Cetatea Miko este un valoros monument medieval din sec. al XVII-lea, care astăzi adăposteşte Muzeul Secuiesc al Ciucului. Cetatea a fost ridicată între anii 1611-1621, însă în anul 1661, construcţia cu ziduri puternice şi bastioane a fost dărâmată de armatele tătarilor. Abia în anul 1714, a fost rezidită şi, astfel, noua cetate a funcţionat un timp ca reşedinţă a comandamentului regimentului grăniceresc din această parte a Transilvaniei.
Ideea înfiinţării unui muzeu se vehicula de mulţi ani, astfel că Societatea Muzeistică din Miercurea-Ciuc colecţiona obiecte de valoare istorică pentru un muzeu al acestor locuri. Acest muzeu s-a deschis pentru public încă din anul 1950, într-o formulă ştiinţifică.
Interiorul muzeului, el însuşi un exponat preţios, cuprinde numeroase colecţii ce sunt grupate tematic astfel: Istorie şi Arheologie, Arte Plastice, Etnografie, Bibliotecă, Ştiinţele Naturii, Arme şi Arta religioasă. În parcul muzeului, se află Expoziţia în aer liber.
Secţia de Istorie şi Arheologie cuprinde colecţii cu obiecte caracteristice diferitelor epoci. O parte din vitrinele muzeului au numeroase exponate care ilustrează orizontul spiritual al oamenilor din perioada neolitică. Ceramica pictată a culturii Ariuşd, a fost descoperită în urma săpăturilor arheologice făcute în diferite zone ale Harghitei, din bazinul superior al Oltului şi Mureşului. Multe dintre exponate au fost descoperite în părţile Sighișoarei, Susenilor, şi altor localităţi din Depresiunea Giurgeului.
La muzeu, sunt prezentate vestigii arheologice ce relevă amploarea locuirii geto-dacice în această zonă, care au fost scoase la iveală în urma investigaţiilor din fortificaţia de la Dealul Cetăţii – Tuşnad. De o mare valoare este tezaurul de obiecte dacice din argint, care a fost descoperit la Sâncrăieni, în Ciucul de Jos, în anul 1953. Vasele cu decor fin de mare rafinament, arată faptul că au fost lucrate de artişti argintari talentaţi, dar şi gustul desăvârşit al celor care le-au folosit.
În urma săpăturilor de la Odorheiul Secuiesc, Băile Homorod, Sânpaul, Inlaceni, Ocland, au fost scoase la lumină antichităţi romane care ilustrează amploarea şi efectele romanizării în partea de răsărit a provinciei.
Numeroase exponate scot în evidenţă prezența populaţiei autohtone de-a lungul mileniului I e.n. şi influenţele populaţiei migratoare. Descoperirile făcute la Simionești, Mugeni, Filiaşi, Cristuru Secuiesc, Peteni sunt mărturii ale persistenței autohtonilor, superiori cultural migratorilor. Câteva exponate amintesc de momentul pustiitor al invaziei tătarilor.
Un capitol separat al muzeului cuprinde mărturii ce oglindesc starea ţărănimii din Transilvania în timpul Răscoalei din anul 1514, condusă de Gheorghe Doja. Este subliniată ridicarea comună a ţăranilor romani şi secui împotriva exploatării feudale. Acelaşi fenomen al trăirilor şi intereselor comune este reliefat în timpul Răscoalei ,,curuţilor” din anul 1703 (condusă de Francisc Rokoczi al II-lea, principe al Transilvaniei şi principe regent al Ungariei) sau la Revoluţia de la 1848-1849.
Epoca modernă este prezentată prin numeroase documente ce vorbesc despre mari încleştări de clasă, lupte ale proletariatului de aici din anii 1923-1925, împotriva oricăror forme de exploatare, despre acţiunile de la Topliţa, Gheorgheni, Ditrău sau satele de pe Valea Ghimeșului.
Colecţia numismatică conţine aproximativ 2.200 piese, din care fac parte: bancnote, cca. 400 monede de argint, ștampile şi monede făcute din cupru, bronz şi alte aliaje. Interesantă este colecţia de bijuterii alcătuită din 50 de piese: broşe, brăţări de argint, scrumiere şi tabachere din argint, medalioane, pahare de argint, un colier, nasturi de argint, mătanii şi altele.
Secţia de Arte Plastice de la Muzeul Secuiesc al Ciucului cuprinde o colecţie de 7.823 creaţii ale unor artişti, precum: Sandor Benczedi (portrete), Elek Sover (peisaje, portrete), Nandor Lajos Varga (portrete, compoziţii), Sandor Szopos (peisaje, portrete, compoziţii, natură statică), Karoly Brassai (peisaje în cărbune sau pastel) şi mulţi alţii.
Din creaţia pictorului Nagy Imre, sunt expuse 6544 de lucrări: desene, schiţe, picturi (cărbune, acuarelă, ulei, grafit, tempera), sculpturi medievale, xilogravuri, din toate perioadele şi orientările artistului. De un deosebit interes, sunt şi desenele şi acuarelele executate de pictorul şi sculptorul Marton Ferenc.
Secţia de Etnografie cuprinde un bogat patrimoniu, foarte bine întocmit care oferă, în detaliu, imaginea costumului popular, al tuturor comunităţilor ce convieţuiesc în cadrul judeţului Harghita. Foarte interesant este portul ceangăilor. Este prezentată costumaţia femeilor: cămăşi albe, brodate, cu volane la mâneci, pieptare brodate, din piele de oaie, catrinţa din lână, în roşu, verde şi negru, cepși simple secuieşti, realizate din bumbac şi tivite frumos cu dantelă.
Costumaţia bărbaţilor cuprinde: cămăşi lungi ce erau prinse la mijloc cu o curea lată din piele, pantaloni din pânză, izmene din postav, suman lung, jiletca din piele, pălării, cojoc din piele de oaie şi opinci.
Obiectele din metal sunt specifice meseriei de fierar, ca de exemplu: unelte agricole, brăzdare, lacăte, felinare, trepiede, piuliţe, fiare de călcat, tălăngi şi altele. De asemenea, sunt expuse piese de ceramică, lucrări în lemn, o interesantă colecţie de ţesături de tot felul şi textile de interior. Acestea sunt specifice gospodăriei ţărăneşti de pe aceste locuri.
Colecţia de ceramică este alcătuită din 1.710 vase de uz casnic şi de decor, dar şi numeroase bucăţi de cahle cu variate motive ornamentale. Exponatele amintesc de centrele de olărit din regiunea Ciucului: Mădăraș (ceramică neagră cu motive geometrice), Cetăţuia, Dăneşti şi altele. Cea mai veche piesă este un vas folosit pentru oţet, are două toarte, este cu smalţ galben şi datează din 1869.
Colecţia de lemn cuprinde numeroase piese simple sau decorate: mese, bănci, laviţe, scaune, lăzi de zestre, blidare, furci de tors, bătătoare etc. Dintre textilele de interior, fac parte: scoarţe secuieşti din lână colorată, cuverturi, fețe de masă, ştergare, cearşafuri, fețe de pernă, făcute din în sau cânepă. Deosebit de frumoase sunt şi broderiile realizate de mâinile gospodinelor din zonă.
Muzeul Secuiesc al Ciucului are un parc în care s-a amenajat Expoziţia în aer liber, care alcătuieşte un mic sat harghitean, prin conservarea unor elemente şi construcţii ţărăneşti. Atenţia vizitatorilor este atrasă, în mod special, de bogăţia decorativă a porţilor secuieşti frumos sculptate. Colecţia cuprinde: 16 porţi secuieşti (de la Ineu, Bârzava, Păuleni, Racu, Zetea etc), 6 case din Lunca de Jos (de la Corund, Joseni, Cozmeni şi altele), o fântână acoperită şi două hambare.
Casele au pereţii din bârne cioplite sau rotunde, prinse la colţuri în coada de rândunică. Unele au fundaţii de piatră, altele au o bază făcută din pietre, puse pe pământul bătătorit. Tavanul este realizat din grinzi frumos sculptate cu diferite ornamente. Interesant este acoperişul casei, care are o înălţime de aproape trei ori mai mare decât casa.
Porţile secuieşti au structura de susţinere făcută din lemn de stejar, grinda frontală are de obicei inscripţionată pe ea numele gazdelor. Stâlpii de susţinere cuprind o poartă mică, înaltă de doi metri şi una mare, înaltă de patru metri, deasupra cărora se află grinda frontală şi acoperişul din şindrilă.
Muzeul are o Bibliotecă în care sunt păstrate numeroase cărţi vechi, manuscrise, incunabule, rarităţi de o valoare deosebită. Ele alcătuiesc fondul documentar al muzeului şi este accesibil doar cercetătorilor. Secţia de Ştiinţele Naturii cuprinde două colecţii: apă minerală (cu etichetele uzinelor ce îmbuteliază apele minerale, tipuri de sticle folosite etc) şi ierbarul (cu diferite plante medicinale uscate). Secţia a fost înfiinţată între anii 1971-1988.
Secţia de Arme prezintă o colecţie cu diferite arme care datează din sec. al XVIII-lea şi al XIX-lea, ca de exmplu: iatagane (cu lama curbată, cu lama simplă, cu tăişuri pe ambele părţi), săbii (cu un singur tăiş, cu lama curbată, cu scobitura îngustă sau largă), pumnale, arme de vânătoare, pistoale balcanice şi o armă de vânătoare orientală (din sec. al XIX-lea).
Secția de artă populară și etnografie a muzeului prezintă bogăția tradițiilor secuiești, prin intermediul unei colecții impresionante de costume populare, unelte agricole și obiecte de artizanat. Fiecare piesă expusă dezvăluie legătura profundă dintre comunitatea secuiască și natura înconjurătoare.
Cetatea Miko și Muzeul Secuiesc al Ciucului sunt, de asemenea, locuri de desfășurare a evenimentelor culturale locale, inclusiv expoziții temporare, ateliere de meșteșuguri și spectacole de teatru. Aceste evenimente aduc la viață patrimoniul cultural al regiunii, atrăgând anual mii de vizitatori din țară și străinătate.
Muzeul Secuiesc al Ciucului prezintă şi o interesantă colecţie de artă religioasă.
