Dacă până acum şobolanii erau folosiţi pentru detectarea minelor terestre, cea mai nouă întrebuinţare a lor ţine de domeniul medical. Văzuţi ca fiind animale murdare, periculoase şi purtătoare de boli, şobolanii s-au dovedit a fi vieţuitoare inteligente şi uşor de antrenat.

În Africa, mai exact în Tanzania, aceştia au fost antrenaţi să detecteze pacienţii bolnavi de tuberculoză, acest lucru fiind posibil prin detectarea semnelor timpurii ale bolii în saliva umană. Şobolanii au un simţ al mirosului superior celui uman. Ei pot să distingă două mirosuri diferite cu o singură inspiraţie. O genă din o sută are legătură cu simţul mirosului la şobolani prin comparaţie cu una în o mie în cazul oamenilor.

Cercetătorii afirmă că diagnosticul pus de aceste rozătoare este mult mai precis decât cel pus de analiza realizată cu microscopul. În acest sens, şobolanul african este antrenat să miroasă Mycobacterium tuberculosis, bacteria ce provoacă tuberculoza. În urma studiilor realizate s-a aflat că şobolanii au fost capabili să distingă această bacterie de altele aflate în corpul uman. Acurateţea rezultatelor a fost de 86,6 % iar abilitatea de a respinge existenţa bolii a fost de peste 93%.

În mod obişnuit, metoda cea mai des folosită pentru detectarea bolii presupune introducerea unui compus chimic în proba de salivă iar apoi analizarea sa la microscop. Din păcate, această metodă veche de 100 de ani s-a dovedit a fi ineficientă din moment ce undeva între 60 şi 80 % din cei infectaţi cu bacteria rămân nedetectaţi. Acest lucru este posibil pentru că este nevoie de un număr foarte mare de bacterii prezente în mostra analizată. Cu toate acestea, şobolanii sunt capabili să miroasă boala, reuşind să detecteze cu 44% mai multe persoane infectate decât prin metoda convenţională.

Există şi metode moderne de detectare, dar acestea sunt foarte scumpe. Cu câţiva ani în urmă, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a inaugurat un aparat ce poate da un rezultat exact în aproximativ două ore. Dezavantajul lui este că aparatul în sine are un cost ridicat iar fiecare testare necesită folosirea unui cartuş special ce costă undeva la 17 dolari. Numai prin prisma aspectului financiar şi testarea cu ajutorul şobolanilor devine mult mai atrăgătoare (antrenarea şi menţinerea unui şobolan e mult mai ieftină).

Multe alte animale au fost antrenate pentru detectarea anumitor boli. De exemplu, câinii pot mirosi prezenţa cancerului, iar şoarecii pot simţi prezenţa gripei aviare în fecalele păsărilor. Şobolanii prezenţi în acest nou studiu sunt născuţi şi crescuţi în Tanzania, iar antrenamentul începe de la vârsta de patru săptămâni pentru a le creşte acurateţea în diferenţierea mostrelor ce conţin tuberculoză de cele care nu conţin boala. Metoda folosită pentru antrenarea acestora presupune recompensarea rozătoarelor cu nuci şi banane în momentul în care ele petrec mai mult timp mirosind mostra ce conţine bacteria.

În aproximativ opt minute, şobolanul poate mirosi cinci tăvi ce conţin în total 50 de mostre de salivă. Acesta poate evalua în zece minute mai multe mostre decât ar face-o un tehnician într-o zi întreagă.

Antrenarea şobolanilor este o nouă aventură în care a pornit organizaţia belgiană nonprofit care până atunci era axată pe antrenarea rozătoarelor pentru detectarea minelor terestre. Organizaţia a început folosirea şobolanilor în Tanzania în 2008 şi în Mozambic în 2013. În momentul de faţă animalele sunt folosite în mai multe centre medicale pentru reverificarea a 75% din mostrele ce prezintă potenţiala infectare cu tuberculoză.

Metoda s-a dovedit a fi eficientă mai ales în ţările africane în care boala reprezintă o mare problemă. În 2012, peste 480000 de oameni au murit în Africa în urma ravagiilor făcute de boală. Din momentul implementării noului program, au fost evaluate undeva la 12500 de mostre. Din acestea, 1700 au fost găsite pozitive în urma testării clinice şi încă 764 după analiza şobolanilor. Aceasta reprezintă o creştere semnificativă a depistării bolii.

Ca multe alte ţări aflate în curs de dezvoltare, Mozambicul se bazează pe o tehnică veche şi pe echipamente la fel de vechi. Acurateţea rezultatelor este dată de performanţele tehnicienilor şi de starea echipamentelor. Şi cum de multe ori erorile provin de la partea umană, mai bine de jumătate din cazuri nu sunt diagnosticate corespunzător iar cei infectaţi nu sunt depistaţi la timp.

Cu toate acestea, există şi o parte proastă. Şobolanii nu sunt capabili să facă diferenţa între tuberculoza obişnuită şi cea rezistentă la medicamente. Un alt aspect important îl reprezintă calitatea ridicată a antrenării şi cu cât programul va creşte, cu atât acest lucru va deveni mai dificil. Pe lângă acestea vor trebui să se realizeze studii asupra felului cum va fi primită de public această nouă tehnică.

Mai sunt încă multe de aflat (de exemplu dacă masculii şi femelele reacţionează diferit) şi încă mai multe de realizat până când procedeul va primi aprobarea oficială a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here