Constituirea orasului-stat este rezultatul unui proces indelungat in urma caruia societatea umana a atins anumiti parametri: relatiile dintre oameni nu mai sunt bazate pe inrudire, ci pe vecinatate si in consecinta, clanul si ginta fac loc familiei restranse(2-3 generatii); zeii gentilici si totemurile de clan sunt inlocuite cu o divinitate tutelara a locuitorilor asezarii respective; comunitatea se structureaza, aparand categorii si paturi tot mai bine individualizate; organizarea societatii devine tot mai sofisticata iar pentru necesitatile administratiei, este inventata scrierea.

Statul a aparut din necesitatea de a coordona eforturile oamenilor in directia producerii de bunuri materiale si de a reglemanta relatiile dintre clasele si categoriile sociale. Primele state ale Orientului, s-au constituit in mileniul IV i.Hr.,forma de organizare ce poarta numele de oras-stat.

Specializarea activitatilor datorita dezvoltarii agriculturii si mestesugurilor, a dus la aparitia claselor si categoriilor sociale. La baza societatii se aflau producatorii liberi, agricultori, mestesugari, negustori. Clasa privilegiata era cea a aristocratiei, alcatuita din functionari ai statului, capetenii militare si preoti. In fruntea statului se afla regele cu atributii politice si religioase. Cea mai grea situatie o aveau sclavii, proveniti indeosebi din randurile prizonierilor de razbboi.

Teritoriul orasului-stat era constituit dintr-un centru urban si terenurile agricole din jur, pe care erau amplasate mici sate si ferme. Ele erau stapanite de rege si lucrate de comunitatile de tarani, agricultori si pastori. Taranii plateau catre rege un tribut comunitar sub forma de produse sau munca la constructiile regale, ori intretinerea canalelor de irigatii. Fiecare oras adora o divinitate protectoare, pentru care oamenii construiau temple dotate cu mari bogatii.

Primele orase –stat au aparut in Sumer, in sudul Mesopotamiei. Pe malurile Golfului Persic se gaseau orasele Eridu, cel mai vechi centru politic, si Ur, cel mai mare oras sudic, port la Eufrat si, totodata, cu iesire la mare. Corabiile aduceau materii prime din Bahrain, Oman si India.

foto: clasesdesocialesarcas.blogspot.com
foto: clasesdesocialesarcas.blogspot.com

In zona centrala a Sumerului se gaseau orasele Uruk, Larsa si Umma, iar in nord Nipur, Sipar si Kiş. In punctul unde fluviul Tigru se apropie cel mai mult de Eufrat, a fost fondat pe la 2350 i.Hr. orasul Akkad, care a avut o pozitie strategica si economica, atat pentru axa comerciala nord-sud cat si pentru cea est-vest. Pe valea Dijialei au aparut orase mai mici, ca Tutub si Tell Asmar. Spre nord, pe valea Tigrului, s-a dezvoltat orasul Assur, iar spre nord-vest, in campia Diezira s-au dezvoltat orasele Tell Brakk si Tell Abu Hureira.

Mai la vest, la granita cu Siria, a fost fondat pe la anul 2900 i.Hr. orasul Mari. El beneficia de un port amenajat la canalul ce unea Eufratul cu afluentul sau Habur. De aici drumul comercial continua fie pe Eufrat, catre nordul Siriei, fie prin desert, cu caravanele spre Damasc si Kadeş. Mai departe, traversand Muntii Liban si Antiliban se ajungea pe coasta, la Byblos si Ugarit. Marea putere din nordul Siriei a fost orasul Ebla, care la mijlocul mileniului 3 a dominat intreaga regiune. Catre sfarsitul mileniului 3, se infiinteaza in zona central-nordica a Mesopotamiei, orasele Larsa, Babilon si Isin.

Citește și:  Ce este “Gore-Tex”?

Legaturile comerciale aveau o mare importanta, caci Mesopotamia, desi avea un sol fertil, era lipsita de materii prime. Din Muntii Anatoliei se aducea aur, argint si cupru, iar din Bahrain si Oman, aur si cupru. Zincul, necesar aliajului pentru bronz, se putea procura de la marginile Platoului Iranian. Pietrele pretioase, ca lapislazuli, se aduceau din Afganistan, iar carneolul, din India. Zonele montane din jur furnizau lemnul si piatra de constructie, iar cedrii din Muntii Liban si Antiliban erau vestiti pentru rezistenta lor deosebita.

In perioada 3000-2700 i.Hr., orasul Uruk a devenit un mare centru urban, avand o suprafata de 500 ha si o populatie de 60000-80000 de locuitori. El era centrul unui intins teritoriu rural. O parte dintre locuitorii sai, se ocupau cu agricultura, cultivand terenurile agricoledin vecinatatea orasului, dar restul teritoriului era pus in valoare de o sumedenie de mici asezari rurale. Orasul beneficia de hrana produsa de teritoriul sau rural, iar la randul sau, orasul aproviziona mediul rural cu produse mestesugaresti si agricole complementare, el fiind un centru de schimb si redistribuire a alimentelor. Taranii trimiteau catre templu produsul lor si primeau in schimb toate celelalte produse necesare traiului.

foto: en.wikipedia.org
foto: en.wikipedia.org

Templul era organizatorul intregii vieti economice. Templele aveau terenuri administrate direct de ele, care erau lucrate prin contributia comuna a tuturor locuitorilor sau erau date in arenda, dar dirijau si productia pe restul pamantului apartinand orasului-stat respectiv. Mestesugarii locuiau si lucrau de obicei pe langa templu, acesta procurandu-le materia prima si retribuindu-i in produse agricole.Templul indeplinea astfel si rolul de redistribuitor al avutiei sociale. Dar templul nu gospodarea doar propria avere, ci dirija si activitatile de intretinere a canalelor de irigatie sau operatiunile militare.

Munca de interes public era efectuata de intreaga comunitate. O familie era obligata sa lucreze in interesul public 70 de zile pe an. Motivatia pentru munca era de natura religioasa. Despre o clasa exploatatoare se poate vorbi in masura in care, personalul templului era angrenat in activitati socialmente inutile si era intretinut din veniturile templului. Cu siguranta ca patura sacerdotala isi asumase rolul de conducator si prin urmare se bucura de un statut social mai bun.

Aparitia orasului-stat a fost rezultatul unui indelungat proces, desfasurat pe parcursul mai multor milenii, la capatul caruia societatea s-a structurat intr-un mod superior, fiecare grup si categorie definindu-si statutul social in functie de rolul jucat. In acest context, statul este o forma superioara, complexa, de organizare a societatii, cu scopul coordonarii activitatilor de interes public. Conducerea societatii inseamna politica, iar statul reprezinta o noua forma de organizare politica, incompatibila cu oranduirea gentilica, caci el inlocuieste relatiile de rudenie cu “cetatenia”.In acest moment, pasul deciziv spre civilizatie a fost facut, iar omenirea a pasit din preistorie in istorie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.