Mreana (Barbus barbus), cunoscută și sub denumirea de îmbreană sau cataveică, este un pește de apă dulce recunoscut pentru cele patru fire de mustăți care se află pe maxilarul superior.
Habitatul și distribuția mrenei în România
Acest pește preferă râurile cu apă limpede și curent puternic, fiind des întâlnit în râurile din România, cum ar fi Someș, Olt, Prut și Argeș. Mreana poate ajunge la dimensiuni impresionante, având o lungime de până la 90 cm și o greutate de până la 10 kg în cazul exemplarelor din Dunăre.
Mrenele formeaza cel mai numeros gen de pesti , fiind reprezentate prin 344 de specii, raspandite in toata lumea. Se caracterizeaza prin faptul ca au patru fire de mustati pe maxilarul superior al gurii, care este situata in partea ventrala a corpului. Acesti pesti au inotatoarele dorsala si anala scurte, iar prima este prevazuta adesea cu cate o radie puternica, osoasa.
Caracteristicile fizice ale mrenei
Mreana (Barbus barbus) este un peste de apa dulce, cunoscuta si sub numele de imbreana, umbreana sau cataveica. Populeaza raurile, apele curgatoare reci, dar este intalnita si in Dunare. Cele mai populate rauri cu mrene sunt: Somes, Tarnave, Tisa, Cris, Olt, Prut, Siret, Arges si altele. Obisnuieste sa se ascunda in jurul pietrelor, dupa crengile sau radacinile unor copaci cazuti in apa. Prefera apele limpezi care au curent puternic.
Poate atinge o lungime de pana la 60-90 cm, pe spate este colorata verde-masliniu si pe partile laterale ca si pe abdomen este alb-verzuie. Inotatoarele au marginile rosiatice-portocalii. Uneori apar si mrene aurii care au culoarea complet sau partial aurie. Corpul este fusiform, acoperit cu solzi mici, capul este alungit. In Dunare se gasesc exemplare si de 10 kg.
Dieta și obiceiurile alimentare ale mrenei
Hrana sa consta in larve, viermi, insecte, crustacee, moluste pe care le prinde de obicei dimineata devreme sau noaptea. Ocazional mananca si plante acvatice.
Perioada de reproducere este in lunile mai-iunie. Femela depune ouale pe pietre, la gura de varsare a afluentilor.
Icrele mrenei nu sunt comestibile, deoarece sunt toxice.
Perioada cea mai buna pentru pescuit este de la jumatatea lunii februarie pana la sfarsitul lunii martie. Pestele trebuie sa aiba lungimea minima admisa de 27 cm. Mai bine se pescuieste in ape tulburi, folosind rame sau alte momeli, ca de exemplu: viermisori, larve, coropisnita, cascaval, slanina sau bucatele de pestisori.
Curiozități despre mreană
Mreana nu este doar un pește de interes pentru pescari, ci și o specie fascinantă din punct de vedere biologic. Una dintre curiozitățile mrenei este adaptarea sa la habitatele cu curent puternic. Corpul său fusiform și înotătoarele scurte și robuste îi permit să înoate eficient împotriva curentului, iar solzii mici reduc frecarea cu apa, ajutând-o să rămână stabilă în apele rapide.
De asemenea, exemplarele mari de mreană pot trăi până la 15 ani, atingând greutăți impresionante, în special în zonele bogate în hrană precum Dunărea. În unele regiuni din Europa, mreana este considerată un indicator al calității apei, deoarece preferă râurile nepoluate și oxigenate, fiind sensibilă la poluare.
Video – Mreana (Barbus barbus):
