În Biserica creştină, ortodoxă şi catolică, Sfânta Fecioară MariaMaica Sfântă, Maria din Nazaret – este adorată în mod deosebit. În fiecare an, la 15 august, Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, cea mai importantă consacrată Fecioarei Maria, marchează momentul în care, după săvârşirea ei din lumea aceasta, este înviată de Fiul ei, Iisus Hristos, şi înălţată în Împărăţia cerurilor.

Numele său, din punct de vedere etimologic, a fost interpretat în diverse feluri. Originea numelui Maria pare a fi în cuvântul ebraic Myriam, în aramaică (limbă vorbită în vremea lui Iisus) Maryam, format din rădăcina egipteană “mry” (a iubi) şi “Amon” (numele zeului suprem la care se închinau preoţii din Teba).

În alte interpretări, Maryam vine din ebraicul mara(h) – “amărăciune” – şi mrit/merit (în egipteana veche – “iubită”). Din egipteană, numele a fost preluat şi în greacă, Maryam devenind “Mariamne”/”Mariana” (însemnând “Aleasa lui Amon”), iar pentru creştini “Aleasa lui Dumnezeu”.

Alte etimologii insistă pe valoarea metaforică/simbolică a numelui, în ebraică “mar yam” semnificând şi “picătura din mare”, sintagmă pe care latinii au tradus-o “stilla maris”/”stella maris” (“Steaua mării”), nume metaforic atribuit, de asemenea, Fecioarei Maria.

Citește și:  Cum este corect – « majoritatea este » sau « majoritatea sunt » (de acord)?

Având legătură directă cu veneraţia faţă de Sfânta Fecioară, numele Maria a fost unul dintre cele mai răspândite şi continuă să fie aşa. În Franţa, de exemplu, în secolul al XX-lea, a fost cel mai preţuit prenume, cu atât mai mult cu cât Marie, în această limbă, se regăseşte şi în anagrama (obţinerea unui alt cuvânt prin schimbarea ordinii literelor) verbului aimer (a iubi).

La români, Maria (cu variantele Măriuca, Mariana, Mari, Marinela, Marioara etc.) este cel mai popular nume, purtându-l peste două milioane de cetăţeni (inclusiv variantele masculine Marian, Marin etc.).

Puţini ştiu, probabil, ca şi vestita capitală a Argentinei, Buenos AiresVânturi bune», în spaniolă), are legătură cu veneraţia faţă de Fecioara Maria, numele oraşului – Santa María del Buen Ayres („Sfânta Maria a vânturilor bune”, protectoarea navigatorilor) –   fiind dat de conchistadorul spaniol Pedro de Mendoza –  după denumirea unui lăcaş sfânt din Sardinia (Basilica minore di Nostra Signora di Bonaria).

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

2 COMENTARII

  1. Banuiesc ca este vorba de “adorata” si nu de “odorata” pentru ca asta tine de miros…
    Marius este in drept sa sarbatoreasca de Sf Maria cam la fel ca si mine, doar daca are chef de baut. Altfel, originea sa este romana si nu exista decat o oarecare asemanare fonetica…
    De la siteul DESTEPTI astept, evident, mult mai mult …

  2. 1. Evident, “adorata” – din latinescul “adorare” – a venera, a cinsti! A fost o eroare de redactare! S-a corectat!
    2. In privinta numelui “Marius”, etimologia este controversata. Unii specialisti in etimologia numelor l-au pus in relatie cu Marte (Mars), zeul latin al razboiului, un derivat dintr-un termen indo-european – Mawort – denumind o zeitate razboinica, dar si un protector al granelor. Sau ar putea proveni din radicalul (tot indo-european) “mer mor” (barbat tanar/femeie tanara), care a dat in latina verbul “marito” (a se casatori). Nu este exclus ca “Marius” sa provina din cuvantul etrusc “maru” (om/individ). Lingvistul francez George Dumezil il interpreteaza ca un derivat din Mauors – o divinitate indiana a furtunii. Altii considera ca si numele “Marian” ar fi derivat din “Marius” etc.
    Si numele “Marcel” are legatura cu Mars, zeul razboiului, dar acest fapt cred ca nu va impiedica sa petreceti, daca vreti, si de ziua lui Marius, si a lui Marian, si a lui Marcu, fara ca etimologia sa va strice bucuria…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.