Între 1777 şi 1787, Samuel von Brukenthal (1721-1803), saș din Transilvania, ridicat la rangul de baron de împărăteasa Austriei, Maria Tereza, a fost numit în funcţia de Guvernator al Principatului Transilvaniei. Provenea dintr-o familie care primise, pentru loialitatea sa faţă de Imperiul austriac, titlul nobiliar “von Brukenthal”. A studiat la Halle şi Jena dreptul, ştiinţele politice şi filosofia. S-a căsătorit cu o tânără de familie nobilă, înstărită, ceea ce a facilitat ascensiunea sa politică şi socială.
În 1753, pleacă la Viena unde, o vreme, ocupă funcţia de Cancelar. Pasionat de pictură şi de arte, în general, începe să îşi constituie colecţii, achiziţionând tablouri de la pictori vestiţi în epocă sau de la diverşi colecţionari, din Viena, dar şi din Transilvania, precum şi cărţi, manuscrise, monede etc. Palatul Brukental, cel din Sibiu, unde astăzi funcţionează Muzeul cu acelaşi nume, a fost construit, în 1779, de către Guvernator şi, la vremea respectivă, în imensele încăperi aveau loc serate de muzică şi poezie, erau expuse, pentru pasionaţi, colecţiile sale de artă, fapt excepţional, de o mare încărcătură spirituală, pentru perioada aceea, în Transilvania.
Palatul de vară Brukenthal, de la Avrig, conceput ca reşedinţă de vară, a fost ridicat între 1780-1785 şi este remarcabil nu numai prin arhitectura să barocă, ci şi, mai ales, prin superbul parc, încadrat de decorul minunat al Munţilor Făgăraş şi al Văii Oltului şi gândit după regulile impecabile ale peisagisticii franţuzeşti. În localitatea Avrig, situată la 26 de kilometri de Sibiu, există, pe locul unde s-a ridicat ulterior Palatul de vară Brukenthal, o altă construcţie, neterminată, aparţinând generalului Bukov.
Este cumpărată de guvernatorul von Brukenthal care o amenajează cu trei corpuri de construcţie, în forma literei U, cele laterale având doar parter, iar clădirea din mijloc, cu etaj, cu mansardă şi un balcon deasupra terasei de la intrare. Modelul era al Palatului vienez, Schonbrunn. Aici şi-a adus guvernatorul peste 200 de tablouri şi în jur de 100 de gravuri, care, astăzi, se găsesc expuse în Muzeul Brukenthal din Sibiu.
Parcului care încadrează Palatul de vară Brukenthal (palatul este amplasat pe o colină, cam cu 15 metri mai sus decât grădina) i se dusese vestea, încă de la amenajarea lui, dincolo de graniţele Transilvaniei. După modelul parcurilor baroce franţuzeşti, mai multe terase cu forme geometrice înconjoară o scară pe mai multe nivele, iar diverse statuete completau decorul, într-o manieră foarte rafinată. Există şi o zonă în stilul englezesc al parcurilor, în care aleile, arbuştii, micile cascade, băncile creează impresia de natural, aranjamentele vegetale fiind mai puţin studiate.
Întregul ansamblu al Palatului de vară Brukenthal era completat cu o seră olandeză, în care se cultivau flori, plante exotice (lămâi, ananas, cafea, curmali) şi legume, cu o livadă de pomi fructiferi, fazani (aduşi mai târziu) şi cu o fermă de animale, totul gândit ca să asigure întreţinerea proprietăţii. Mai mult, ferma era atât de prosperă, încât bivolii albi de la Avrig se vindeau şi în diverse locuri din Europa. În total, parcul ocupa douăzeci de hectare. Guvernatorul Samuel von Brukenthal s-a dovedit a fi nu numai un om instruit, cu o educaţie impecabilă şi gust artistic, dar şi un bun gospodar şi om de afaceri. Herghelia de la Sâmbăta de jos, din apropierea Sibiului, era tot proprietatea lui.
După moartea lui Samuel von Brukenthal, Palatul de vară Brukenthal a fost vândut unui anume Hugo Berger care, la rândul lui, l-a vândut Bisericii Evanghelice din Sibiu. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost aici spital de campanie, distrugându-se, în mare măsură, mobilierul şi decoraţiunile interioare. În vremea comuniştilor, Palatul a fost naţionalizat şi amenajat pentru a funcţiona ca sanatoriu (şi a rămas cu acest atatut până în 2005).
În 1999, întreaga proprietate a revenit Bisericii Evanghelice, care a înfiinţat şi o Fundaţie care să se ocupe de reabilitarea construcţiei şi a parcului, care se află într-un grad avansat de deteriorare. Între timp (după 1989), unele spaţii au fost închiriate (pentru cabinete medicale), în parcul palatului s-au organizat (pentru fonduri) diverse evenimente, uneori se mai întâlnesc aici artişti, în tabere de vară.
Preotul Kilian Dorr, preşedinte al Fundaţiei Brukenthal care funcţionează în cadrul Bisericii Evanghelice din Sibiu şi care are misiunea de a se ocupa de restaurarea Palatului de vară Brukenthal şi a parcului, apreciază că ar fi nevoie de aproximativ 15 milioane de euro pentru a readuce întregul domeniu la strălucirea de altădată, respectând stilul în care a fost realizat, şi pentru a-l introduce în circuitul obiectivelor turistice din zonă.
Se pare că soarta Palatului de vară Brukenthal a fost mai tristă decât cea a Palatului Brukenthal din Sibiu, care a devenit muzeu încă din 1817 şi care, potrivit unei dispoziţii testamentare, în momentul în care s-a stins şi ultimul descendent, pe linie bărbătească, din familia Brukenthal, a intrat în grija unei Fundaţii aparţinând Şcolii Evanghelice din Sibiu.
În ultimii trei-patru ani, disputele între conducerea Muzeului Brukental din Sibiu şi Biserica Evanghelică din aceeaşi localitate, proprietara Palatului de vară Brukenthal, par să fi întârziat posibilitatea accesării unor fonduri europene pentru renovarea construcţiei baroce de la Sibiu, considerată, în timpul vieţii proprietarului său, Samuel von Brukenthal, un adevărat “paradis” al Principatului Transilvania. În 2011, se pare, e aproape imposibil să se repare ceva care, cu peste 200 de ani în urmă, strălucea.
, saș din Transilvania.){kind=link}