Observatorii amatori ai stelelor variabile sunt mai importanti ca niciodata, deoarece acestia au mai mult timp la dispozitie decat observatorii profesionisti. Astronomul profesionist tipic are parte de numai cateva ore de observare pe luna, ore alocate in prealabil de catre comitetele de gestionare a telescopului. Daca se intampla ca noaptea sa fie innorata, atunci astronomul are parte de ghinion. Prin urmare, astronomii profesionisti nu pot monitoriza fiecare stea variabila. Acestia se bazeaza pe amatorii dedicati care sa le furnizeze aproape toate informatiile de baza despre intervalul de magnitudini, perioada si caracteristicile vizuale ale stelelor variabile. Deci, cum pot contribui amatorii? Astronomii amatori pot contribui la observarea stelelor variabile prin cel putin doua moduri: monitorizarea comportamentului pe termen lung al variabilelor si oferirea unei avertizari timpurii a activitatii stelare bruste sau neobisnuite.
Nimeni nu stie cate stele variabile exista. Definirea unei stele ca fiind variabila necesita cel putin doua masuratori de incredere ale magnitudinii, in doua momente diferite, care sa se afle in dezacord. Discrepanta care se califica drept “variatie reala” este o chestiune de opinie. Orice este mai jos de 0.2 magnitudini este practic nedetectabil pentru ochiul uman, iar observatorii vizuali care incearca sa urmareasca o stea cu o variatie mai mica de 0.4 isi pierd timpul. Acestia ar trebui sa foloseasca un sensor CCD sau un fotometru.
Numarul si tipurile de stele variabile
La mijlocul anilor 1998, numarul variabilelor suspectate si confirmate in galaxia noastra era de aproximativ 60 000. Statisticile nu sunt bune deloc. Doar 5% din cele 300 de miliarde de stele din galaxia noastra sunt vizibile in mod direct – multe regiuni stelare nu au fost verificate prea bine, iar unele tipuri de variabile sunt greu de detectat in timpul studiilor astronomice. Variabilele au fost gasite si in alte galaxii. De exemplu, volumul 5 al Catalogului General de Stele Variabile afiseaza 4801 de variabile cunoscute in Norul Mare al lui Magellan – un numar care este de asteptat sa creasca enorm de mult in urma proiectului MACHO.
Nu exista doua variabile care sa fie exact la fel, insa au fost recunoscute sapte categorii majore:
• Variabile eruptive – variatia este cauzata de explozii sau ejectii ale invelisului (variabile T Tauri, RCBs, stele R Doradus);
• Variabile pulsatorii – pulsatie radiala sau non-radiala (variabile semiregulare si Mira, Cefeide, stele RV Tauri);
• Variabile rotative – variatia este cauzata de pete stelare, magnetism sau schimbarea formei (pulsari, stele eliptice si variabile magnetice);
• Variabile cataclismice – variatia este cauzata de explozii ale stelei sau un disc de acumulare (nove pitice, nove clasice si supernove);
• Variabile cu eclipsa – stele binare unde o componenta trece prin fata celeilalte, asa cum este vazuta de observator;
• Variabile cu raze x – emisie variabila de raze x, de obicei de la o stea neutronica sau o gaura neagra (componenta a unei stele binare);
• Variabile unice – neclasificabile si variabile ciudate in general.
Echipamentul necesar observarii variabilelor
Nu aveti nevoie de mult echipament pentru observarea stelelor variabile: un caiet, un creion, un ceas, harti stelare pentru variabilele care va intereseaza si un ajutor optic (mai ales daca locuiti la oras). Cateva stele variabile pot fi urmarite doar cu ochiul liber. Binoclurile 7×50 pot observa peste 100 de variabile. Aproape toate cele 4000 de stele variabile cartografiate pot fi monitorizate cu ajutorul unui telescop de 20 cm. Cel mai bun echipament este echipamentul simplu cu care sunteti familiarizati pe deplin, astfel incat sa nu pierdeti timpul bajbaind in intuneric. Cunoasterea cat de cat a cerului va poate fi de ajutor, iar un bun atlas de stele va va ajuta sa gasiti variabilele mai putin stralucitoare.
Telescopul ar trebui sa fie echipat cu un ocular care ofera o marire de 20-40x. Acesta va grabi localizarea stelelor variabile. Ocularele cu marire mai mare vor facilita recunoasterea stelelor in regiunile stelare aglomerate. In mod ideal, un telescop reflector ar trebui sa aiba o oglinda secundara usor supradimensionata pentru a asigura un camp de vedere complet iluminat. Unele probleme optice se pot rezolva, insa daca nu stiti ce sa faceti, intrebati un expert. Retina umana nu este atat de buna incat sa poata distinge schimbari ale magnitudinii de 0,001. De aceea observatorii vizuali nu urmaresc stelele care au variatii sub 0,4 magnitudini. Observatorii vizuali cu experienta pot vedea diferente de 0,1 magnitudini in conditii ideale si diferente de la 0,2 in sus in mod tipic. Ceea ce este interesant este faptul ca mai bine de jumatate din observatorii stelelor variabile poarta ochelari sau lentile de contact.
Locatia si strategia
Nu aveti nevoie de o locatie intunecata, insa este mai bine daca va aflati intr-una. Lumina indirecta poate fi depasita prin cresterea aperturii, de aceea este recomandat ca observatorii de la oras sa foloseasca macar un binoclu. Lumina directa este dusmanul vostru – feriti-va de ea, faceti orice ca s-o evitati, inclusiv mutati-va in alta locatie daca puteti. O Luna Plina poate fi oprita cu o umbrela bine plasata sau de un copac. In general, variabilele rosii nu ar trebui sa poata fi observate daca Luna se afla deasupra orizontului, intre prima si ultima faza. Variabilele rosii includ: variabilele de tip Mira, variabilele semiregulate, stelele RV Tauri si variabilele neregulate lente. Variabilele R Coronae Borealis si Z Andromedae sunt deasemenea rosii, dar pot fi observate indiferent de lumina Lunii. Novele si novele pitice, variabilele cu raze x si binarele cu eclipsa pot fi observate indiferent de lumina Lunii. Cefeidele, stelele S Doradus si variabilele neregulate tinere sunt dificil de observat in timpul Lunii Pline.
Care este cea mai buna strategie pentru observarea variabilelor? Acest lucru depinde de situatia personala a fiecarui observator. Unii observatori se uita la cateva zeci de stele de cateva ori pe luna. Altii se concentreaza pe o singura clasa de variabile, iar unii urmaresc toate variabilele dintr-o singura constelatie. Cativa dintre observatorii care au telescoape mari observa numai variabilele la lumina minima, deoarece nu sunt multi observatori care pot face acest lucru. Anumite clase de variabile necesita strategii speciale. In general, variabilele periodice trebuie sa fie observate de aproximativ zece ori pe perioada pentru a defini o curba de lumina semnificativa. Majoritatea binarelor cu eclipsa necesita observare intensiva in timpul eclipselor si foarte putina atentie sau deloc in alte perioade. Novele pitice si majoritatea variabilelor eruptive necesita observatii in fiecare noapte. Totusi, numai voi puteti decide cate stele puteti observa.
