Oppenheimer, filmul regizat şi produs de Christopher Nolan, considerat unul dintre cei mai mari regizori de film al secolului al XXI-lea, cunoscut pentru realizări cinematografice precum “The Dark Knight”, “Inception”, “Memento”, “Interstellar” etc., a câştigat şapte Premii Oscar/ Premiile Academiei Americane de Film, aşa cum s-a anunţat în cadrul ceremoniei celei de-a 96-a ediţii, care a avut loc în noaptea de 10 spre 11 martie 2024, la Dolby Theatre, din Los Angeles.
A fost un succes total pentru această producţie cinematografică de trei ore, obţinând Oscarul/ Marele Premiu pentru “Cel mai bun film”, pentru “Cel mai bun regizor”, “Cel mai bun actor în rol principal (Cillian Murphy), “Cel mai bun actor în rol secundar” (Robert Doeney Jr) , “Cea mai bună imagine”, “Cea mai bună coloană sonoră”, “Cel mai bun montaj”.
Lansat în iulie 2023, în aceeaşi zi cu filmul „Barbie„, „Oppenheimer„, apreciat de mulţi cineaşti şi critici de film drept “filmul secolului”, se bazează pe cartea publicată in 2005 – “American Prometheus: The Triumph and Tragedy of J. Robert Oppenheimer” – scrisă de istoricul american de Martin J. Sherwin şi de Kai Bird, un editorialist şi autor de cărţi despre bombardamentele de la Hiroshima şi Nagasaki – o biografie a fizicianului J. Robert Oppenheimer (1904-1967), cunoscut în special pentru rolul său cheie în proiectul Manhattan, care a condus la dezvoltarea primei bombe atomice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Această carte, pe care se bazează scenariul semnat, de asemenea, de Christopher Nolan, surprinde personalitatea complexă şi controversată a omului de ştiinţă american, J. Robert Oppenheimer, ambițiile, ideile, activitățile politice, căsătoria, relațiile cu alţi cercetători ai timpului său, îndoielile cu privire la bomba atomică etc. – o viață personală și profesională bogată în realizări și contradicții, a unei figuri marcante din istoria științei și a tehnologiei.
“Un moment deosebit de dramatic din istorie”
Regizorul, scenaristul şi producătorul filmului, Christopher Nolan, spunea că motivaţia din spatele dorinţei sale de a realiza o astfel de producţie cinematografică constă in faptul că este vorba de “un moment deosebit de dramatic din istorie” , “momentul în care Oppenheimer și oamenii de știință cheie din Proiectul Manhattan și-au dat seama că nu pot elimina complet posibilitatea reacției în lanț de la prima detonare atomică, primul test care ar fi putut distruge lumea”.
“Povestea lui (a lui Oppenheimer) – mai spune regizorul – este una dintre cele mai dramatice, plină de tot felul de răsturnări de situație și suspans, lucruri cărora aproape că nu ai putea să le faci față nici intr-un context ficțional… Așa că m-am prins cu adevărat de ideea de a încerca să aduc publicul în experiența lui… prin ce a trecut, să ia decizii cu el… să încerc să ajung la o povestire a poveștii sale care să invite mai degrabă la înțelegere decât la judecată”.
Intenţia lui, a regizorului, nu a fost să spună dacă Oppenheimer a fost sau nu o persoană “bună”, corectă, ci mai degrabă de a ghida publicul în procesul de înţelegere a unui context istoric – “Nu am făcut un documentar, am făcut o interpretare dramatică a vieții lui”, spune Nolan.
Oamenii de știință de astăzi se confruntă cu propriul “moment Oppenheimer”…
Oppenheimer, în viaţa reală (ca şi în film), nu a recunoscut niciodată vreo vinovăție, totuși toate acțiunile sale din 1945 încolo sunt acțiunile cuiva care suferă cu adevărat, apăsat de o imensă greutate.
Apoi, a mai subliniat regizorul într-o conferinţă de presă, “oamenii de știință de astăzi se confruntă cu propriul “moment Oppenheimer”, în special în dezvoltarea inteligenței artificiale, o altă tehnologie nouă, care poate ajunge la remodelarea umanității, mai mult decât poate omenirea să o modeleze pe aceasta”.
În plus, a insistat Nolan, “bomba cu hidrogen este încă în lumea noastră și doar pentru că a contribuit la descurajarea unui război între marile puteri în cei 78 de ani care au trecut de la Hiroshima, norocul nostru s-ar putea să nu dureze pentru totdeauna. Cu toții încă trăim în era Oppenheimer”.
Prin ce este remarcabil filmul “Oppenheimer”?
Regizorul Christopher Nolan este cunoscut pentru crearea unor “povești” cu personaje tulburate emoțional, obsesive și ambigue. Explorările sale tematice se concentrează pe comportamentul uman, moralitate, distorsionarea timpului, călătoriile către propria interioritate, cu accente filosofice referitoare la partea întunecată a tehnologiei, natura războiului şi responsabilităţile oamenilor de ştiinţă faţă de societate.
Povestea construită cinematografic despre J. Robert Oppenheimer este tulburătoare, tragică, şocantă şi aduce în prim plan detalii pe care lectura unei cărţi le poate trece cu vederea.
Oppenheimer avea 38 de ani când a fost numit director al Laboratorului Los Alamos, unde au avut loc cercetările prevăzute în Proiectul Manhattan, programul ultrasecret de 2 miliarde de dolari al celui de-al Doilea Război Mondial, pentru construirea bombei atomice şi unde au avut loc primele experiențe.
Deși era un fizician strălucit în domeniul teoretic, părea chiar nepriceput în zona fizicii experimentale. Dar era un om extrem de carismatic, a înțeles conceptele cu o viteză extraordinară și a văzut cum progresul într-un departament putea să zguduie progresul într-un alt departament, așa că proiectul a funcţionat în moduri pe care, probabil, nimeni altcineva nu le-ar fi putut coordona.
Se pare că alegerea lui Cillian Murphy, în rolul principal, a fost excelentă – silueta subţire şi înaltă, mersul incomod, ochii mari dau impresia unei ființe eterice, a unei creaturi dintr-o altă dimensiune, ceea ce Oppenheimer părea să fi fost uneori. De asemenea, amestecul de “magnetism”, aroganţă şi nebunie este jucat magistral de Cillian Murphy, în rolul lui Oppenheimer.
“Oppenheimer” – realism istoric, atmosferă intensă
În afară de subiectul care dă greutate filmului, “Oppenheimer” este remarcabil şi prin alte aspecte. De pildă, utilizarea persoanei întâi în naraţiune permite publicului să devină martor la perspectiva personajului – martor al acţiunilor, experienţelor, emoţiilor, complexităţii şi gândurilor personajului. De fapt, printr-un astfel de procedeu se depăşeşte simpla naraţiune, totul devenind o călătorie transformatoare pentru protagonist şi pentru cei care care privesc.
Christopher Nolan mai mărturisea că, alături de protagonist, unul dintre cele mai interesante şi complexe personaje din film şi din viaţa reală a lui Oppemheimer, căruia i-a acordat o atenţie deosebită, este Kitty Oppenheimer, soţia omului de ştiinţă – “Relația lor, spunea regizorul, a fost complexă. Așa că mi-a plăcut ideea unui mesaj codificat între ei, pe care doar cei doi îl pot înțelege”.
Filmul “Oppenheimer” se construieşte ca o naraţiune neliniară, în sensul că urmăreşte diverse momente din viaţa lui Oppenheimer, fără a respecta strict cronologia faptelor. La fel ca multe dintre filmele lui Nolan, “Oppenheimer” amestecă trecutul cu prezentul – între crearea bombei atomice și cele două audieri la securitate, care au început în 1954, despre afilierea lui Oppenheimer la Partidul Comunist etc. Iar aceste alternanțe sunt marcate de scene color şi altele, alb-negru.
Explorarea unei realităţi sumbre (Oppenheimer recunoaşte că a inventat un “monstru” care va distruge omenirea și natura), care invită la meditaţie, realismul istoric, atmosfera intensă, conflictele profunde, distribuţia remarcabilă, scenariul bine realizat, regia fără cusur, imaginile uluitoare, coloana sonoră (care intensifică emoţiile) – toate fac din “Oppenheimer” un film de referinţă.
Alte Premii Oscar 2024
Deşi, de la momentul lansării, în 2023, până nu demult, filmul “Barbie” părea unul dintre favoritele pentru Marele Premiu Oscar, fiind nominalizat la mai multe categorii, până la urmă a obţinut un Oscar pentru “Cel mai original cântec” – balada „What Was I Made For?”, interpretată de Billie Eilish, care a mai luat un Oscar în 2022, pentru “No Time to Die” piesa tematică din seria “James Bond”.
Oscarul la categoria “Cea mai bună actriţă” a fost acordat Emmei Stone, din filmul “Sărmane creaturi” (“Poor Things”), regizat de grecul Georgios Lanthimos, cu un scenariu inspirat de un roman al scriitorului scoţian Alasdair Gray, publicat în 1992, a cărui temă se leagă de Londra victoriană (secolul al XIX-lea). În jurul personajului interpretat de Emma Stone – Bella Baxter – se construieşte o poveste ciudată, aceasta fiind readusă la viaţă (după ce s-a sinucis) de un chirurg excentric. Acest film a obţinut şi premiul pentru “Cele mai bune decoruri”.
Oscarul pentru “Cel mai bun scenariu original” a fost obţinut de filmul “Anatomia unei prăbuşiri” („Anatomy of a Fall”) – film care a câştigat şi Marele Premiu “Palme d’or”.
Oscarul pentru „Cel mai bun documentar” a fost acordat filmului ”20 de zile în Mariupol”, “Cel mai bun scurtmetraj animat” – War Is Over! Inspired by the Music of John and Yoko – inspirat de imnul pentru pace al lui John Lennon și Yoko Ono, “Cel mai bun scurtmetraj documentar” – The Last Repair Shop (despre un atelier din Los Angeles de reparat instrumente muzicale vechi).
