Nagâţul (Vanellus vanellus) face parte din ordinul Charadriiforme, familia Charadriiforme, si are lungimea corpului de 28-31 cm, anvergura aripilor de 82-87 cm si poate cantari 128-330 g. Aceasta pasare este foarte longeviva, poate trai pana la varsta de 18 ani. Pasarea este una cu o alura foarte eleganta si este originara, ca specie, din Eurasia, din zonele temperate.
Nagățul (Vanellus vanellus) este o pasăre migratoare, foarte longevivă, care face parte din familia Charadriiforme. Cu un penaj spectaculos, în special în sezonul de împerechere, și o alură elegantă, această pasăre este răspândită în zonele temperate din Eurasia. Poate trăi până la 18 ani și preferă habitatele deschise, precum câmpiile și mlaștinile. Află mai multe despre această specie fascinantă, de la obiceiurile de migrație la comportamentul său în perioada de reproducere.
Caracteristicile fizice ale nagățului
Masculii adulti ai speciei, in perioada de imperechere, au un penaj foarte frumos colorat, verde lucios, in partea superioara, cu zone purpurii – mov si albe. Penele de pe aripi ale nagatului sunt colorate in alb, iar partea superioara a cozii este alba cu partea terminala strabatuta de nervuri de culoare neagra.
Barbia, pieptul si gatul sunt de culoare neagra, in timp ce partea interna a cozii este de culoare maronie. La nivelul capului, masculii, in special in sezonul de imperechere, prezinta o creasta de culoare neagra si niste zone care delimiteaza ochii sub forma unor benzi tot de culoare neagra.
Ochii sunt de culoare maroniu inchis, iar picioarele sunt rozalii. In sezonul din afara perioadei de inmultire, masculii au un penaj mult mai putin impresionant, devenind destul de stersi, reducandu-se si dimensiunea gulerului de culoare neagra.
Femelele adulte, in perioada de reproducere, sunt mult mai putin colorate decat masculii, capul fiind mai putin marcat, cu o creasta de dimensiuni mai mici, iar in timpul sezonului nereproductiv sunt destul de asemanatoare, ca si colorit, cu masculii. Puii nagatului sunt si mai stersi, din punctul de vedere al coloritului, decat masculii in perioada nereproductiva, avand o creasta foarte scurta.
In privinta cantecului, aceste pasari au un glas destul de pitigaiat, foarte subtire, pe care si-l exerseaza in zbor sau pe sol, doar in stoluri. Specia, are cateva varietati de triluri, ca “wee-ip”, “coo-wee-ip” – cantecul pentru teritoriu, “wee-willuch-coo-wee-ip” – exersat, de obicei, in zbor. Pasarea canta, de regula, in timpul diminetii, foarte devreme, iar in timpul sezonului de inmultire scoate triluri si in timpul zilei si al noptii, daca vremea de afara este una placuta.
Habitatul și migrația nagățului
Ca habitat, nagatul prefera zonele foarte joase, cu putina vegetatie (in special, in sezonul de reproducere), ca zonele de campie, pe care se gasesc diferite culturi, in culturile de vita de vie, in mlastini si pajisti. In afara sezonului de reproducere poate fi intalnit in campurile cultivate si in pajisti si pasuni.
Specia este una migratoare, comuna climatului temperat din Eurasia, la inceputul anotimpului rece migrand catre Africa de Nord, nordul Indiei si chiar catre China, speciile din partile cele mai vestice ale Europei putand fi rezidente. Pasarea se poate vedea ocazional si in America de Nord, in special dupa furtuni puternice. Nagatul migreaza, de obicei, in timpul zilei, in stoluri mari.
Hrana și metodele de vânătoare ale nagățului
Din punctul de vedere al hranei, aceasta pasare mananca, in principal, nevertebrate – larve, insecte, oua de insecte, carabusi (adulti si larve), muste, greieri si chiar paianjeni, atat in timpul zilei, cat si in timpul noptii, mai ales in noptile cu luna plina, cand luminozitatea este crescuta, in special prin scormonire in pamant.
In functie de perioada din an, aceste pasari pot scoate sunete diverse, sunetele de lupta din cadrul disputelor pentru teritorii dintre mascului, pentru a evita o lupta corp la corp. In momentul in care pasarea isi castiga teritoriul, isi alunga concurenta si isi pazeste cu strasnicie partenera.
In timpul zborului, masculii pot scoate sunete impresionante, zborul fiind, in general, unul destul de neregulat si incet, din cauza anvergurii aripilor care este destul de mare pentru dimensiunea sa.
Nagatul este o pasare monogama doar pentru un sezon si poate fi chiar si poligama in cadrul acesluiasi sezon. Depunerea oualor se face in perioada lunilor martie, pana in iunie la inceput, cuiburile fiind pozitionate in zonele cu iarba scurta, acestea fiind foarte bine camuflate cu iarba si frunze, fiind foare putin adanci.
Femela depune in general 4 oua de culoare maronie, pe care le cloceste impreuna cu masculul, pentru o perioada de 21 pana la 28 de zile de la depunerea primului ou. In momentul eclozarii, puii sunt acoperiti de puf de culoare maronie, neagra si alba, fiind hraniti de catre ambii parinti. Puii ating maturitatea sexuala la varsta de un an de zile.
Pericole și amenințări pentru specia nagățului
In ultima perioada, specia de nagat Vanellus vanellus a suferit un declin din cauza modificarilor aduse habitatului sau prin intensificarea practicilor agricole care au dus la scaderea duratei perioadei de reproducere.
La toate acestea se mai adauga si poluarea intensa, dar si atacurile pradatorilor (mamifere si pasari de prada), ca vanatoarea excesiva pentru carne si oua, folosite, mai ales, de catre colectionari. Chiar daca specia se afla momentan in declin, nu este una pe cale de disparitie.
Conservarea nagățului: amenințări și măsuri de protecție
Deși nu este încă o specie pe cale de dispariție, nagățul se confruntă cu provocări tot mai mari în ceea ce privește supraviețuirea. Intensele activități agricole și schimbările climatice au redus semnificativ suprafețele de habitat adecvat pentru reproducere.
În multe regiuni, poluarea și expansiunea urbană au contribuit la scăderea populațiilor. În prezent, se implementează măsuri de conservare în mai multe țări europene, pentru a proteja habitatul natural al nagățului și a preveni declinul acestei specii.
