Cu ocazia Sfintelor Sarbatori Pascale, atat la evrei, cat si la crestini exista obiceiul sacrificarii mielului de Pasti. Pentru poporul evreu, aceasta sarbatoare are semnificatia eliberarii din robia egiptenilor. Sarbatoarea Pascala dateaza de pe timpul lui Moise. Inainte ca evreii sa treaca prin Marea Rosie, Dumnezeu i-ar fi cerut acestuia sa celebreze Pastele.  Pentru crestini ea inseamna trecerea de la moarte la viata (invierea lui Hristos).

Potrivit credintelor iudeilor, Creatorul le-ar fi cerut egiptenilor sa-i elibereze pe evrei din robie, insa intrucat acestia au refuzat, El i-a pedepsit cu asprime, trimitand asupra lor cele zece plagi, printre care si moartea celor nou nascuti. Pentru ca iudeii sa nu fie afectati de cele zece plagi, Dumnezeu i-a sfatuit sa sacrifice un miel, iar dupa aceea sa unga pragurile de la usi si ferestre cu sangele acestuia.

Prin urmare, in ziua de 14 aprilie, toate familiile evreilor au mancat carne de miel cu azima (un fel de paine nedospita, care simbolizeaza robia si suferintele indurate de pe urma acesteia) si cu ierburi amare (care semnifica asprimea si amaraciunea vietii indurate de evrei in timpul dominatiei egiptenilor).

In cartea Exodului este explicat felul in care Dumnezeu i-a poruncit lui Moise sa petreaca sarbatorile de Paste. Astfel, El i-a cerut ca fiecare miel sa fie sacrificat de catre capul fiecarei familii, sangele lui sa fie utilizat pentru ungerea usilor si a ferestrelor caselor unde va fi consumat, iar carnea animalului sa fie fripta la foc si sa fie consumata cu azima si cu ierburi amare, exact la fel cum a avut loc acest proces cu ocazia celor zece plagi indreptate asupra egiptenilor. De asemenea, Dumnezeu a cerut ca mielul sa nu fie fier in apa. Mai mult decat atat, El a poruncit ca animalul sa fie consumat in intregime, incluzand picioarele si maruntaiele. Creatorul i-a mai comunicat lui Moise ca nu trebuie sa ramana nimic din carnea mielului a doua zi dupa sarbatoarea de Paste, iar oasele animalului sa fie arse. Nu in ultimul rand, Dumnezeu a dorit ca evreii sa consume carnea cu repeziciune, pentru ca in acest mod ei vor putea sa fie protejati mai repede de blestemul celor zece plagi care a cazut asupra egiptenilor.

Moise si legile sale, Foto: lenteaster.wordpress.com

Potrivit parerilor unora, felul in care se sarbatoreste Pastele la evrei este foarte asemanator cu modul in care pastorii nomazi din Orient procedau cand sacrificau cate un miel, inainte de a pleca in alte regiuni pentru a-si creste animalele. Acestia obisnuiau sa unga stalpii, dar si betele de la corturile lor cu sangele mieilor, pentru ca astfel credeau ca vor fi protejati mai bine de spiritele rele pe durata calatoriei lor.

Citește și:  Cum combatem depresiile de sarbatori?

Pe timpul domniei regelui Iosia, in secolul al VII-lea i.Hr, sarbatorile de Paste aveau loc doar in templul de la Ierusalim, iar mielul nu mai era sacrificat de catre barbatul din fiecare familie, ci era ucis de catre un preot, iar sangele animalului era utilizat pentru stropirea altarului din templu.

De-a lungul domniei lui Irod, mieii erau sacrificati in curtea templului, preotii fiind aliniati pe doua randuri, pe unul ei avand un lighean de aur, iar pe celalt unul de argint. Acestea erau folosite pentru strangerea sangelui animalelor. Potrivit cartii Misna, ultimul preot din fiecare rand trebuia sa stropeasca altarul templului cu tot sangele care se aduna, sange care simboliza eliberarea de pacate.

Imediat dupa ce templul din Ierusalim a fost daramt de catre romani, la jumatatea secolului I d.Hr, la evrei a fost adoptata sarbatorirea Pastelui in familie. Acest lucru se intampla si in zilele noastre, celebrarea durand numai putin de opt zile.

Pulpa de miel, Foto: wentworthfallscountryclub.wordpress.com

La crestini, Pastele reprezinta trecerea lui Iisus de la moarte la viata si nu eliberarea evreilor din Egipt. Pentru noi, Hristos reprezinta cel care s-a jertfit precum un miel pentru a ne mantui si pentru ca Dumnezeu sa ne ierte cele mai mari pacate. Sacrificarea mielului de Paste a prefigurat jerfta lui Iisus de pe Golgota, prilej cu care oamenii au fost eliberati de pacat. De asemenea, acest animal reprezinta un simbol pentru inocenta, puritate si sacrificiu. In unele traditii, se spune ca Diavolul sau duhurile necurate pot lua orice forma, mai putin cea a unui miel. Potrivit apostolului Pavel, de Paste crestinii trebuie sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele lui Hristos, cu ocazia Sfintei Liturghii. Sfantul Ioan Botezatorul este cel care l-a numit pe Isus “Mielul lui Dumnezeu”, referindu-se la faptul ca fiul Creatorului a infaptuit sacrificiul suprem pentru a salva omenirea.

In ceea ce priveste tara noastra, se spune ca sarbatoarea Pascala poate fi interpretata si ca o transformare a unor ritualuri pagane, care erau infaptuite in urma cu mii de ani, de catre stramosii nostri. In trecut, geto-dacii obisnuiau sa sacrifice animale domestice pentru zei, dar si pentru cei dintre ei cazuti in lupta. De asemenea, ei consumau o parte din carnea animalelor acestea, pentru ca aveau credinta ca in acest mode se intareste legatura din om si divinitate.

Importanta mielului de Paste variaza de la un popor la altul, in functie de traditiile care se respecta in fiecare tara si de obiceiurile oamenilor deprinse din mosi-stramosi, care nu se uita si nu se schimba, ci doar se cizeleaza.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.