Oraşul Avrig aparţine de judeţul Sibiu, din regiunea transilvăneană şi are o populaţie de aproximativ 14.260 de locuitori. Avrigul a fost atestat încă din anul 1364 şi a fost ridicat la rangul de oraş abia în anul 1989, la data de 25 aprilie.
Printre locurile ce se pot vizita aici, locuri ce constituie adevărate obiective turistice, sunt: aşezarea rurală de natură daco-romană, care datează încă din secolul al II-lea, fortificaţia medievală de la Racoviţa, cimitirul de incineraţie romano-dac de la Bradu, Palatul de Vară Brukenthal, ce datează din 1771, fiind construit în stil baroc, Biserica Ortodoxă, ce datează din anul 1762, Biserica Evanghelică Lutherană, ce a fost ridicată între anii 1270 şi 1280, fortificată abia în secolul al XVI-lea, Casa Memorială a lui Gh.Lazăr, Muzeul Etnografic, Bustul lui Gh. Lazăr, sculptat de C. Medrea, Valea Avrigului şi numeroasele trasee montane, care constituie o adevărată provocare pentru turiştii energici.
Avrigul este situat chiar la poalele munţilor Făgăraș, amplasat pe valea Oltului, iar altitudinea maximă este de 400 de metri. Relieful oraşului este variat, urcă de la 350 de metri, până la 2500 de metri, fiind considerat un oraş complet din punct de vedere geografic, dar şi fizic, structurile sale – morfologică şi geologică fiind complexe.
Pe latura din sud, Avrigul este mărginit de crestele munţilor Făgăraş, care au fost supranumiţi Alpii Transilvaniei de către geograful de origine franceză Martonne, de vârful Suru ce ajunge până la 2281 metri altitudine, vârful Ciortea ce ajunge chiar până la 2426 metri, de către vârful Scară, de 2308 metri şi de vârful Budislau care ajunge până la altitudinea de 2371 metri.
În partea de nord, oraşul este mărginit de comuna Roşia şi de către comuna Nocrich, iar în partea de est, vecinii săi sunt Porumbacu de Jos, având ca limită râul Racovicioara şi, finalmente, în partea de vest Avrigul se învecinează cu comunele Şelimbăr, şi Racoviţa, şi oraşul Tălmaciu.
Istoria şi descoperirile ulterioare arată că pe locul unde se află astăzi Avrigul, cunoscut încă din epoca bronzului, au fost prezenţe umane, din anii 1800 I.Hr, descoperit fiind şi vasul tipic acelei perioade ce a purtat numele de „cetate”. Din păcate, nu au fost descoperite urme care să ateste prezența romană, însă au fost găsite câteva monede conform cărora Samuel von Brukenthal folosea obiectele cu pricina pentru a orna grădinile de vară cu antichităţi.
În anul 1367, a fost menţionată chiar şi o incursiune în domnitorul lui Vladislav Vlaicu care a fost la Avrig cu gândul de a-şi recupera ducatele Almășului şi ale Făgăraşului. Un moment important din istoria Avrigului îl reprezintă inaugurarea căii ferate dintre Avrig şi Sibiu care a avut loc încă din anul 1892, iar cu trei ani mai târziu are loc şi inaugurarea celei ce lega Avrigul de Făgăraş.
Se estimează că prin jurul anului 1900, Avrigul avea un număr de aproximativ 3195 de locuitori, iar dintre aceştia 2665 erau români şi restul erau unguri şi germani. Tot pe atunci, sunt menţionate şi primele fabrici, acestea fiind uzina electrică ce a fost construită în anul 1908, o fabrică de sticlă, ce a fost fondată încă din anii 1840 şi o fabrică de cherestea, realizată ceva mai târziu de George Krauss, prin anul 1914.
Oraşul Avrig s-a evidenţiat şi prin faptul că a participat la războiul de independenţă colectând scame, fese, bani, vată şi multe altele şi prin sprijinul acordat trupelor române în cadrul Primului Război Mondial, oferindu-le alimente şi informaţii foarte valoroase necesare pentru prinderea inamicului.
Totodată, ţăranii din Avrig, alături de cei din Tălmaciu, Boița şi Turnu Roşu, au primit cu mare entuziasm armata română ce a luptat pe front, în timpul lunilor septembrie şi august în anul 1916.
O altă dată importantă din istoria Avrigului mai este şi cea de 6 ianuarie 1918, dată la care s-a înfiinţat consiliul naţional, cât şi garda naţională. După ce a avut loc arondarea administrativă, trei ani mai târziu se înfiinţează judeţul Sibiu (Hermanstadt), ce avea un teritoriu total de 3619 kilometri pătraţi şi cuprindea un total de 87 de comune, cu excepţia Sibiului şi a Ocnei Sibiului, iar după ce are loc legiferarea noii organizări administrative, au loc şi modificări majore la nivelul comunelor şi a împărţirii acestora.
Printre primarii Avrigului de până acum, se numără: Vasile Berghea, cel care a fost ales pentru a conduce în perioada 1990 şi 1996, fiind un profesor apreciat, Ilie Stoica, cel care a urmat imediat după acesta până în anul 2000, Gheorghe Fraticiu, cel care a condus oraşul până în 2008 şi, de atunci și până în prezent, la administraţia localităţii se află Arnold Klingeis, de la Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR).
Populaţia Avrigului a scăzut de la recensământul din anul 1992, numărul de locuitori reducându-se de la 14.965, până la 14.260 în anul 2002. Printre personalităţile care au călcat pământurile Avrigului, se află: Gheorghe Lazăr, Samuel von Brukenthal, Vasile Stoica, Romulus Cândea, Dumitru Mareş, Cristofo Dancu, Radu Constantinescu şi mulţi alţii care au contribuit, mai mult sau mai puţin, la îmbunătăţirea oraşului pe diverse aspecte.
Pe lângă frumusețea naturală, Avrigul este la fel de bogat în obiective culturale și istorice. Printre acestea se numără numeroase biserici și clădiri istorice care povestesc despre trecutul orașului ca parte vitală a regiunii Transilvaniei. Fiecare stradă și monument reflectă secole de istorie și transformări sociale.
Orașul este, de asemenea, gazda unor evenimente culturale anuale care aduc laolaltă artiști și meșteșugari din întreaga regiune. Aceste festivaluri nu numai că celebrează tradițiile locale, dar oferă și o platformă pentru noua generație de creativi să își expună lucrările.
