“No man’s land” este o expresie din limba engleză, care s-a internaţionalizat şi care are şi un corespondent în limba latină – “Terra nullius” – cu acelaşi sens: “Ţara nimănui” sau “Teritoriu al nimănui”.

În vreme de război, “No man’s land” era considerată zona nelocuită dintre două graniţe sau dintre două linii de front. În timpul Primului Război Mondial, o astfel de zonă se afla, de exemplu, pe frontul de vest, care se întindea de la Canalul Mânecii (în nordul Franţei) până în Elveţia, Belgia Luxemburg, în regiunea în care, mai târziu, între anii 1920 – 1930, Franţa a construit Linia Maginot, modernizată în anii 1930 – 1940, cu scopul declarat al francezilor de a fi pregătiţi pentru un eventual atac din partea Germaniei.

No man's land
No man’s land

În al Doilea Război Mondial, germanii construiseră şi ei o linie defensivă, pe o lungime de aproximativ 630 de kilometri – Linia Siegfried – opusă Liniei Maginot. Pentru că o vreme, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, între cele două linii fortificate nu s-a întreprins nicio acţiune militară, părţile combatante fiind în expectativă, respectiva zonă a fost numită “No man’s land”.

O porţiune “No man’s land” a existat şi ca măsură de securitate a Cortinei de fier, sintagma care desemna linia de demarcaţie între Europa Occidentală şi Blocul de Est, al ţărilor comuniste, în perioada Războiului Rece, perioadă de mari tensiuni ideologice şi politice de după al Doilea Război Mondial, până la revoluţiile din 1989. Zidul Berlinului, “Zidul ruşinii” , cum a fost numit, între Germania de Vest şi cea de Est, era o zonă “No man’s land”, de 5 kilometri, cu ziduri înalte de 3,6 metri şi cu turnuri de observaţie, păzit permanent, din care orice intrus era înlăturat.

La ora actuală, “No man’s land” este, de pildă, “Zona coreeană demilitarizată” dintre Coreea de Nord şi Coreea de Sud, o porţiune de teren lată de 4 kilometri şi cu o lungime de 250 de kilometri, zonă-tampon creată în 1953, după Armistiţiul dintre cele două Corei, China şi ONU. Paradoxal, pentru că zona nu este locuită, această porţiune a devenit unul dintre cele mai bine conservate habitate temperate din lume, cu specii rare, precum cocorul japonez, cocrul cu gât alb, ursul negru asiatic, tigrul siberian etc., în total, peste 2900 de specii de -plante şi circa 70 de specii de animale.

No man's land, Zona coreeană demilitarizată,
No man’s land, Zona coreeană demilitarizată,

În 2005, magnatul media american Ted Turner, vizitând Coreea de Nord, şi-a exprimat disponibilitatea de a sprijini financiar transformarea acestei zone “No man’s land” într-un sit care să intre în Patrimoniul Mondial UNESCO, intenţie refuzată de autorităţile nord-coreene. Şi Coreea de Sud a propus, în 2011, trcerea acestei regiuni în World Network of Biosphere Reserves, fără succes şi acest demers.

Expresia latinească echivalentă – “Terra nullius” – se foloseşte mai ales în documentele juridice, pentru a desemna “un teritoriu fără stăpân”, un spaţiu care poate fi locuit sau exploatat, dar care nu aparţine niciunui stat.

Citește și:  Ce înseamnă “metempsihoza”?

Originea acestei expresii se află în Bula papală “Terra nullius”, a papei Urban al II-lea, din secolul al XI-lea, prin care se recunoştea dreptul statelor catolice europene de a lua în proprietate diverse teritorii. Mai târziu, principiul “Terra nullis” a fost folosit ca justificare a colonizării a numeroase teritorii ale lumii, aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, în “Lupta pentru Africa” – denumire dată procesului de ocupare a continentului african de către puterile europene, în perioada 1881-1914, sau în colonizarea Australiei de către britanici s.a.m.d. Scenariul luării în posesie a unei “Terra nullius” consta, de obicei, în marcarea unei zone, cu un steag, de către cei care ajungeau primii în teritoriile respective.

No man's land, Antarctica, Marie Byrd< Sursa: espo.nasa.gov
No man’s land, Antarctica, Marie Byrd< Sursa: espo.nasa.gov

La ora actuală, mai există puţine “Terra nullius” (plural – “Terrae nullius”)/”No man’s land”, cum ar fi anumite zone din Antarctica, mai exact zona numită “Ţara Marie Byrd”, din vestul celui mai sudic continent, restul teritoriului fiind revendicat de şapte ţări. De asemenea, un teritoriu deşertic, aflat între Egipt şi Sudan – Bir Tawil – nu este revendicat de niciunul dintre cele două state şi nici de către vreun altul din lume. În 2014, un american, Jeremiah Heaton, a cerut dreptul de proprietate asupra acestui teritoriu, deoarece îi promisese fiicei sale să o facă prinţesă undeva în lume. Americanul s-a proclamat rege al “Nord-Sudanului”, fără ca Egiptul sau Sudanul să reacţioneze la acest demers.

Insula Hans, cu o suprafaţă de 1,3 kilometri pătraţi, situată între frontierele Canadei şi ale Danemarcei, este deocamdată “No man’s land”, deşi cele două state o revendică pentru resursele petroliere din regiune.

No man's land, Insula Hans, Sursa: Hans Universalis
No man’s land , Insula Hans, Sursa: Hans Universalis

Pe malul drept al Dunării, între Serbia şi Croaţia, o suprafaţă de circa 7 kilometri pătraţi, acoperită cu pădure, dintr-un “buzunar” al fluviului, nu este revendicată de niciun stat, este “Terra nullius”, motiv pentru care politicianul şi activistul ceh Vit Jedlicka a proclamat-o, în 2015, “Liberland” sau “Republica Liberă Liberland”, fără a fi recunoscută însă la nivel internaţional.

Şi corpurile cereşti sunt considerate “Terra nullis”, aşa cum se consemnează în “Tratatul de explorare a spaţiului cosmic”, din 1967, care interzice dreptul de proprietate al vreunui stat asupra acestora, situaţie generată de faptul că unele ţări avansate tehnologic deja fac proiecte de colonizare pe termen lung, pe Lună sau pe Marte.

Expresia “No man’s land” (“Ţara nimănui”), pe lângă sensul propriu, consacrat, a dobândit în timp şi conotaţii, astfel încât, astăzi, utilizarea acesteia poate face referire la un loc pustiu sau anost, unde se aşteaptă evenimente care nu se produc niciodată.

O ilustrare literară a sensului figurat al acestei expresii este, de pildă, romanul lui Mihail Sadoveanu – “Locul unde nu s-a întâmplat nimic” – a cărui acţiune se desfăşoară într-un târg moldovenesc , la sfârşitul secolului al XIX-lea. Romanul a fost ecranizat, în 1989, cu titlul “Noiembrie, ultimul bal”, în regia lui Dan Pita, cu Ştefan Iordache în rolul principal.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.