Orasul medieval se inscrie intr-o retea urbana care s-a constituit in Europa Occidentala incepand cu mileniul al doilea. Unele orase dateaza din antichitate, dar numarul acestora este relativ scazut in conditiile in care majoritatea oraselor antice au fost distruse de invaziile barbare. Cele mai multe sunt orase noi, aparute ca urmare a cresterii demografice, a progresului agricol si a intensificarii schimburilor comerciale. Zonele intens urbanizate sunt nordul Italiei si Germaniei precum si nord-estul Frantei. Campiile fertile din aceste regiuni au permis obtinerea unor productii agricole mari care au asigurat oraselor resursele de hrana dar si forta de munca necesara dezvoltarii economice, prin migratia taranilor saraci spre mediul urban.
Populatia orasului medieval este alcatuita din nobilime, cler, burghezie (mari negustori, antreprenori, bancheri) si proletariat format din mestesugari, calfe, ucenici, muncitori necalificati. Nu lipsesc nici oamenii foarte saraci veniti la oras in cautarea unui loc de munca, cersetorii, prostituatele si alte tipuri de paraziti. Un loc de frunte il ocupa burghezia care controleaza intreaga activitate economica si asigura conducerea orasului prin intermediul patriciatului, ai carui membri sunt alesi din randul marilor negustori. Societatea urbana este organizata intr-o structura piramidala in cadrul careia banul reprezinta elementul central ce diferentiaza clasele sociale.
Orasul medieval este inconjurat de ziduri de aparare, care sunt reconstruite pe masura ce orasul se dezvolta. In interiorul zidurilor se configureaza un teritoriu organizat pe cartiere, in functie de averea locuitorilor. In cartierele oamenilor cu stare, locuintele sunt incapatoare, construite din piatra, iar strazile sunt pavate. In cartierele locuite de categoriile sociale mai modeste, casele sunt construite din lemn, au dimensiuni reduse, iar strazile sunt nepavate, murdare si animate de prezenta orataniilor de curte. In aceste cartiere, doua sau trei persoane imparteau aceeasi incapere platind proprietarului o chirie. Doar mestesugarii mai instariti aveau propria lor casa unde locuiau impreuna cu familia, argatii si ucenicii. Cel mai greu o duceau emigrantii care, lipsiti de posibilitati de angajare si implicit de venituri, nu-si permiteau sa inchirieze o locuinta si isi duceau traiul pe strada.
Locuitorii orasului medieval erau obligati sa suporte neajunsurile vietii desfasurate intre ziduri. Ei depindeau de piata pentru a-si procura alimentele si imbracamintea; deseori duceau lipsa de apa potabila pentru ca fantanile erau poluate din cauza dejectiilor care se infiltrau in panza freatica in absenta canalizarii; sanatatea lor era pusa in pericol de mizeria provocata de gunoaiele aruncate direct pe strada care asigurau conditii favorabile declansarii unor epidemii devastatoare, mai ales de ciuma.
Familia urbana este mai vulnerabila decat familia rurala. In orase, varsta medie a femeilor la casatorie era de 16-18 ani, ajungand chiar la 20 de ani. Putine erau fetele care reuseau sa se casatoreasca la varsta pubertatii, intre 12 si 15 ani. Barbatii se casatoreau si mai tarziu, intre 25 si 30 de ani. Casatoria se realiza cu mare dificultate, la capatul unei tinereti prelungite din motive economice, caci pentru cei saraci, care reprezentau majoritatea populatiei urbane, casatoria insemna mai multe guri de hranit si alunecarea spre mizeria crunta. Aceleasi motive economice au influentat si durata unui mariaj. O casnicie nu se mentinea mai mult de 12 ani, astfel incat divortul devine o practica tot mai obisnuita. In aceste conditii, a scazut si numarul copiilor, afectat si de o rata ridicata a mortalitatii infantile, dar si de practicarea avortului si a metodelor contraceptive. Orasul a devenit astfel un adevarat dusman al vietii de familie.
Ocupatiile orasenilor sunt numeroase, iar practicarea lor era conditionata de posibilitatile fiecaruia. Burghezia si nobilimea dispunea de avere, care constituia fundamentul existentei lor. Multi mestesugari erau in acelasi timp si negustori. Pentru a-si fabrica produsele, mestesugarul avea nevoie de pricepere si indemanare iar pentru a le vinde, de spirit comercial. Pentru a trai, un proprietar funciar dadea pamantul in arenda, iar un proprietar de locuinte inchiria camere. Profesorul si medicul isi puneau la dispozitie cunostintele, iar juristul isi vindea stiinta sa in drept. Muncitorul necalificat isi ofera forta fizica pentru a castiga bani, iar prostituata nu are altceva de oferit decat trupul. In sfarsit, cersetorii se tarasc de la o zi la alta, supravietuind din mila populatiei, a autoritatilor locale sau a asezamintelor religioase.
Orasul medieval s-a confruntat cu diferite forme de violenta. Bogatii se lupta cu saracii pentru a-si mentine privilegiile. Clanurile bogate si-au disputat dominatia prin conflicte si masacre sangeroase. Oamenii de rand si-au manifestat nemultumirea fata de conditiile de viata prin revolte de strada, incendiind si distrugand bunurile burgheziei si ale nobilimii. Toata lumea poarta arme si le foloseste pentru a-si face dreptate. Aproape nimeni nu are incredere in justitie, considerata corupta si ineficienta, in pofida executiilor capitale si a pedepselor corporale dure ce aveau loc frecvent in piata publica. Aceste exemple nu au reusit sa puna capat razbunarilor comise cu sange rece, batailor si incaierarilor individuale sau colective ori violurilor ce vizau femeile neputincioase si lipsite de aparare. Orasul medieval pune in scena evenimente prea putin cunoscute lumii rurale.
In orasul medieval, cea mai mare parte a timpului este ocupata de munca. In putinul timp liber pe care il au la dispozitie, barbatii se aduna la taverna sau in piata publica pentru a discuta diverse probleme ale comunitatii. Strada este un loc public care serveste ca loc de joaca pentru copii si unde fetele de maritat se plimba in speranta de a-si intalni alesul. Femeile stau in fata casei unde comenteaza diverse chestiuni ori se aduna intr-o casa impreuna cu vecinele pentru a discuta probleme ce tin de viata cotidiana. Se organizeaza si sezatori care reunesc barbati, femei si fete, in care se manifesta buna dispozitie si placerea de a fi impreuna. Barbatii tineri mergeau la taverna sa bea, sa cante sau sa organizeze vreo escapada nocturna la bordel.
O mare parte a populatiei adulte masculine era grupata in confrerii profesionale, civice sau religioase. Indiferent de natuta lor, admiterea intr-o astfel de organizatie sa facea pe baza unei cotizatii si a unui juramant prin care aspirantul se obliga sa respecte regulile si principiile respectivei asociatii. Adeziunea la o confrerie prezenta unele avantaje. Membrii mai saraci beneficiau de ajutor financiar; se acordau imprumuturi cu o dobanda scazuta; se putea obtine, in caz de nevoie sau la batranete, un loc intr-o institutie de ingrijire, sustinuta financiar de confreria respectiva; cresteau posibilitatile de ocupare a unui loc de munca, in conditiile in care confreria dispunea de un sistem de relatii mult mai dezvoltat decat al fiecarui individ in parte. A face parte dintr-o confrerie era o necesitate si nu o optiune personala.
