Vișeu de Sus este un oraș în județul Maramureș. Localitatea are statutul de stațiune turistică de interes local, fiind situată în depresiunea intramontană a Țării Maramureșului.
Orașul Vișeu de Sus, după cei mai mulți autori de monografii, este atestat documentar din 2 februarie 1365. Această primă menționare a Vișeului ca localitate apare în diploma regelui maghiar Ludovic de Anjou. După alți autori, localitatea este atestată din anul 1549, cu denumirea de „Vișeul Nou” sau „Între Râuri”, fiind situată la confluența celor două râuri – nume întâlnit până la începutul secolului al XX-lea.
În anul 1373, se marchează hotarul Vișeului cu Borșa, iar în anul 1385, apare Vișeul inferior (de Jos). Anul 1453 este anul în care Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei și guvernatorul Ungariei, dăruiește Vișeul celor 3 cnezi Ștefan, Petru Mândru și Nan (Nașcu), cât și fraților lor.
Evoluția actualului oraș începe după anul 1770, când se înființează la Vișeu și Borșa centre forestiere cu muncitori – coloniști țipțeri – din Zips, aduși la Vișeu din ordinul împăratului Iosif al II – lea al Austriei.
Potențialul turistic al zonei este reprezentat de bisericile de lemn și de arhitectura gotică a bisericilor construite după 1835. Biserici și mănăstiri precum: biserica ortodoxă, fostă greco-catolică, construită între anii 1832-1844, ctitoria preoților Vasile Roșca și Simeon Pop, biserica ortodoxă din 1832, biserica romano-catolică construită între anii 1912-1918 cu hramul „Ioachim și Ana” – ctitor preot Schiller Carol, arhitect italianul Maretti Augustino.
Mănăstirea de pe Valea Scradei. Pe hotarul ei a fost o mănăstire, biserica veche a fost adusă în anul 1762 în sat. În fiecare an, pe data de 8 septembrie se obișnuiește să se meargă în pelerinaj.
Mai sunt de menționat biserica ortodoxă construită între anii 1933-1937, ctitor preot Sebastian Sârcu, biserica ortodoxă din centrul orașului și biserica de lemn din curtea spitalului orășănesc.
Alte obiective însemnate sunt „Cimitirul evreiesc” și cartierul germanilor numit „Țâpțărai”, precum și monumentul eroilor căzuți la datorie pentru neam și țară.
Construit din materiale rezistente, cu o arhitectură ce reflectă forța și durabilitatea, monumentul impresionează prin simplitate și măreție. Designul său este menit să inspire respect și solemnitate, elementele decorative fiind alese astfel încât să rezoneze cu spiritul locului și istoria pe care o reprezintă.
