Muzeul Literaturii Române este situat în Bucureşti, pe Bulevardul Dacia, Nr.12.
Casa în care se află muzeul (construcţie în stil arhitectural neoclasic) a fost construită în anul 1839, de marele vornic Alexandru Villara, care o face cadou (ca zestre) fiicei sale, Elena Villara, la căsătoria ei cu boierul Scarlat Kretzulescu.
Clădirea a fost în anul 1926 „Muzeul de Artă” şi purta numele profesorului jurist Toma Stelian (1860-1925), el fiind donatorul obiectelor din muzeu, în acea perioadă.
În anul 1950, academicianul Dumitru Panaitescu-Perpessicius (primul director al muzeului) adună la un loc, cercetează şi prezintă publicului tezaurul manuscriselor literare, chiar în sediul Uniunii Scriitorilor (din Sos.Kisellef, nr.10), colaborând cu personalităţi ale vieţii literare: Tudor Vianu, Mihai Beniuc, Victor Eftimiu, Şerban Cioculescu, Jacques Byck, Tudor Arghezi şi un grup de specialişti.
După o îndelungată muncă, au fost adunate interesante piese muzeistice: manuscrise, fotografii, primele traduceri în limba română, diferite documente privind viaţa şi creaţia scriitorilor noştri din trecut şi de astăzi, ediţii vechi ale operelor şi obiecte ce au aparţinut acestora.
În muzeu, sunt prezentate şi lucrări de artă plastică: plachete, busturi, portrete, medalii, tablouri, gravuri, desene, caricaturi, ilustraţii de carte, ce înfăţişează epoca respectivă.
Din anul 1967, muzeul funcţionează (datorită lui Tudor Arghezi) în sediul din Bulevardul Dacia, nr.12.
Muzeul Literaturii Române, prin obiectele de tot felul, prezintă o imagine a dezvoltării literaturii române, de la începuturile ei şi până în zilele noastre. Aceste preţioase materiale, privind istoria scrisului românesc, prezentate în muzeu, au fost adunate din diverse arhive, din locuinţele particulare, de la urmaşii scriitorilor, în prezent fiind puse la dispoziţia publicului.
Muzeul Literaturii Române întreprinde, periodic, acţiuni de colectare a diverselor documente literare, a diferitelor materiale, îmbogăţind patrimoniul muzeal.
Materialele existente ilustrează principalele momente din istoria literaturii române, viaţa şi activitatea celor mai reprezentativi scriitori, în strânsă legătură cu lupta poporului pentru libertate şi progres, de-a lungul timpului.
Muzeul Literaturii Române este un punct de atracţie nu numai pentru publicul vizitator, ci şi pentru cercetătorii literari, istorici, diverşi specialişti, care găsesc aici, adunate la un loc, expuse cronologic, diferite materiale (unele inedite), ce oglindesc perioadele istoriei literaturii noastre: manuscrise caligrafiate prin mănăstiri, tipărituri cu literă slavonă, opere ale cronicarilor şi ale celor dintâi poeţi români.
La Muzeul Literaturii Române se găsesc şi o serie de reviste, care au jucat un rol în cultura românescă, în ultima parte a veacului trecut. Revista „Contemporanul” a constituit un moment important în afirmarea literaturii democratice, aducând în creaţia scriitorilor un nou suflu (adică o puternică literatură protestatară, antimonarhică).
Cărţile scriitorului Mihail Sadoveanu care au fost arse de huligani (exemplare salvate de la foc cu marginile înnegrite de flăcări), figura luminoasă a lui Alexandru Sahia prin lucrările sale, cărţi ale scriitorilor români traduse în diferite limbi (pentru a fi prezentate peste hotare): M.Eminescu, I.Creangă, I.L.Caragiale, L.Rebreanu, M.Preda, Titus Popovici, L.Blaga, V.Alecsandri etc.
Se păstrează manuscrise originale (cu corecturi, reveniri, adăugiri, tăieturi, înainte de a lua drumul tiparului) rămase de la M. Eminescu, I.L.Caragiale şi de la alţi scriitori.
Muzeul are, în custodie, şase case memoriale: „Tudor Arghezi – Mărţişor”, „George şi Agatha Bacovia”, „Liviu şi Fanny Rebreanu”, „Ion Minulescu – Claudia Millian” (din Bucureşti); „Alexandru Ciorănescu” (din Moroieni, Judeţul Dâmboviţa); „Mihail Sadoveanu” (din Vânători, Judeţul Neamţ)
Muzeul Literaturii Române are 300 000 de piese, 300 de colecţii (manuscrise, fotografii originale ale scriitorilor, obiecte memorabile, acte), printre care: obiecte de scris (tocuri, peniţe, călimări etc.), jobenul lui L.Rebreanu, un pian cu partituri, biblioteca (mobilier) lui Barbu Ştefănescu Delavrancea, evantaie, revista „Convorbiri literare” (Iaşi, 1883 şi cea din 15 august 1870), manuscrisul lui M.Preda cu „Moromeţii”, tabloul „Junimii”(cu fotografiile scriitorilor vremii), Ion Heliade Rădulescu – scrisoare, manuscris şi o fotografie („Casa lui Ion Heliade Rădulescu” în care se afla tipografia), o scrisoare a lui Mircea Eliade către Ion Chinezu etc.
Sunt prezentate şi colecţii de carte rară, carte veche românească, manuscrise, exponate (din secolul al XV-lea până în secolul al XX-lea): „Hronicul Vechimei a Romano-Moldavo-Vlahilor”- D.Cantemir (lucrare scrisă în limba latină şi tradusă de autor în limba română), „Biblia adică Dumnezeiasca Scriptură a legii vechi şi A Ceii Noao Toate”–Blaj, 1795 (cu însemnări, manuscrise), „Psaltirea slavo română” – Dosoftei (Iaşi, 1680), „Hrisov de la Bogdan al II-lea” ( secolul al V-lea), cărţi vechi româneşti (din Abrud, Alba-Iulia, Arad, Blaj, Braşov, Cluj, Iaşi, Lugoj, Sibiu etc.), „Neagoe Basarab şi fiul său Teodosie” (frescă de la „M-rea Dionisiu, Muntele Athos”), „Despre ascultarea sfinţilor părinţi” (din anul 1778) etc.
Din cărţile (ediţii definitive, foarte rare) expuse: M.Eminescu – „Poezii”, I.L.Caragiale – „Teatru”, George Coşbuc – „Balade şi idile”, Nichita Stănescu – „Oul şi sfera”, Dan Laurenţiu -„Ave Eva”, Mihail Ursachi – „Marea înfăţişare”, Andrei Pleşu -„Ochiul şi lucrurile”, Costache Olareanu- „Ucenic la clasici”, Ioan Alexandru – „Imnele iubirii”, Gheorghe Pitut – „Celălalt soare” Ed.Vinea, Mircea Nedelciu – „Aventuri într-o curte interioară” etc.
Muzeul este dotat cu plasme şi sisteme „touchscreen” (afli lucruri despre viaţa literară din trecut), înregistrări audio-video, ediţii princeps etc.
Muzeul Literaturii Române este un adevărat monument al culturii noastre și prezintă, prin colecţiile sale, imaginea muncii, a frământărilor şi necazurilor (care, din păcate, au fost destule în vremurile din trecut) şi sunt oglindite în operele literare.
Muzeul a fost transformat în 1926 în „Muzeul de Artă” și a purtat numele profesorului jurist Toma Stelian, un benefactor important al instituției, care a donat numeroase obiecte valoroase, fundamentând astfel colecția inițială de artă a muzeului.
Astăzi, Muzeul Literaturii Române adăpostește o colecție impresionantă care include manuscrise, ediții princeps, fotografii, scrisori și obiecte personale ale unora dintre cei mai mari scriitori români. Fiecare exponat spune o poveste despre viața și opera autorilor care au modelat literatura română.
Muzeul nu este doar un spațiu de conservare a trecutului, ci și un centru activ de promovare a culturii și literaturii românești contemporane, organizând frecvent expoziții temporare, lecturi publice și alte evenimente culturale.
