Imaginea cel mai des asociatǎ cu o motocicletǎ este cea de putere, de cucerire a drumului și implicit a libertǎții. Existența sa este strȃns legatǎ de cea a automobilului, motocicleta dezvoltȃndu-se de la o simplǎ bicicletǎ.

Pȃnǎ la sfȃrșitul anilor 1860, atȃt ȋn Europa, cât şi ȋn America, motorul cu aburi devenise metoda principalǎ pentru a pune ȋn mișcare cele mai multe dintre mașini. Un motor cu aburi a fost atașat pentru prima datǎ pe o bicicletǎ ȋn anul 1869.

Doi ingineri, francezul Pierre Michaux și americanul Sylvester Howard Roper, au creat separat cȃte un model de motocicletǎ ce funcționa pe bazǎ de aburi. Modelul lui Michaux avea un motor cu un singur cilindru și un cazan pentru a genera aburi. Modelul Roper se mȃndrea cu un motor cu doi cilindri și un cazan cu cǎrbune. Chiar dacǎ ambele modele au fost revoluționare la vremea lor, motoarele cu aburi au fost repede abandonate, fiind impractice.

Ȋn aceastǎ perioadǎ s-au ȋncercat multe alte surse de energie, dar abia atunci cȃnd s-a realizat implementarea motorului cu ardere internǎ alimentat cu benzinǎ, motocicleta a devenit fiabilǎ și astfel gata sǎ intre ȋn producție. Gottlieb Daimler este acreditat cu crearea primei motociclete, ȋn sensul adevǎrat al cuvȃntului, ȋn 1885. Odatǎ cu punerea ȋn funcțiune a motorului cu ardere internǎ și invenția anvelopei gonflabile ȋn 1890, dezvoltarea motocicletei a ȋnceput.

Chiar dacǎ experimentarea timpurie a motocicletelor a fost ȋn general limitată la modelele franceze și germane, ȋn scurt timp americanii și britanicii au intrat pe piațǎ cu propriile modele ȋn primele decenii ale secolului al XX-lea. Ȋn condițiile ȋn care cele mai multe modele aveau un singur cilindru și o transmisie cu o singurǎ vitezǎ, au existat și cei care ȋnceput sǎ experimenteze cu tehnologii avansate; cele mai multe dintre caracteristicile ȋntȃlnite la motocicletele de astǎzi au fost dezvoltate la ȋnceputul anilor 1900.

Imediat s-a manifestat interesul folosirii motocicletelor și pentru curse. Astfel a crescut cererea pentru modele mai puternice și confortabile. Aceste cereri au fost luate ȋn considerare de marii producǎtori precum Indian și Harley Davidson. Acesta a fost motivul apariției motoarelor cu doi cilindri.

Ȋn timpul Primului Rǎzboi Mondial, motocicletele s-au dezvoltat rapid, devenind un mijloc de transport de ȋncredere, rapid și ieftin. Sfȃrșitul rǎzboiului a adus cu el o ȋnțelegere mai mare a lumii mecanice ce a ajutat foarte mult industria motocicletelor.

Ȋn anii 1920, firme puternice precum BMW și Triumph au ȋnceput producerea primelor modele și au ȋnregistrat un succes rǎsunǎtor mai ales ȋn Europa. Ȋn America vȃnzǎrile au rǎmas stabile ȋn anii 1920. În anii 1930, însă, cei mai mulți producǎtori au intrat ȋn faliment.

Citește și:  Cele mai sigure mijloace de transport

Dupǎ cel de-al Doilea Rǎzboi Mondial, motocicletele au ȋnregistrat o creștere uimitoare. Ȋn timp ce ȋncerca sǎ-și revinǎ de pe urma efectelor devastatoare ale rǎzboiului, Europa avea nevoie de un mijloc de transport ieftin. Acesta avea sǎ fie motocicleta. Scuterele și mopedele erau la mare cǎutare iar piața era dominatǎ de producǎtorii europeni. Singurul producǎtor american care a supraviețuit recesiunii a fost Harley Davidson, dar și acesta cu foarte mari sacrificii.

Ȋn anii 1940 și 1950 s-au ȋnregistrat multe progrese, printre care o suspensie ȋmbunǎtǎțitǎ, atașul și chiar pornirea prin buton. Cu toate acestea, motocicleta ȋncepea sǎ piardǎ teren ȋn fața mașinii, din moment ce aceasta din urmă a devenit accesibilǎ celor mai mulți consumatori. Occidentul ȋncepuse sǎ se confrunte cu o concurențǎ serioasǎ din partea modelelor japoneze.

La ȋnceputul anilor 1960, producǎtori japonezi precum Honda, Yamaha și Suzuki au devansat orice producǎtor european sau american. Motocicletele japoneze se distingeau prin tehnologii și performanțe superioare.

Ȋn anii 1970, Honda prezenta motorul cu patru cilindri. Modelele europene și cele americane au ȋncercat sǎ producǎ motoare cu doi cilindri mai puternice, fǎrǎ a putea ajunge la performanțele japoneze. Eventual aceastǎ schimbare a determinat și celelalte mǎrci sǎ creeze motociclete cu motoare mai puternice, cu patru cilindri.

Perioada anilor 1980 și 1990 a adus cu ea o creștere și mai mare a puterii din moment ce motocicletele deveniserǎ un simbol al vitezei și libertǎții pe șosele.

Ȋn secolul al XXI-lea, motocicletele nu mai sunt vǎzute doar ca un mijloc de transport, ci mai degrabǎ ca un simbol al stilului de viațǎ. Motocicletele de astǎzi prezintǎ inovații la care nici nu au visat primii producǎtori. Industria din ziua de astǎzi prezintǎ o delimitare ȋntre diferitele tipuri de motociclete dupǎ scopul pentru care ele sunt folosite. De la scutere, la motociclete sport, off-road, pȃnǎ la cele personalizate ȋn funcție de preferințele clientului. Ȋn 2010 japonezii au construit o motocicletǎ numitǎ TOTO care funcționa cu deșeuri umane.

Ȋn ultimii ani s-a pus accentul pe siguranțǎ. Pe lȃngǎ multe alte inovații, inginerii experimenteazǎ ȋn prezent cu diferite protectoare pentru picioare și airbag-uri. Cu toate cǎ pare sǎ nu existe limitǎ pentru cȃt de departe ar putea ajunge din punct de vedere tehnologic, motocicletele vor rǎmȃne mereu simbolul suprem al libertǎții.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.