Ce faci când eşti în vacanţă şi te trezeşti într-un oraş semi-părăsit, cu mult praf, clădiri abandonate, trafic nebun şi o arşiţă pe care de-abia poţi să respiri? Ei bine, te adaptezi! Asta am încercat să fac eu în Catania, pe parcursul unei săptămâni presărate cu escapade în aşezări pitoreşti, aventuri cu trenuri pierdute, întârzieri, dar şi multă frumuseţe, pentru că Sicilia e plină de surprize.

Într-o după-amiază toropitoare, pe când mă întorceam din oraş la mica pensiune unde aveam cazare, în căutare de un strop de răcoare, am dat peste nişte pliante cu atracţii turistice, aranjate cu grijă pe o măsuţă din hol. Nimic deosebit, până aici, astfel de materiale se găsesc în mai toate hotelurile, hostelurile şi locurile cu mulţi vizitatori pe metru pătrat. Mi-a atras însă atenţia o broşură cu diferite excursii pe vulcanul Etna, combinate cu degustare de vin şi alte bunătăţi. O plimbare pe coama unui vulcan activ mi s-a părut cam periculoasă, la prima vedere, mai ales că în fiecare zi vedeam coşul Etnei aprins permanent, fumegând.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Însă am trecut din nou peste teamă şi am zis că pare o aventură pe cinste, aşa că am sunat la numărul de telefon de pe pliant ca să fac o rezervare. Am pus la punct detaliile cu doamna drăguţă de la capătul firului şi m-am pregătit pentru excursia de a doua zi. Ghidul-şofer urma să treacă să mă ia cu maşina la amiază, chiar din faţa pensiunii, pentru a porni la drum alături de alţi turişti în căutare de o experienţă palpitantă.

Am profitat de dimineaţa mai răcoroasă ca să mă mai plimb un pic prin oraş, am luat prânzul, după care m-am cremuit din cap până-n picioare cu loţiune de proiecţie împotriva soarelui şi mi-am pregătit un mic rucsac de drum. Când a venit ora, am ieşit şi m-am aşezat la umbră, pe trotuarul de vizavi de pensiune. Trotuar e mult spus, căci nu cred că bucăţica lată de două palme poate fi considerată trotuar. Dar măcar eram la adăpost de agresivitatea razelor solare, stând pe mica bordură, cu picioarele fix în stradă.

Aşteptam deja de ceva vreme când am zărit un jeep mare, negru, care a oprit în faţa pensiunii. Am traversat şi am făcut cunoştinţă cu ghidul, un italian simpatic de vreo 40-50 de ani, care m-a invitat să iau un loc alături de ceilalţi tineri aflaţi deja pe bancheta din spate a maşinii. Erau 3 studenţi americani, veniţi cu o bursă de studiu în Italia, care îşi doreau să cunoască mai bine această ţară în care locuiau deja de luni bune. Am spart astfel gheaţa şi ne-am lăsat purtaţi de maşină şi de poveştile ghidului spre culmile incendiare ale Etnei. Stilul lui de a şofa, atât de… sicilian, nu a fost un impediment în a mă bucura de peisaj. Curbele luate strâns şi uşurinţa de a roti volanul cu două degete sau de a-l lăsa liber, pentru a gesticula în voie, mi-au dat ceva emoţii, dar m-am detaşat cu calm, spunându-mi că probabil a mai parcurs aceste drumuri de sute sau mii de ori, deci nu e cazul să mă îngrijorez.

Ghidul a început prin a ne povesti despre el şi relaţia lui apropiată cu Etna, „o doamnă vicioasă, care fumează cam mult”, aşa cum a descris-o, zâmbind. Ne-a prezentat-o drept “amanta” sa şi ne-a mărturisit că nu s-ar sătura niciodată să facă astfel de plimbări şi să o prezinte turiştilor. Într-o engleză destul de bună, el ne-a asigurat că excursia se face în deplină siguranţă şi că nu există riscuri legate de activitatea vulcanică în acea perioadă.

2

Din vorbă în vorbă, am intrat în pâine şi am aflat tot felul de informaţii despre vulcanul atât de celebru. Etna are o activitate constantă, astfel că în fiecare zi este învăluit de nori de fum, mai denşi sau mai firavi. Destul de des, au loc erupţii ce debutează cu emisii de gaze şi nisip vulcanic, continuate apoi de valurile de lavă fluidă. Datorită spectaculozităţii lor, aceste erupţii atrag mulţi turişti, care privesc cu încântare revărsarea de materie provenită din inima pământului.

Etna se află pe primul loc în topul celor mai înalţi vulcani activi din Europa, cu o altitudine de aproximativ 3350 de metri. Aceasta nu este însă fixă, din cauza erupţiilor, ce determină ridicarea sau coborârea înălţimii. La bază, diametrul său ajunge la peste 40 de kilometri. Se întinde pe o suprafaţă de circa 1570 de kilometri pătraţi, iar perimetrul bazei este de 180 de kilometri.

Pământul de la marginea vulcanilor este foarte fertil, astfel că Etna a atras la umbra ei oameni în căutarea unui loc potrivit pentru construirea unor aşezări. Datorită solului, regiunile de la poalele Etnei sunt optime pentru producţia agricolă. Deşi vulcanul reprezintă o ameninţare constantă chiar şi în prezent, nimic nu i-a clintit pe locuitorii satelor din apropiere. Satele urcă destul de mult pe văile vulcanului, apropiindu-se curajoase de înălţimi. Pe versanţii de sud şi est, există aşezări până la 1000 de metri, în timp ce în partea de vest peisajul este sălbatic şi pare pustiit. În nord, localităţile aproape lipsesc, dar cu toate acestea suprafaţa este acoperită de păduri.

3

Denumirea de „Etna” nu este de origine siciliană, fonetica sa fiind diferită de cea a dialectului regional. Se pare că termenul provine de la verbul grec Aitho, care se traduce prin „a arde” sau „a scoate flăcări”. Un alt nume al vulcanului, nu atât de des utilizat, este „Mongibello”, care nu înseamnă însă „Monte Bello” („munte frumos”), cum mulţi ar fi tentaţi să creadă. În realitate, cuvântul este format din termenul latin „mons” şi din arabul „gibel”, adică munte. În traducere liberă, denumirea ar fi…. „Munte munte”, ceea ce sună destul de ciudat. De unde toată această confuzie?

Arabii ajunşi în Sicilia au rămas impresionaţi de maiestuozitatea vulcanului, motiv pentru care se refereau la acesta utilizând termenul „Gibel”. Sicilienii, auzind dominatorii arabi pronunţând des „Gibel”, au considerat că aceasta este denumirea dată vulcanului şi au început să-l numească „Mons Gibel”. În continuare, unii localnici alintă vulcanul cu termenul de „a muntagna”, „munte”, termen care indică respectul şi admiraţia faţă de forma de relief atât de impunătoare.

8

Deşi pare imposibil, acest munte a apărut efectiv din mare. Pe locul unde în prezent Etna îşi înalţă vârfurile maiestuoase, în timpuri străvechi exista doar un golf. Materialul erupt din străfunduri, prin mai multe puncte, a umplut golful, astfel că în milioane de ani a ajuns să formeze vulcanul de astăzi. Aspectul actual al vulcanului este rezultatul unor evenimente de acum 14.000 de ani. În realitate, Etna nu este doar un vulcan, ci mai degrabă un complex vulcanic. Etna nu are un singur crater activ, contrar impresiei generale, ci patru – Craterul de Sud-Est, Bocca Nuova, Voragine şi Craterul de Nord-Est, pe lângă alte circa 300 de guri mai mici, situate în afara centrului, pe laturile sale.

4

Etna este un vulcan în continuă transformare, erupţiile sale, care variază ca durată de la câteva zile la un an, schimbându-i chipul de-a lungul timpului. Lava fierbinte ce ţâşneşte din adâncuri se prelinge pe braţele sale, întărindu-se şi dând naştere unor forme noi. Nu toate erupţiile duc la apariţia unor structuri suprapuse; unele produc şi distrugeri, cum ar fi surparea şi căderea unor pereţi. Aşa s-a format Valle del Bove, o depresiune de circa 1 kilometru, în interiorul căreia s-au revărsat de nenumărate ori valuri de lavă.

În timp, lava întărită capătă consistenţa unei roci, care rămâne infertilă pentru multe decenii, până când primele forme de viaţă îşi fac treptat apariţia. Muşchii şi lichienii sunt cei care sparg gheaţa, constituind un strat primar de vegetaţie, ce deschide drumul pentru alte plante. E incredibil cum vegetaţia a reuşit să-şi facă loc chiar şi într-un mediu atât de instabil! Am văzut pe marginea drumului mici floricele mov, galbene şi albe, adevărate pietre preţioase pe solul întunecat. Verdele deschis al muşchilor contrastează puternic cu fundalul atât de sobru al vulcanului.

27062012203

Să te plimbi pe un vulcan activ nu înseamnă (neapărat) să priveşti la un cazan de lavă aprinsă care clocoteşte de zor, scoţând fum şi flăcări asemenea unui balaur nărăvaş. Etna oferă o adevărată colecţie de peisaje eterogene, de la râuri negre de lavă adormită în timp, până la bolovani masivi şi pâlnii roşiatice săpate în pământ. Partea superioară a vulcanului este împodobită în unele porţiuni de tufe dese de ginestre, un arbust mic cu frunze sub forma unui vârf de lance şi flori galbene, de asemenea o explozie de culoare pe fundalul închis al solului. Pe la înălţimi de 2000 de metri, se află pâlcuri de fagi şi mesteceni, iar mai jos păduri de stejar şi pin, pe partea de est a vulcanului. Pe latura de vest, coborând la 1000 şi 1500 de metri, îşi fac apariţia castani şi chiar podgorii. Zona este populată şi de animale; vulpi, pisici sălbatice, rozătoare, arici, lilieci, ulii, vulturi şi şerpi îşi găsesc adăpost în crângurile Etnei.

Din viteza maşinii am zărit o căprioară pe margine, care a dispărut însă imediat din raza mea vizuală înainte să o pot arăta şi colegilor de excursie.

Am trecut şi prin Zafferana Etnea, o localitate aflată la circa 25 de kilometri de Catania, una dintre porţile de acces spre vulcan. Se află pe versantul de est al Etnei, fiind dispusă paralel cu coasta ionică, la jumătatea drumului dintre mare şi munte, înglobând pe suprafaţa sa atât păduri dese, cât şi deşerturi de lavă, într-un mix natural fascinant.

6

7

Ne-am oprit la un mic magazin cu produse tradiţionale locale, pentru o degustare de miere, uleiuri şi vin. Am încercat uleiuri combinate cu tot felul de mirodenii (toate delicioase), măsline, miere de diverse origini şi câteva vinuri din zonă. Am descoperit amuzată că una dintre gazde era o româncă stabilită de mulţi ani în Italia, cu care am schimbat câteva vorbe înainte de a de urca în maşină şi a porni din nou la drum.

VA URMA

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ