Odorheiul Secuiesc, municipiul judeţului Harghita ce aparţine regiunii transilvănene, are o populaţie de aproximativ 36.948 de locuitori, iar dintre aceştia majoritatea sunt maghiari sau numiţi şi secui, având un procentaj de 95.75 %, într-un număr de 35.357, iar români sunt doar 1.077 în proporţie de 2.91 %, restul fiind romi, mai exact 1.16 %. Odorheiul Secuiesc se află la o distanţă de 105 kilometri de municipiul Târgu Mureş, fiind străbătut de râul Târnava Mare. Prima sa atestare în cadrul istoriei ar fi prin preajma anului 1301, atunci fiind numit Uduord, această denumire referindu-se la faptul că executorul secuilor avea sediul în localitatea de pe atunci.

Istoricii afirmă faptul că Odorheiul Secuiesc de la acea vreme era un oraş liber, fără influenţe, până la începutul secolului al XIV-lea, iar în anul 1357, secuii au ţinut prima lor adunare reprezentativă, care poartă denumirea de „dietă”. Câţiva ani mai târziu, mai exact în anul 1492, a fost ridicată şi cetatea, numită şi castel, aceasta fiind edificată din materialele ce au fost, practic, folosite pentru construcţia unei mănăstiri. După aceea, principele maghiar al Transilvaniei, numit Ioan Sigismund, a pus stăpânire pe cetate, în urma câştigării unei bătălii împotriva secuilor. Între anii 1562 şi 1565, principatul Transilvaniei a dat toate fondurile necesare pentru construirea unui nou castel Szekelytamadt, acest fapt fiind interpretat şi ca o insultă grea asupra secuilor, ei fiind destul de umiliţi şi în urma pierderii războiului cu trupele maghiare princiare.

Deşi, câţiva ani mai târziu, în anul 1599, în momentul în care secuii au distrus acest castel, luptând alături de voievodul Ţării Româneşti, Mihai Viteazu, şi-au luat revanşa, voievoul devenind apoi şi principe al Transilvaniei în anul 1600. Castelul a fost supus multor încercări de-a lungul anilor, fiind ars din temelii în anul 1616, de către pașa de origine turcă, urmând ca în anul 1621 să fie reconstruit, după ordinele principelui Gabriel Bethlen. În anul 1704, o altă încercare grea vine peste locurile acelor vremuri, deoarece Tiege, un general austriac l-a jefuit. Finalmente însă, castelul a fost demolat de către secui în mare parte, aceştia urmând ordinul lui Lorinc Perky, care a avut marele merit de a-l recuceri. Începând cu acea dată, castelul poartă denumirea de Csovanar, ceea ce înseamnă „castelul trunchiat”, denumire care se pare că încă se mai foloseşte.

 

Perioada de limită

Anul 1558 este un an important, mai ales pentru faptul că Odorheiul Secuiesc este scutit de taxa pentru impozit la ordinele Reginei Isabella, iar în anul 1786 devine reşedinţa întregului comitat Odorhei, acesta luând fiinţă prin unirea a celor trei scaune de secui, iar în perioada interbelică este cunoscut ca fiind reşedinţă de judeţ, bineînţeles tot a Odorheiului. Oraşul a făcut parte în perioada regimului comunist din Regiunea lui Stalin, între anii 1950 şi 1960, ulterior devenind parte integrantă din Regiunea Maghiară, iar în anul 1968, nu a mai reuşit să-şi dobândească statutul de reşedinţă de judeţ, fiind integrat în judeţul nou înfiinţat, ce urma să se numească Harghita, şi având reşedinţa la Miercurea Ciuc.

 

Populaţia şi importanța oraşului

Un obiectiv memorial foarte important din Odorheiul Secuiesc este Cimitirul Eroilor Români, care şi-au pierdut viaţa în timpul celor două războaie mondiale. Acesta este amplasat pe dealul Cuvar, având o suprafaţă de 234 de metri pătraţi. În cimitirul eroilor, sunt înhumaţi nici mai mult, nici mai puţin de 43 de eroi români dintre care doar opt din Primul Răzbi Mondial şi 35 din cel de-al doilea. Odorheiul Secuiesc este înfrăţit cu trei oraşe, acestea fiind: Bekescsaba din Ungaria, Subotica din Serbia şi Tatabanya din Ungaria. Populaţia oraşului a evoluat simţitor, având în vedere că în anul 1912, erau doar 10.244 de locuitori, iar în anul 1992, a atins apogeul fiind aproape 40.000 de locuitori. La ultimul recensământ din anul 2002, Odorheiul Secuiesc a avut doar 36.948 de locuitori. În anul 1930, oraşul avea un procent de 81.3% maghiari şi doar 11.3% români (situaţia nu este cu mult modificată nici în prezent), iar restul erau evrei, în procent de 3.3%, germani în procent de 2%, ţigani şi alte naţii. Confesiunile locuitorilor oraşului erau, în mare parte, de natură romano-catolică, aceştia fiind declaraţi cam 51.3%, restul fiind reformaţi, ortodocşi, unitarieni, mozaici, greco-catolici, evanghelici lutherani şi altele.

 

Persoane importante

Printre personalităţile care s-au născut la Odorheiul Secuiesc, se află următorii: în anul 1962, preotul Istvan Lakatos, care a fost un scriitor cunoscut printre ai săi, în anul 1737, scriitorul ecleziastic Mihaly Tolcseres, în anul 1897 se naşte poetul Sandor Tomcsa, iar în anul 1871 se naşte poetul şi traducătorul Ferenc Szemler. În anul 1883, se naşte Laszlo Tompa care a fost un poet apreciat, în 1909 vede lumina zilei politicianul comunist, pe nume Laszlo Rajk, care a fost şi secretar adjunct al Partidului Comunist Maghiar – MKP şi apoi ministru de interne al Ungariei, fiind finalmente regretabilă victimă în urma unui proces ideologic din anul 1949. Tot în Odorheiul Secuiesc a studiat şi marele povestitor de basme, foarte apreciat de altfel, Elek Benedek.

orasul-odorheiul-secuiesc.jpg

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ