Situat în Piaţa Ovidiu, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa a luat naştere în 1879, în contextul unor descoperiri arheologice importante, care au scos la iveală vestigii ceramice, statuare, numismatice, epigrafice, ce conturau istoria vechiului port Tomis.

La iniţiativa lui Remus Opreanu, primul prefect român din Dobrogea, şi cu ajutorul inspectorului şcolar Ion Bănescu, obiectele arheologice au fost adunate în anul 1878 la Prefectură, unde s-a amenajat un mic muzeu. Mai multe piese mici, alături de 15 sculpturi şi 27 de obiecte mari au fost expuse în Cabinetul Prefectului şi pe o alee exterioară. Presa vremii relatează că la 30 august 1879 a avut loc o vizită a elevilor Şcolii Normale din Bârlad la muzeul din Constanţa.

În urma incendiului din anul 1882, clădirea Prefecturii a fost distrusă, obiectele de muzeu salvate din foc fiind mutate, iniţial, în pavilionul din grădina publică, iar apoi în alte locuri. În această situaţie, membrii Academiei Române au solicitat în numeroase rânduri ca toate monumentele de la Constanţa să fie aduse la Bucureşti, însă Prefectura oraşului Constanţa propune înfiinţarea unui muzeu local. De-abia în anul 1906, G. Gr. Cantacuzino autorizează formarea unui comitet la Constanţa care să se ocupe de reorganizarea muzeului, însă lucrările intră din nou în impas când se demarează procesul de strângere de fonduri pentru construcţia clădirii.

În 1911, Vasile Pârvan vine la conducerea Muzeului Naţional de Antichităţi, iar patru ani mai târziu acesta demarează săpăturile arheologice la zidul de incintă al Tomisului. Pe baza studiilor efectuate, Pârvan a stabilit conturul incintei şi a făcut primul plan topografic al ruinelor cetăţii antice. Cercetările realizate la Constanţa de către Muzeul Naţional de Antichităţi au avut ca rezultat descoperirea unui număr mare de vestigii şi extinderea patrimoniului muzeului, însă acesta a continuat să funcţioneze într-o clădire mică din parc.

Muzeul s-a mutat în aripa stângă a edificiului Primăriei în 1928, însă este inaugurat de-abia în 1930. Spaţiul s-a dovedit a fi insuficient, datorită creşterii colecţiilor prin donaţii, achiziţii şi în urma săpăturilor arheologice. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, muzeul şi-a încetat temporar activitatea, fiind deschis după 1945. În 1977, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa este reorganizat în formă completă în acelaşi imobil, după ce Primăria îi cedează clădirea în totalitate.

Exponatele muzeului sunt ordonate cronologic, de la primele dovezi de locuire a Dobrogei până la perioada contemporană. În cadrul muzeului, sunt expuse obiecte de arheologie preistorică, greacă, romană, bizantină şi medievală: unelte, ceramică, podoabe, vase, monede, sculpturi etc. Printre cele mai celebre piese din colecţia instituţiei, se numără statuetele de lut ars de tip Tanagara, statuia Şarpelui Glycon, datând din secolul al III-lea, Gânditorul de la Hamangia, vase ceramice aparţinând Culturii Gumelniţa şi Boian, amfore greceşti şi fragmente arhitectonice din marmură de la edificii din epoca elenistică, descoperite la Tomis, Histria, Callatis etc.

muzeul-national-de-istorie-si-arheologie-din-constanta.jpg

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ