Oradea, denumit cu ceva timp în urmă Oradea Mare, este şi reşedinţa municipiului Bihor, aceasta fiind situată pe râul Crișul Repede, în vestul României, chiar la graniţa cu Ungaria. Oraşul este clasat ca fiind şi cel mai important din regiunea istorică a Crișanei, având un număr foarte mare de locuitori, iar zona sa metropolitană cuprinde şi unsprezece comune care sunt învecinate.
Cele mai apreciate staţiuni balneare, şi anume Băile Felix şi Băile 1 Mai sunt situate la distanţă mică, de 8 kilometri, respectiv 4 kilometri faţă de oraş şi, pe lângă toate apele termale ce sunt recunoscute la nivel internaţional situate în Oradea, acestea având efecte terapeutice excelente, în zonă, se mai găseşte şi o formaţiune spectaculoasă carstică, care se constituie într-un aven cu adâncimea de 86 de metri.
Aceasta este numită şi Craterul de la Belfia, asemeni pârâului termal Peţea, care are o vegetaţie tropicală de o frumuseţe unică în toată Europa. De secole întregi, Oradea este considerat un punct deosebit de important, mai ales pentru centrele culturale şi comerciale, având în vedere că pe teritoriul Cetăţii Oradei există primul observator astronomic din Europa.
Oraşul Oradea este pentru prima dată menţionat în anul 1113, în cadrul unei diplome de diplomaţie ce aparţinea abaţiei benedictiene din Zobor. Aici apare şi numele episcopului Sixtus Varadiensis şi numele comitelui Saul de Bychar, deşi rădăcinile cetăţii sunt de origine romană şi dacică, conform descoperirilor arheologice. Totodată, Cetatea Oradea a fost locuită, din cele mai vechi timpuri, de către mozaicele etnice, printre care: austrieci, evrei, români, maghiari, ruteni, slovaci şi turci.
Cetatea apare pentru prima dată menţionată în anul 1241, în momentul în care au fost menţionate câteva reparaţii, aceasta fiind construită de regele Ladislau, cel care a hotărât şi construirea locului Varad, adică o mănăstire ce cinstea pe Fecioara Maria, care în cele din urmă a fost şi leagănul episcopiei de la Oradea cu cult romano-catolic.
În timpul domniei regelui Carol Robert de Anjou şi a fiului său, Oradea cunoaşte o perioadă de maximă înflorire (în secolul al XIV-lea), aceştia fiind aducătorii de rafinament a culturii italiene.
Totodată, episcopul italian Andrea a zidit capele, altare, în stil renascentist, dându-le un aer luxos ce aveau foarte multe decoraţii. În timpul lui Mihai Viteazu, oraşul cunoaşte şi o popularitate mai mare, mai ales ca şi centru de o deosebită importanță a culturii renascentiste, având în vedere că aici s-a înfiinţat şi observatorul astronomic, înălţat de către fizicianul vestit al Universităţii Vieneze, pe nume Georg von Peuerbach.
În anul 1514, când are loc răscoala în fruntea căreia era nobilul de origine covăsneană, pe nume Gheorghe Doja, s-a constituit şi paşalâcul de la Buda, acesta cuprinzând şi Ungaria Centrală, iar odată cu acesta, Transilvania devine principat autonom care avea în componenţa sa şi Bihorul, însă în anul 1660, turcii reuşesc să ocupe Oradea şi odată cu aceasta şi tot ţinutul pe care vor pune stăpânire până în 1692.
Câţiva ani mai târziu, se porneşte o mişcare împotriva habsburgilor care îl avea în frunte pe Francisc Rakoczi al II-lea, iar târgurile din jurul cetăţii au devenit, astfel, câmpuri de luptă.
Meritele orădenilor în această ecuaţie sunt acelea de a fi sprijinit garnizoana imperială încă din timpul mişcării, fiind şi recunoscute la data de 27 noiembrie în anul 1712, de către împăratul Carol al VI-lea.
Viaţa economică a oraşului Oradea s-a caracterizat prin înflorirea meșteșugăritului, a comerţului, negustorii fiind chiar o parte foarte importantă şi cea mai activă în categoria socială a oraşului. În anul 1836, un incendiu deosebit de puternic, incendiu ce a ţinut trei zile, a distrus aproape toate teritoriile, o serie de clădiri foarte importante şi case ale oamenilor.
Anul în care a avut loc revoluţia, 1848 – 1849, s-a simţit din plin în Oradea, marcând şi conştiinţa publică a orădenilor, aceasta având repercursiuni în timp. În perioada celor două războaie mondiale, oraşul a fost un centru puternic, atât comercial cât şi industrial, asemeni majorităţii oraşelor mari, făcând din oraş partea importantă a Transilvaniei.
În timp ce guvernul român desfăşura tratative cu cel maghiar, pe teritoriul României s-au organizat foarte multe grupuri teroriste, acestea având centrul chiar în acest oraş. Dar nu există zonă a României care să nu fi fost afectată de acea perioadă, având în vedere că regimul a lăsat amprente mari în viaţa oamenilor.
Semnificativ pentru Oradea mai este şi anul 1970, când efectele politice de industrializare au fost destul de negative, dat fiind că populaţia a început să se confrunte cu greutăţi şi lipsuri mari. Dar, în comparaţie cu situaţia restului locuitorilor din centrele urbane, situaţia orădenilor a fost una de invidiat, oraşul în sine fiind favorizat datorită poziţiei sale ca şi oraş de frontieră.
Două decenii mai târziu, au avut loc schimbări majore şi în cadrul structurilor politice, economice, sociale, însă în cele din urmă atmosfera oraşului a ajuns să fie cea pe care o cunoaştem cu toţii în prezent.
Oradea este de asemenea renumită pentru siturile sale istorice, inclusiv o serie de biserici și clădiri publice care datează din era austro-ungară. Turistii și localnicii pot admira frumoasele fațade în stil baroc și art nouveau, care oferă orașului un caracter unic, vibrant și plin de culoare.
Orașul beneficiază de o poziție strategică la granița cu Ungaria, făcând din el un punct de tranzit important pentru comerț și turism. Această poziție contribuie la diversitatea culturală și la deschiderea Oradei către influențe internaționale, consolidându-și rolul de oraș cosmopolit.
