Nombrilismul este un neologism, un împrumut din limba franceză, la care psihologii apelează pentru a defini diferite nuanţe legate de un mod de a gândi egocentric, dar a cărui utilizare s-a extins şi în alte contexte, de vreme ce, în prezentarea unui roman, de exemplu, se vorbeşte de “nombrilism naţional-literar”, într-o lucrare despre coregrafie se pomeneşte de “nombrilism promovat în statele naţionaliste”, într-un interviu, cel intervievat consideră că “defectele constitutive” ale românilor sunt “nombrilismul, pripeala, aplecarea către scandal, şmecheria, descurcăreala” etc.

Strict psihologic, nombrilismul denumeşte, aşadar, o tendinţă de a raporta totul la sine, de a privi şi a interpreta realitatea prin prisma intereselor şi a sentimentelor personale, fiind un termen apropiat semantic de narcisism şi megalomanie. Trebuie însă precizat că nu trebuie confundat cu “stima de sine” sau cu “amorul propriu”, care exprimă conştiinţa propriei valori sau preţuirea (uneori exagerată) a calităţilor personale. Nombrilismul nu înseamnă a se iubi pe sine mai mult decât pe alţii (ceea ce este natural), ci a iubi părerea celorlalţi, pentru care nombrilistul se crede “salvatorul”, “tiranul” sau “martirul”.

Nombrilismul
Nombrilismul

Nombrilismul nu este sinonim nici cu egoismul, care exprimă instinctul de autoconservare şi voinţa de a păstra totul pentru sine. Nombrilismul este un punct de vedere potrivit căruia ceilalţi sunt ignoraţi aproape în totalitate sau contează numai în măsura în care aduc beneficii.

La nivelul limbajului, un nombrilist se poate recunoaşte uşor prin insistenţa obsesivă asupra sinelui – “eu spun”, “eu vreau”, “eu decid” “mie mi se cuvine”, “pe mine mă interesează”, “cariera mea’, “serviciul meu” etc., dar şi prin faptul că orice tentativă de dialog este destinată eşecului. Nombrilistul doar monologhează. Este celebră o întâmplare cu un actor de la Hollywood, elocventă pentru ceea ce înseamnă nombrilismul. Se spune că actorul respectiv, întâlnindu-se cu o prietenă, a realizat, la un moment dat, că trecuseră aproximativ două ore în care îi vorbise în continuu despre proiectele sale, prezente şi viitoare, încercând să o convingă în legătură cu talentul lui, după care s-a oprit spunându-i partenerei: “Scuză-mă, sunt nepoliticos, am vorbit despre mine două ore. Să vorbim şi despre tine: Cum mă găseşti, sunt interesant?”.

Citește și:  Ave Maria - originea şi sensul expresiei
Nombrilismul, sensul şi originea cuvântului
Nombrilismul, sensul şi originea cuvântului

În limbajul colocvial, există o expresie care exprimă perfect sensul neologismului nombrilism: “A se crede/a se considera buricul pământului”, cu sensul “A se crede cel mai important dintre toţi”.

Între nombrilism şi expresia “a se crede buricul pământului”, în afară de legătura semantică, mai există una care vizează etimologia cuvântului “nombrilism”, provenit din latina populară – “umbiliculus” (buric), care, în timp, s-a transformat din punct de vedere fonetic, în “umblil”, apoi “lonblil (în scrierile lui Chretien de Troyes, în Evul Mediu), apoi “nomblil” şi “nombril”. Termenul corespunzător din latina cultă este “umbilicus” (ombilic).

Pe o idee legată de nombrilism a fost realizat si filmul “Un american la Paris”, al lui Vicente Minnelli, în care un pianist şomer visează că el poate întruchipa o întreagă orchestră, precum şi publicul.

 

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.