Un consortiu de cercetare european, care reuneste oameni de stiinta germani, elvetieni si francezi, in cadrul unui proiect intitulat «CurvACE » (Curved Artificial Compound Eyes) a conceput si a fabricat experimental un ochi bionic – « Ochi de musca » artificial – care prezinta un deosebit potential industrial in domenii precum robotica, aplicatiile medicale, hainele « inteligente », constructia de masini etc. Uniunea Europeana a sustinut proiectul cu suma de doua milioane de euro, ceea ce subliniaza importanta si atentia de care se bucura un astfel de produs. Dupa patru ani de eforturi, ochiul bionic s-a dovedit a fi functional, o adevarata « bijuterie » tehnologica inspirata de structura ochiului de musca (Drosophila).

ochiul bionic - formare
ochiul bionic – formare sursa: pnas.org/content/110/23/9267

Un aparat bionic se foloseste de modelul organismelor vii, in vederea gasirii de solutii pentru tehnica, iar doi dintre bio-roboticienii inplicati in proiect studiaza de peste douazeci de ani sistemul vizual si motor al mustelor, mai multe idei negasindu-si, de-a lungul timpului, viabilitatea. De data aceasta, insa, reusita este de necontestat. « Ochiul de musca » artificial este curbat, oferind un camp vizual panoramic, capturand imagini in miscare, cu mare viteza, si functionand in toate conditiile de lumina, de la cea a zilei, pana la clarul de luna. De asemenea, ochiul bionic este capabil de « a lua decizii » si de a le transmite robotului pe care este instalat, atunci cand intalneste un obstacol, in situatii de deplasare, spre deosebire de toate celelalte sisteme similare, inventate pana acum, care nu au aceasta posibilitate.

Pentru a ajunge la un asemenea rezultat, concentrat intr-un mic obiect cilindric, cu diametrul de 12,8 milimetri si cantarind 1,75 grame, cercetatorii au apelat la cele mai noi si performante tehnologii. Astfel, ochiul bionic este alcatuit din 630 de ochi « elementari », dispusi in 42 de coloane, cu cate 15 captori fiecare (pentru transformarea semnalelor optice in semnale electrice). Un ochi « elementar » este compus, la randul lui, dintr-o lentila de 172 microni, asociata unui pixel electronic de 30 de microni diametrul. Miniaturizati si compactati la maximum, captorii se adapteaza la orice conditii de luminozitate, ca si cei ai mustelor vii, astfel incat obiecte de cativa centimetri pot fi detectate si evitate, in situatii de deplasare sau posibila coliziune.

O alta inovatie pe care o aduce ochiul bionic (ochiul artificial de musca) rezida in tehnologia care a permis asamblarea fatetelor artificiale, asociind un circuit micro-electronic cu micro-lentile, toate fixate pe un suport suplu, care a putut fi curbat, pentru a-i da forma cilindrica, dupa modelul natural.

Ochiul bionic - compunere
Ochiul bionic – compunere sursa: pnas.org/content/110/23/9267

De-a lungul experimentelor efectuate, ochiul bionic a demonstrat ca poate sa citeasca peste 1 000 de imagini pe secunda, la viteze compatibile cu zborul unei aeronave. In urmatoarea etapa, ochiul bionic (ochiul de musca artificial) va trece din laborator in diverse domenii in care poate fi valorificat. Exista deja un parteneriat cu fabricantii de automobile, pentru a folosi ochiul bionic in prevenirea coliziunilor, la trecerile de pietoni  sau pentru parcare automata. « Ochiul de musca » se va putea utiliza si in sistemele de aterizare ale avioanelor, in asistenta persoanelor cu probleme de vedere, pentru a detecta obstacolele, in casele « inteligente », fixat in perete sau pe mobilier.

La ora actuala, mai multe laboratoare s-au lansat in competitia pentru realizarea celui mai performant ochi bionic, americanii de la Universitatea Illinois anuntand, in numarul din mai 2013, al revistei Nature, propriul lor prototip, deocamdata inferior celui european.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.