Orasul Mari, din Siria – o descoperire arheologica exceptionala

In 1933, celebrul orientalist francez Rene Dussaud s-a adresat arheologului Andre Parrot (si el foarte cunoscut), spunandu-i: “Daca veti ajunge in capitala regatului Mari, din Siria, inseamna ca veti fi un norocos fara seaman” – vorbe care s-au dovedit a fi profetice, un preludiu al uneia dintre cele mai frumoase descoperiri arheologice din secolul al XX-lea. Trimis, intr-adevar, in Siria, ca urmare a descoperirii, intamplatoare, la Mari (astazi, in limba araba, Tall Al –Hariri), a unei statuete interesante, despre care expertii nu putusera preciza prea multe date, Andre Parrot, in urma sapaturilor, a scos la iveala vestigiile uneia dintre capitalele mitice ale Mesopotamiei antice. De la acel moment, Mari (Tall Al-Hariri) a devenit un punct de referinta pentru cunoasterea oraselor si regatelor mesopotamiene, din epoca bronzului (3000 -1200 i.Hr.). Centru politic si militar de prim rang, orasul Mari s-a dovedit a fi fost fondat pentru a controla ruta comerciala care lega, pe Eufrat, zona montana siro-anatoliana, producatoare de metale si lemn, de regiunea centrala si sudica a Mesopotamiei.

Situl arheologic de la Mari este situat in partea de sud-est a Siriei (tara araba din Orientul Apropiat, de pe coasta orientala a Marii Mediterane), la 11 kilometri de Abu-Kamal (in apropierea frontierei cu Irakul), intr-o zona de campie, arida, pe o suprafata de aproximativ opt hectare (estimandu-se ca acestea reprezinta doar o mica parte din ceea ce a fost anticul oras). Intemeiat in mileniul al III-lea i.Hr., orasul Mari a fost mentionat, pentru prima data, abia in secolul al XXIV-lea i.Hr., in niste manuscrise gasite la Ebla, alta veche localitate urbana din Siria.

Inaltul nivel de civilizatie, inca de la intemeiere, al orasului Mari, este demonstrat de urmele unui ingenios sistem de irigatii si ale unui canal de navigatie, lung de 120 de kilometri, menit sa faciliteze trecerea corabiilor, fapt care nu ar fi fost posibil pe albia naturala a raului Eufrat.

Monumentul cel mai impresionant din Mari este Palatul Regal, atat cat s-a pastrat din acesta, dupa ce a fost distrus, in mare parte, de armata lui Hamurabi (rege al Babilonului). Palatul se intinde pe o suprafata de trei hectare si a avut in jur de 500 de incaperi, foarte frumos delimitate arhitectural, cu sala tronului, incaperile familiei regale, ale administratiei, capele, sali oficiale etc., un complex perfect ierarhizat, destinat sa asigure securitatea conducatorilor si a administratiei. La acestea se adauga nenumarate alte urme ale unor lacasuri de cult (consacrate, mai ales, zeitei Ishtar – cea mai importanta imagine feminina a panteonului asiro-babilonian, zeita a iubirii si a razboiului, a vietii si a mortii), obiecte, care demonstreaza ca si prelucrarea metalelor era o ocupatie de baza a locuitorilor orasului, statuete, tablite, pe care se consemneaza faptul ca regelui ii revenea 20% din valoarea marfurilor tranzactionate in zona.

Cercetarile in situl Mari au fost reluate in anul 2005, fiind insotite de publicarea de documente importante, din care reiese ca orasul a fost un adevarat arhetip de civilizatie urbana, in vechea Mesopotamie, motiv pentru care se depun eforturi sustinute (inclusiv financiare) pentru restaurare si pentru includerea orasului Mari (Tall Al –Hariri) in circuitul turistic international.