune cognitivă bazată pe ideea că orice progres al unei persoane se face pe seama altora, ignorând posibilitatea unui câștig mutual (win-win).

Există o legătură semnificativă între „prejudecățile de sumă zero” și “mentalitatea de crab”, deoarece ambele reflectă un mod de gândire limitativ, care subminează progresul individual sau colectiv. În mentalitatea de crab, succesul unei persoane este perceput ca o amenințare pentru ceilalți, ceea ce duce la sabotare. Aceasta este strâns legată de “prejudecata de sumă zero”, care sugerează că există o cantitate finită de resurse, iar dacă o persoană obține mai mult, ceilalți vor rămâne cu mai puțin.

În carieră, de pildă, dacă un coleg este promovat, ceilalți ar putea crede că șansele lor de avansare scad, chiar dacă nu există o relație directă între cele două evenimente şi, atunci, acest sentiment se manifestă prin încercarea de a “trage” persoana de succes „înapoi în găleată”.

În economie, unele persoane cred că, dacă o țară prosperă, alte țări trebuie să sufere pierderi, ceea ce ignoră realitatea piețelor globale care pot crește simultan. Sau, într-o comunitate săracă, dacă cineva își deschide o afacere și începe să aibă succes, ceilalți ar putea să-l critice sau să nu-l sprijine, considerând că succesul său este un afront la adresa lor.

Mentalitatea de crab – câteva exemple

La locul de muncă – un angajat încearcă să obțină o promovare prin muncă și inițiativă, dar colegii săi încep să răspândească zvonuri negative despre el sau să-i minimalizeze meritele. În loc să-l sprijine, aceștia preferă să-l tragă în jos pentru a nu-i permite să iasă în evidență.

În grupuri sociale – într-un grup de prieteni, de pildă, dacă cineva încearcă să-și schimbe stilul de viață (să înceapă o afacere, să adopte un regim de viață sănătos sau să meargă la studii în străinătate), ceilalți pot face remarci descurajatoare, izvorâte dintr-o combinație de invidie și dorință de a menține status quo-ul: “De ce te chinui? Nu o să reușești.”, “Ai uitat de unde ai plecat?” etc.

În comunități mai sărace – o persoană care încearcă să iasă din sărăcie prin muncă şi educație poate fi criticată sau sabotată de alții din aceeași comunitate: „Crezi că ești mai bun decât noi?”, „Nu uita de unde ai plecat!”, un tip de comportament care perpetuează stagnarea colectivă și împiedică indivizii să-și atingă potențialul.

„Sindromul macului înalt” – un echivalent al “mentalităţii de crab”

„Sindromul macului înalt” (în engleză, “Tall Poppy Syndrome”) este, de asemenea, o metaforă care descrie tendința oamenilor de a-i critica, de a-i invidia sau de a-i sabota pe cei care au succes, care sunt remarcabili sau ies în evidență într-un anumit domeniu. Este un fenomen social similar cu „mentalitatea de crab”, dar mai focalizat pe succesul individual, care provoacă resentimente sau ostilitate din partea celorlalți. Este un fel de a descrie concentrat împrejurările în care se promovează mediocritatea, pentru a menține o egalitate artificială în cadrul unui grup.

Metafora provine dintr-o analogie agricolă, în care un mac înalt, care depășește înălțimea celorlalte flori, este „tăiat”, pentru a aduce câmpul la același nivel. Conceptul este adesea atribuit culturii antice grecești și romane, unde simboliza dorința de uniformitate și pedepsirea celor care ieșeau în evidență.

Un exemplu notabil apare în lucrările istoricului roman Titus Livius, autorul monumentalei istorii a Romei, “Ab urbe condita”, care relatează că regele Tarquinius Superbus și-a sfătuit fiul să elimine toți potențialii rivali, folosind ca metaforă tăierea macilor înalți dintr-un câmp.

În realitatea de astăzi, „Sindromul macului înalt” se poate recunoaşte în situaţiile în care, de exemplu, un angajat care primește mai multe premii sau avansări poate deveni ținta bârfelor sau a sabotajului colegilor, care îl percep ca pe o amenințare sau în cazul elevilor şi studenţilor cu performanțe academice excepționale, care sunt uneori ironizați sau marginalizați de colegi, care îi percep ca fiind „prea buni” sau „aroganți”.

Este şi cazul celebrităților care ating succesul rapid şi sunt deseori atacate în media sau pe rețelele sociale, pentru orice greșeală, chiar minoră, în cadrul unei tendințe de a le reduce la “dimensiuni normale”.

“Să moară şi capra vecinului!”…

Pentru “mentalitatea de crab”, spaţiul nostru cultural a dat naştere unei expresii idiomatice foarte sugestive – “Să moară şi capra vecinului!” – relevantă pentru tendinţa spre invidie, zeflemea, superficialitate cu iz local, atitudini semnificative pentru profilul spiritual al românilor, format la confluenta latinităţii, bizantinismului şi balcanismului.

De altfel, anumite sondaje/ studii arată că, în topul expresiilor care îi descriu cel mai bine pe români (alese de românii înşişi), pe primul loc, când este vorba de stare materială, de situaţii profesionale, de stil de viaţă, se află “Să moară şi capra vecinului” (care implică dorința ca cineva să aibă parte de acelaşi ghinion sau de aceeași nenorocire ca și o altă persoană), urmată de “Las’ că merge şi aşa”, “Om trăi şi om vedea”, “A face haz de necaz” etc.

Ceea ce este mai trist este că realitatea în care trăim ne spune că, poate, niciodată aceste expresiii nu au avut o acoperire în fapte aşa de evidentă ca astăzi, direct proporţională cu relativizarea valorilor, cu băşcălia, indiferenţa, inconsistenţa existenţială, delăsarea, vanitatea.

Cum se pot depăși „mentalitatea de crab” şi „Sindromul macului înalt”?

Pentru a depăși „mentalitatea de crab”, primul pas este să recunoaștem când ne comportăm astfel față de ceilalți și să încercăm să ne schimbăm perspectiva. În loc să vedem succesul altuia ca o amenințare, îl putem folosi ca o sursă de inspirație.

Grupurile și comunitățile care încurajează colaborarea și sprijinul reciproc tind să prospere. În loc să critice sau să descurajeze, membrii comunității pot susține inițiativele și succesele altora. Promovarea unei mentalități de creștere (growth mindset), în care succesul este văzut ca fiind accesibil tuturor prin muncă și învățare, poate ajuta la combaterea “mentalitații de crab”.

În acelaşi timp, pentru a rupe legătura dintre prejudecățile de sumă zero (eroarea de a crede că succesul sau oportunitățile sunt limitate) și mentalitatea de crab, este important să promovăm situațiile de tip win-win, precum si susţinerea prietenilor, colegilor care au reușite, în loc de competiție distructivă, încurajarea ideii că succesul nu este o resursă limitată și că de progresul unei persoane poate fi în beneficiul tuturor.

Prin înțelegerea acestor mecanisme, putem învăța să gestionăm mai bine sentimentele de invidie sau de nesiguranță și să transformăm „compararea negativă” în „reflecție pozitivă”. Prin recunoașterea si repudierea acestui tip de comportament – “mentalitatea de crab”- și adoptarea unei mentalități de sprijin și colaborare, putem contribui la creșterea personală şi la crearea unui mediu mai sănătos, în care excelența şi succesul să fie valorizate, apreciate, nu criticate.